Ce-ar mai putea născoci preşedintele american – un Trumpland în Cisiordania?

Reamintesc că, din primele ore ale mandatului – revocând sancţiunile Administraţiei Biden impuse grupurilor de colonişti israelieni şi persoanelor implicate în violenţe asupra palestinienilor  – preşedintele Statelor Unite a încurajat intenţiile anunţate explicit de guvernul de extremă-dreapta de la Ierusalim, prin vocea ministrului de Finanţe Bezalel Smotrich, încă din noiembrie anul trecut: pregătiri pentru anexarea Cisiordaniei.

Scopul declarat al Operaţiunii Zidul de Fier este de a distruge celulele teroriste din taberele de refugiaţi situate în nordul Cisiordaniei, în principal în zona Jenin, unde se află aşa-numitul Batalion Jenin, care adună sub steagul său diverse facţiuni, începând cu ale Jihadului Islamic Palestinian şi ale Brigăzii Martirilor Al-Aqsa. 

O amplă acţiune de strămutare din tabere a zeci de mii de civili palestinieni este în curs de desfăşurare în Cisiordania. Ministrul Apărării, Israel Katz, a ţinut să precizeze că strămutaţii nu vor avea drept de întoarcere şi că armata va rămâne în zonă şi anul viitor. Şi că operaţiunea armată e menită ca niciodată 7 octombrie să nu se repete. Dar 7 octombrie – ziua atacului barbar al Hamas asupra Israelului – n-ar fi trebuit să se întâmple niciodată, dacă în primul rând prim-ministrul Netanyahu n-ar fi privit exclusiv în direcţia propriilor interese (de a-şi subordona Justiţia, de exemplu).

Recomandări

Ce taxe vor crește după alegeri. Primele luate în vizor: TVA de 21% și impozit pe venit de 12%. Analist: „E mai rău ca în 2010”

Pe fondul unui Acord tot mai fragil de încetare a focului în Gaza, cu un front deschis în Cisiordania, va ajunge miercuri la faţa locului Trimisul Special al preşedintelui Trump în Orientul Mijlociu, magnatul imobiliar Steve Witkoff. Acesta şi-a aruncat buzduganul, anunţând că trebuie să se treacă la a doua etapă a Acordului, dar şi să se prelungească prima etapă (deziderat care coincide cu al premierului Netanyahu). Din paradoxurile strategice ale Administraţiei Trump nu e uşor de ieşit.

Între timp, pentru că nu şi i-a primit – în schimbul celor patru ostatici (plus doi israelieni, un beduin şi un etiopian, rătăciţi în Gaza de peste un deceniu), eliberaţi sâmbătă – pe cei 620 de palestinieni prevăzuţi a fi eliberaţi din închisorile israeliene, Hamas a anunţat suspendarea oricăror negocieri pe marginea Acordului.  

Pentru că la Washington domneşte cultul loialităţii faţă de preşedinte, Steve Witkoff, unul dintre cei mai fideli colaboratori ai lui Trump, apucase să explice zilele trecute, cu cuvintele sale (de inegalabilă ipocrizie), Planul Gaz-a-Lago: „Va fi nevoie de multă curățenie și imaginație și un plan general grozav şi nu înseamnă că suntem pe un proiect de evacuare când președintele vorbește despre asta. Înseamnă că doreşte să zdruncine gândirea tuturor și să reflecteze la ceea ce este convingător și care este cea mai bună soluție pentru poporul palestinian. De pildă: [palestinienii din Gaza] doresc să locuiască într-o casă acolo sau ar prefera să aibă ocazia să se reinstaleze într-un loc mai bun, să aibă locuri de muncă, avantaje și perspective financiare? Am stat în Gaza cu o vestă antiglonț privind peisajul de acolo și nu știu de ce și-ar dori cineva să locuiască acolo astăzi…”.

Recomandări

Pictorii uitați ai României. Curatorul expoziției-eveniment: „Cunoașterea trecutului este astăzi ca o superputere” | Interviu

În lumina ultimelor evenimente, mă întreb ce va născoci imaginaţia debordantă a preşedintelui Trump. Cu ce Plan Măreţ pentru Cisiordania va „zdruncina gândirea” întregii lumi?

Spre deosebire de Gaza, Cisiordania nu are ieşire la Mediterana, are însă o suprafaţă de aproximativ 5.600 de kilometri pătraţi (Gaza are 360) şi peste 3 milioane de locuitori (Gaza mai are în jur de 2 milioane).

Fără inhibiţii etice sau istorice, geniul stabil de la Casa Albă s-ar putea să se gândească la un frumos parc de distracţii. Trumpland?

Urmărește-ne pe Google News