ComenteazăPe masă e o frapieră. Bogdan Aurescu trage ca Churchill din trabuc, cu mănușile sanitare pe mâini. Ludovic Orban fumează și el.
Lucian Bode, ministrul transporturilor, are șampanie în față, după ce ne-a avertizat să nu plecăm cu mașina peste graniță. Cu avionul, oricum nu se poate.
Măștile sunt pe masă și pentru fraieri. Ministrul economiei Virgil Popescu bea un whisky, sau, în versiunea de știre pe care ne-o va furniza în curând Grupul de Comunicare Strategică, are, de fapt, în pahar doar ceai negru de Ceylon, suvenir de la muncitorii srilankezi, păcăliți că vor zbura de la Otopeni acasă.
Acești oameni politici și alții, nu neapărat politcieni, probabil gradați care nici nu vor să aflăm cine sunt, au deținut cea mai mare putere necenzurată din România ultimilor 30 de ani. Măsurile lor au fost și sunt fără apel.
Dacă cineva crâcnește în front sau dacă nu se execută suficient de repede este avertizat. Așa cum a procedat chiar azi Alexandru Rafila, trimisul României la OMS, care a avertizat Parlamentul țării că ”ezitarea din Parlament nu e bună” în chestiunea vaccinului obligatoriu.
Într-o democrație, ezitarea din Parlament se numește dezbatere. Dar, pentru mogulii Sănătății, recuperați după dezastrul de la Colectiv și transformați în salvatorii COVID-19, democrația e un lux la care e timpul să renunțăm.
Să fii unul dintre cei 34 de șefi din Comitetul Executiv al OMS, cei care spuneau în 6 februarie 2020 să nu se oprească zborurile din China, și să dai lecții în România despre pandemii, asta da îndrăzneală! Rafila o deține.
„Sănătatea publică trebuie asumată, nu este un subiect de vot popular”, așa crede Alexandru Rafila despre politicile publice de sănătate. Ele trebuie impuse cu tancul, nu cu votul.
Aici am ajuns.
Ni se servește o frapieră pe biroul comandantului Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, ni se anulează o licitație publică după bunul plac al Comandantului Acțiunii, ni se dă un șut în fundul Parlamentului din partea șefului epidemiologilor.
Iar variantele la coaliția trabucelor din biroul lui Ludovic Orban sunt Rareș Bogdan și trupa sa de neonarcisiști sau ”tatăl corupției” PSD și brigada Ponta & Bănicioiu.
Privim poza încă o dată și, așa cum scrie David Brooks într-un editorial din NYT, ne dăm seama că e timpul să ne căutăm liderii nu în centrul puterii, ci în jurul nostru.