Ce ar fi putut să facă o persoană care s-a născut în lanțuri? Romii, la 165 de ani de la abolirea sclaviei, între libertate și eliberare

De bunăvoie nu s-a întâmplat, căci Biserica Ortodoxă își dorea sclavi pe plantație pentru beneficiile dumnezeiești ale instituției. Boierii aveau moșii de îngrijit și nu își imaginau o altă soluție pentru confortul și prosperitatea lor. În final, soluția a fost găsită și acceptată – compensații financiare pentru stăpânii de sclavi! 

Robii, în schimb, nu au primit nimic altceva decât o libertate iluzorie! 

E o diferență imensă între „eliberare” și libertate. Eliberarea de sub robie a fost un act juridic dificil de implementat în viața reală. Aparent, sclavii de ieri erau liberi să facă ce doresc. În realitate, ce putea să facă o persoană care s-a născut în lanțuri? Cum putea să se descurce o persoană care a fost educată că singura lui/ei menire este să îi satisfacă nevoile stăpânului?

Șocul eliberării de sub stăpân, cu siguranță, a fost imens pentru o persoană care, brusc, trebuia să se descurce singură, să aibă drepturi pe care nu le-a avut niciodată, să își gestioneze timpul, economiile și emoțiile.

În plus, odată cu eliberarea din robie, aceștia au devenit și plătitori de taxe fără nicio măsură de inserție socială, fără un proces de tranziție de la statutul de om în lanțuri la om liber. Astfel, sclavia a continuat ca un act de facto, robii – juridic oameni liberi – continuând să-și deservească stăpânii așa cum au făcut-o pentru jumătate de mileniu.

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

Astăzi, Biserica Ortodoxă Română, în contextul în care există posibilitatea diminuării bugetului alocat de către statul român pentru funcționarea instituției dumnezeiești, invocă averile pe care le avea înainte de Unirea Principatelor Române. Avuțiile sale au fost preluate de către stat ca o datorie morală a României pentru a susține funcționarea celor peste 18.000 de biserici (multe dintre acestea construite de robii romi).

Sigur, nu a menționat că își dorește și robii înapoi, dar nici nu și-a cerut scuze romilor pentru păcatele sale istorice. În fine, e posibil ca scuzele și iertarea păcatelor să fie doar o iluzie personală pe care o invoc, probabil, influențat de textele fundamentale ale ortodoxiei.

Robia romilor e parte din istoria noastră

Nici manualul de istorie nu oferă prea multe informații despre sclavia romilor. Dacă BOR nu o face – cred eu – din fudulie, cei care scriu manualele de istorie nu vorbesc prea mult despre istoria nefericită din spațiul nostru geografic, pentru că manualul de istorie e menit să le vândă copiilor noștri doar faptele de eroism ale înaintașilor.

Cu siguranță, un eveniment național de tipul Black History Month – care se întâmplă anual în Statele Unite ale Americii, luna februarie fiind dedicată discuțiilor în profunzime despre istoria lor, inclusiv despre episoadele nu tocmai fericite – ar putea fi o soluție și pentru România.

Recomandări

Cu banii la vedere. PSD a cheltuit 90% din suma totală pusă la bătaie de candidații la Președinție în prima săptămână de campanie

Până atunci, din fericire, numeroși cercetători din diverse discipline umaniste au început să studieze arhivele naționale pentru a colecta cât mai multe informații despre această perioadă istorică.

În plus, Radu Jude a regizat „Aferim”, film care a avut un puternic impact internațional.

Actrița Alina Șerban a regizat scurtmetrajul „Bilet de iertare” pe aceeași temă și a realizat piesa de teatru „Marea rușine”. Și, nu în ultimul rând, tot mai mulți jurnaliști tratează acest subiect în materialele lor.

Dragoș Pătraru, de exemplu, în seria „Starea Romilor” pe care o produce împreună cu Platforma Civică Aresel, a vorbit despre sclavia romilor, contribuind astfel la popularizarea unui subiect despre care conservatorii ar prefera să se vorbească cât mai puțin și cât mai pe ascuns:

De altfel, pe 20 februarie, orele 19.00, veți putea urmări pe Libertatea o dezbatere internațională pe această temă – „From Slavery to Movement and Policies” – la care vor participa Anca Dragu, președinta Senatului României, consilierul prezidențial Sergiu Nistor, Excelența sa Andrew Noble, ambasador al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în România, Lordul Simon Woolley of Woodford, activist pentru egalitate în drepturi, președintele al organizației Operation Black Vote din Marea Britanie și Dr. Karlene Griffiths Sekou, director al Black Lives Matter Grassroots.

Urmărește-ne pe Google News