ComenteazăNimeni din conducerea SRI, SIE sau MAI nu a organizat conferințe de presă pentru a explica românilor cât de grav au alterat rușii alegerile românești. Niciuna dintre cele două comisii parlamentare de control ale SRI și SIE nu au convocat audieri pentru a lămuri aceste acuzații de o importanță fără precedent în România postdecembristă.
Ba chiar, într-un mod umilitor pentru democrația românească, membrii din Comisia de Control SIE s-au deplasat ei la sediul SIE pentru o discuție cu Gabriel Vlase, în loc ca directorul SIE să fie audiat în Parlament, locul în care directorii serviciilor secrete pot fi trași la răspundere de către reprezentanții aleși ai românilor.
În cei aproape trei ani de când a început războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, directorul SIE nu a vorbit niciodată într-o audiere parlamentară despre implicațiile pentru România ale acestui război. Pagina online a acestei comisii parlamentare este realmente goală. Prin comparație, există pagina de internet a comisiei omoloage din Marea Britanie – Intelligence and Security Committee of Parliament – unde se pot citi rapoartele de activitate ale acesteia și toată legislația care reglementează activitatea serviciilor secrete ale britanicilor.
În ultimul raport anual, pentru anii 2022-2023, scrie următoarele: „Comitetul pentru informații și securitate al Parlamentului (ISC) este singurul organism care are acces regulat la informații marcate ca fiind sensibile din motive de securitate națională, astfel încât este în măsură să examineze în mod eficient activitatea agențiilor de securitate și de informații și ale departamentelor a căror activitate este direct legată de problemele de securitate. ISC este, prin urmare, o parte esențială a sistemului democratic britanic, oferind un control și un echilibru vital pentru a se asigura că organizațiile secrete și activitățile acestora sunt responsabile în fața Parlamentului și a publicului pentru acțiunile întreprinse în numele lor”.
Revenind la România, singurele indicii (nu dovezi) concrete privind interferența Rusiei în procesul electoral românesc sunt câteva rapoarte ale SRI, SIE și MAI, declasificate la solicitarea CSAT, însă procurorii români au datoria să investigheze toate informările serviciilor secrete și să le transforme în probe, acolo unde se poate, pentru a putea evalua impactul și magnitudinea acestor ingerințe.
Așa cum arată situația actuală, la nivelul statului român nu există un centru de comandă care să coordoneze instituțiile cu atribuții în securitatea națională ca să ia măsuri preventive, în perioada unui proces electoral, de diminuare și contracarare a influenței ruse în social media, sau, mai grav, prin interacțiuni directe ale unor rețele umane. Iar cutremurul electoral, după cum știm, încă nu s-a terminat, întrucât în prima jumătate a anului 2025 se vor relua alegerile prezidențiale.
În mod normal, din perspectiva puterii/voinței politice, președintele României ar fi putut prelua rolul de commander-in-chief, dar lipsit complet legitimitate politică, lent în acțiune și fără un spirit al dreptății, devine o mare naivitate să i se mai ceară lui Klaus Iohannis acest obiectiv.
Ce se poate învăța la acest sfârșit de an, când percepția generală e că liderii politicii și instituțiile din coordonarea lor au eșuat în contracararea amenințării ruse, este să înțelegem cum au procedat democrațiile consolidate când au trecut printr-o situație similară, mai exact, Marea Britanie și Statele Unite.
De pildă, pentru investigarea influenței rusești în timpul referendumului pentru Brexit (2016) și referendumul privind independența Scoției (2014), Comisia Parlamentară pentru Securitate și Informații (ISC) a fost organismul parlamentar care a jucat cel mai important rol pentru a lămuri de ce serviciile secrete britanice s-au dovedit ineficiente, de ce guvernul a acționat lent, ce fel de legi necesită modificări și ce ar fi de făcut la nivel instituțional mai departe.
Prin comparație cu inexistentele comisii de control românești, Comisia britanică a arătat cetățenilor britanici că parlamentarii lor au fost în stare să audieze, în decursul a opt luni, sute de martori, experți independenți de renume internațional (cum ar fi Anne Applebaum sau Edward Lucas), politicieni cu cele mai înalte funcții de răspundere în statul britanic și conducerile serviciilor secrete tocmai pentru a stabili cum a fost posibil ca un actor extern malign să perturbe democrația Marii Britanii.
Sursa: Hepta
Raportul despre Rusia a fost extrem de critic la adresa politicienilor britanici
Raportul Rusia, lung de peste 50 de pagini, a fost făcut public cu întârziere, din cauza unor jocuri politice, la patru ani de la interferența rusească în timpul Brexit-ului. Dar odată publicat, el a fost unul extrem de critic atât asupra liderilor politici britanici, cât și asupra serviciilor britanice secrete. ISC nu s-a sfiit în a arăta cu degetul actorii politici care au greșit.
„Comitetul pentru informații și securitate se întreabă dacă guvernul a întors ochii de la problema Rusiei, constată că a subestimat răspunsul necesar la amenințarea rusă și că încă încearcă să recupereze. Influența Rusiei în Regatul Unit este noua normalitate. Guvernele succesive i-au primit pe oligarhi și banii lor cu brațele deschise, oferindu-le un mijloc de spălare a finanțărilor ilicite prin «laundromatul» londonez și conexiuni la cel mai înalt nivel, cu acces la companii și personalități politice britanice. Acest lucru a condus la dezvoltarea unei industrii de «facilitatori», inclusiv avocați, contabili și agenți imobiliari care sunt – cu sau fără voia lor – agenți de facto ai statului rus. Aceasta demonstrează în mod clar tensiunea inerentă dintre agenda de prosperitate a guvernului și nevoia de a proteja securitatea națională.
Deși nu putem închide ușa stabilității, este nevoie urgentă de puteri și transparență sporite. UK este în mod clar o țintă pentru dezinformarea rusă. Deși mecanica sistemului nostru de vot pe bază de hârtie este în mare parte solidă, nu putem fi mulțumiți de faptul că un stat ostil întreprinde acțiuni deliberate cu scopul de a influența procesele noastre democratice. Cu toate acestea, apărarea acestor procese democratice a părut un fel de «cartof fierbinte», fără ca vreo organizație să se considere a fi la conducere sau aparent dispusă să efectueze o evaluare a acestor interferențe. Acest lucru trebuie să se schimbe”, se arată în raportul făcut public pentru presa britanică.
ISC a recomandat noi competențe legislative pentru a combate ingerințele străine, inclusiv pentru a se apăra împotriva agenților puterilor străine ostile. În urma acestor recomandări, a luat mai târziu naștere The Foreign Influence Registration Scheme (FIRS), un sistem care consolidează rezistența sistemului politic britanic la influența străină ascunsă și oferă o mai mare siguranță cu privire la activitățile anumitor puteri sau entități străine care reprezintă un risc pentru securitatea națională.
Obiectivele Rusiei erau clare: să adâncească neîncrederea în liderii noștri politici
Trebuie adăugat că, la momentul publicării raportului de către ISC, au existat critici în spațiul public britanic potrivit cărora comunitatea americană de informații s-a mișcat mai rapid, după a fost lovită de același fenomen al interferenței rusești în alegerile americane prezidențiale din anul 2016, când un prim raport de evaluare a influenței rusești a fost declasificat după două luni de la vot.
În fapt, un alt exemplu de bune practici privind investigațiile interferenței rusești în procesul democratic electoral este chiar Congresul SUA, extrem de activ la nivelul comisiilor de intelligence din Senat și Camera Reprezentanților, după interferența Kremlinului în alegerile prezidențiale din anul 2016.
„Din 2017 până în 2019, Comisia a organizat audieri, a condus interviuri și a analizat informațiile referitoare la încercările Rusiei din 2016 de a accesa infrastructura electorală. Comitetul a încercat să determine amploarea activităților rusești, să identifice răspunsul guvernului SUA la nivel statal, local și federal la această amenințare și să formuleze recomandări cu privire la modul de a se pregăti mai bine pentru astfel de amenințări în viitor. Comitetul a primit mărturii de la oficiali electorali de stat, de la oficiali ai administrației Obama și de la persoane din cadrul Comunității de informații și din alte părți ale guvernului SUA responsabile cu evaluarea amenințărilor la adresa alegerilor (…)
Obiectivele Rusiei erau clare: să adâncească neîncrederea în liderii noștri politici; să exploateze și să adâncească diviziunile din cadrul societății americane; să submineze încrederea în integritatea alegerilor noastre; și, în cele din urmă, să slăbească instituțiile democratice ale Americii și să afecteze poziția națiunii noastre în lume”, este introducerea unui raport al Comitetului pentru Informații al Senatului american cu privire la măsurile active rusești din cursul alegerilor din anul 2016. Raportul Senatului are 1.313 pagini și este este împărțit în cinci volume.
Este de amintit, în același timp, celebrul raport Mueller, publicat pe site-ul Departamentului de Justiție american în anul 2019, o investigație ca la carte de 450 de pagini, care a analizat atât măsurile active ale agenției IRA rusești și ale unor ofițeri GRU în social media, cât și interacțiunile dintre apropiații președintelui Donald Trump și personaje ruse.
Ce trebuie înțeles în România este că, în democrațiile consolidate, un rol fundamental în investigarea interferențelor rusești în procesul electoral îl au chiar comisiile parlamentare pentru controlul serviciilor secrete. Or aceste comisii, în legislatura care tocmai s-a încheiat, au fost ca inexistente.
Viitorul Parlament, care va începe să funcționeze în cel mult zece zile, va trebui să ia în serios această mare problemă – a lipsei de control democratic real asupra serviciilor secrete, capitol la care România înregistrează un regres democratic. Parlamentul României este dator să explice românilor de ce alegerile prezidențiale au fost anulate printr-o decizie brutală a Curții Constituționale chiar în prima zi a votului.
Măsurile legislative împotriva interferențelor străine în democrația românească trebuie să fie inițiate inclusiv sau mai ales de către aleșii românilor.
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea