2 comentariiNe-am obișnuit să stăm cu mâna întinsă la guvern: să ne mai dea ceva, câteva sute de lei, niște tichete, niște vouchere, niște scutiri, niște scheme de ajutor. Inflația ne mănâncă veniturile, suntem săraci, guvernul trebuie să ne ajute, asta-i datoria guvernului: să ne dea bani! O poziție de asistat. Guvernul să ia de la cei bogați, care s-au înmulțit peste măsură, și să le dea celor săraci, care suferă cu mâna-ntinsă! E bine să te pui în fruntea celor mulți și să ceri bani! Prinde valul populismului! N-ai nicio idee cum se formează bugetul de stat, ce este inflația, dar dă bine în poză când critici guvernul că nu dă bani!
Guvernul știe foarte bine că asta-i menirea sa: să dea bani. De unde să dea? De la bugetul de stat. Bugetul suportă orice aberație. În primele șase luni, Guvernul Ciucă-Ciolacu s-a prefăcut că dă niște bani. Acțiunea a împachetat-o, pompos, în programul „Sprijin pentru România”. Un PR ieftin, ipocrit, bine instrumentat de televiziunile manivelă Antena 3 și România TV. Sunt foarte utile aceste manivele pentru miniștrii PSD de la Muncă, Agricultură și Finanțe, care tot ies pe sticlă și spun aiureli.
Manivele mai mici în rating sunt și Digi24, Realitatea Plus și TVR, fiecare având finețurile diplomatice specifice pentru cei de la putere. Mediatic, Guvernul PSD-PNL stă foarte bine. Poate pompa tot felul de prostii care sunt preluate, promovate și ambalate de televiziuni în, chipurile, „măsuri adoptate împotriva crizei economice, pentru sprijinirea cetățenilor”.
Important este să creezi imaginea unor miniștri responsabili, care știu ce-au de făcut. În realitate, habar n-au, dar imaginea contează! Poporul care stă cu mâna întinsă și chiar crede că Guvernul PSD-PNL știe ce face, adică dă niște bani la popor.
Orice carte de economie arată că, în perioadele inflaționiste, nu este recomandabil să arunci cu bani în piață. Dimpotrivă, trebuie să faci în așa fel ca banii să devină mai scumpi, pentru a tempera inflația.
De exemplu, în „Povestea banilor”, de Charles Wheelan, carte apărută la Editura Humanitas, aflăm ce sunt banii, care-i rostul lor, ce este inflația, stagflația și deflația.
Nu-i o carte pentru elite, dimpotrivă, este scrisă pentru poporul care dorește să cunoască, să-și ridice nivelul de educație financiară, să priceapă cum circulă banii într-o piață liberă, pentru oamenii care nu sunt obișnuiți să stea cu mâna întinsă la stat și să aștepte să li se dea, pentru cei care încă gândesc cu mintea lor. Autorul îl citează, la un moment dat, pe economistul Milton Friedman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie: „Inflația apare atunci când cantitatea de bani crește vizibil mai rapid decât producția, și, cu cât este mai rapidă creșterea cantității de bani pe unitatea de produs, cu atât este mai mare rata inflației”.
Nu trebuie să fii specialist în economie ca să constați că ceea ce a făcut Guvernul Ciucă-Ciolacu de când se află la „butoane” a fost să arunce cu banii în piață, crescând masa monetară. Adică, să toarne gaz pe foc.
Pentru că focul inflației a fost aprins de guvernul Orban în criza pandemică, urmând exemplul Uniunii Europene și al Statelor Unite, aruncarea banilor din elicopter! Numai că economia românească este debilă, furnizează produse cu valoare adăugată redusă, având o calitate slabă față de concurența europeană.
Niciun guvern al României n-a încurajat producția autohtonă ca să devină mai performantă, mai competitivă, ca să se bată măcar cu polonezii! Antreprenorii românii au o imagine compromisă în mentalul colectiv: șmecheri, cu Mercedesuri, cu vile, țepari, exploatatori, cinici, îmbârligători, complici la afacerile cu statul, sug sângele poporului! Multinaționalele, organizații rapace! Nu contează câți bani investesc în campaniile de responsabilitate socială (CSR). Inițiativa privată în România pute, este mizerabilă, este câh!
Nu contează salariile pe care antreprenorii prin munca lor le dau sutelor de mii de angajați. Nu contează impozitele și taxele pe care le achită la stat. Nu contează lupta lor cu birocrația statului. Nu contează responsabilitățile pe care și le-au asumat față de sutele de mii de familii care depind de companiile private. Nu! Patronii sunt niște lichele, niște hoți – susțin demagogii care înfierează capitalismul, acești „lideri de opinie” care trăiesc ca niște cocote bugetare, care habar n-au ce înseamnă să dai o leafă unui om, mică, mare, dar o leafă! Trăiască statul, jos patronii!
Cu mâna întinsă mereu după banii de la stat, cu o coaliție PSD-PNL care se topește într-un unic partid, fără nicio alternativă, fără speranțe, românii au mari șanse să se îndrepte triumfători de unde au plecat părinții și bunici lor: spre socialism.
Este evident că guvernarea PSD-PNL nu este pregătită pentru a atenua efectele crizei economice. Pentru că nici oamenii din fruntea PNL și nici cei din PSD nu înțeleg ce înseamnă o piață liberă, adică, în esență, capitalismul. Altfel, nu s-ar fi apucat să pregătească o ordonanță de urgență în care să-i fugărească pe speculanții care dosesc marfa și umflă prețurile.
Ciucă și Ciolacu, doi asistați ai statului român, trebuie să înțeleagă că într-o piață liberă nu există speculă. Prețul se formează la întâlnirea dintre cerere și ofertă.
Chiar așa de greu este de priceput pentru cei care cer plafonarea prețurilor? Într-o piață liberă, capitalistă, există oportunități pe care antreprenorii le pot fructifica sau rata. Pentru că asta este viața: unii câștigă, alții pierd. Nu putem fi egali cu toții la câștigurile… altora, impozitându-i aiurea!
Guvernul Ciucă-Ciolacu este cel mai fricos guvern de până acum: îi este frică să facă reforme, să reformeze sistemul de stat și aparatul birocratic. Reforma reală nu există pe agenda guvernului.
Un executiv inert, impotent, paralizat de criza care crește în fiecare săptămână, incapabil să facă ceva pentru a tempera inflația, pentru a încuraja producția autohtonă, populist și demagog, bazându-se pe manivele din televiziune și susținut de o momâie de președinte, anesteziatul Klaus Iohannis. Un guvern mai prost decât Guvernul Văcăroiu. (Cine-și mai amintește de Văcăroiu?) Pentru că nu se pricep, guvernații noștri așteaptă să vadă ce mai spun și ce mai recomandă birocrații de la Bruxelles, alte mediocrități, dar cu ștaif european! Renegocierea PNRR-ului, tot trâmbițată de miniștrii PSD, este un teatru care îmi întoarce stomacul pe dos. Este clar că oamenii din guvern nu știu cum se face un management de proiect.
Sigur vom avea o criză mondială, care nu va fi generată de pandemie, de războiul declanșat de Putin, ci una creată de niște mediocrități arogante și populiste, care n-au nicio legătură cu lumea reală.
În România, totuși, e recomandabil să rămânem în poziția stabilită, cu mâna întinsă la guvern: să ne mai dea niște bani. Atât putem. Așa, cu mâna întinsă, să trăim și, cine știe, să dea Dumnezeu, criza să ne ocolească, dar până vine criza, totuși, să ne facem concediile în vara asta!
*„Povestea banilor”, de Charles Wheelan, Editura Humanitas, 2020, (43-54 de lei, în funcție de librăria online de unde este comandată)