Ce căuta Dumnezeu la Bac. Copiuța de sub icoană și un mesaj pentru mult prea-cuviosul PSD: Nici concediul, nici pensia, nici sindicatul nu le-a dat El

De ce e o miză în discuția despre religia ca materie de Bac? Pentru că e iar un indicator al populismului și anemiei politice. Ce să vorbească alde Ciolacu și Ciucă? Doar n-or vorbi despre facturi și rate! Religia la bacalaureat e un scandal „cultural”, menit probabil să ne suplinească acel coș din ce în ce mai gol de la supermarket. 

În mod normal, un faliment Euroins, o explozie de prețuri la energie, o dublare a ratelor, o scădere a salariului cu vreo 30% în termeni reali ar trebui să ne afecteze mai mult. 

În ultimii 20 de ani a înflorit lobbyul religios și ultraconservator. Rețelele de socializare au adăugat niște adrenalină în plus: dezbaterea aiurea pe diverse subiecte „culturale”. Un lobby american religios agresiv și-a arătat efectele: avem niște vajnici politicieni care urlă toată ziua împotriva lui Putin, dar sunt speriați ca și Putin, că vine gayul cel rău și ne violează valorile spirituale.

Cultele presează acum pentru creșterea importanței acestei materii școlare din motive profund politice. Aici, BOR face din nou un joc, pe care, de fapt, nu-l stăpânește.

Biserica Ortodoxă intră în jocurile agresive lobbystice de tip business religios american, în care esența unui cult religios reprezintă zeciuiala și scandalul public. 

Recomandări

Avocata din București care a angajat un asasin să o ucidă pe fosta iubită a fiului său mort a fost reținută

M-aștept în orice clipă să mă confrunt cu organizații de părinți care să-mi zică de faptul că promovez scriitori antifamilie în liceu (Stendhal) sau teme gay în literatură și filme (am discutat și despre asta, da, că e plină literatura și de această temă, iar copiii întreabă, nu sunt proști). 

O greșeală de care Biserica nu s-a lecuit

Suntem la un pas de cenzură prin școli. Un roman e cu sex, ălălalt  e pervers, în alt roman unul se masturbează, ce să mai, toată literatura bună e plină de viață așa cum e ea, nu de vrăjeală. Iar asta e o problemă pentru o asociație religioasă guralivă: viața cotidiană așa cum e ea e un pericol în sine.

Biserica Ortodoxă Română a mai făcut o dată prostia să intre în stilul agresiv american de lobby, cu Coaliția pentru Familie, și s-a fript și atunci, poporul spunând „pas” la un referendum idiot de la un cap la altul. Nu s-a lecuit.

Obiectul religie nu prea se potrivește la bacalaureat în forma în care e programa făcută astăzi, a spus Csaba Asztalos, președintele CNCD. Dacă ar fi predată cu o dimensiune mai puternică de contextualizare socio-istorică, atunci da. Un răspuns corect și timid. Timid pentru că, în mod normal, orice reprezentant al republicii România, din orice instituție, ar trebui s-o afirme clar: stat laic, religia e dimensiunea vieții private pe care, de altfel, o respectăm și gata! Ce bine ar fi să fie așa de simplu. Nu e simplu, pentru că, de fapt, nu cheltuim niciun sfanț pe ideile laice, pe avizarea cetățenilor că există niște valori ale societății în armonie cu viața privată care n-au legătură cu altarul.

Recomandări

Un bărbat analfabet, internat la Psihiatrie, apare a fi contestat prin e-mail o candidatură la Senat. PNL și PSD se acuză reciproc

 Nu investești? Religia ține locul

Sunt multe zone în țară în care discuția n-are sens. De exemplu, nu se discută chestiunea cadrelor didactice. Dacă ar fi să propunem, conform legii, alternative la obiectul „religie”, Ministerul Educației are și bani să plătească profesori pentru asta?

În sate și în orașe mici, orice viață publică e înghețată. Individualismul a învins pe deplin. Foarte rar mai vezi spirit comunitar, iar singura formă de distracție în comun e să dai boxa adusă din Italia atât de tare, încât să-i curgă sânge din urechi vecinului. Biserica rămâne un loc de întâlnire unic în foarte multe locuri, în jurul bisericii doar mai poți face niște binefacere, cât de cât. Statul s-a retras, dar încă subvenționează opiumul popoarelor, un anestezic, cât de cât, pentru o politică socială dezastruoasă.

Dumnezeu e ce rămâne după ce faci infrastructura praf.

Sindromul Corlățean

A ieșit Ciolacu de la PSD și a trântit-o public: „cu cât vom încerca să impunem progresismul, atunci când el nu este acceptat, atunci când oamenii nu se regăsesc în aceste valori, atunci, de fapt, vom încuraja populismul şi extremismul”. Deci asta era problema, dacă le dăm oamenilor variante să aleagă între religie și altceva, dacă lăsăm religia în spațiul privat și învățăm și noi să descoperim valori laice, atunci suntem extremiști.

Recomandări

Imagini surprinse de românii din Spania după inundații: magazine jefuite, mii de oameni fără apă și curent

PSD a rămas un mamut fricos conservator. Nu-i zice nimeni să-și ardă icoanele. Doar să lase religia în pace. Ce fac Titus Corlățean, vajnic lobbyist religios, și alții ca el (vezi Ben Oni Ardelean, un liberal, de fapt, un soi de interfață guralivă neoprotestantă) nu este decât să-și ducă misiunea agresivă de business-ificare în stil american a cultelor religioase și a certurilor publice pe chestiuni care n-ar trebui discutate atât de aprins într-o republică. 

Când vrei să scoți religia din biserici, din casele oamenilor și s-o trântești peste tot prin spațiile publice, tu ești ăla agresivul. Când vrei să tot înființezi linii de finanțare paralelă pentru școli private religioase și altele asemenea, nu faci decât să ataci esența dreptului universal la educație.

Dar știu, e o cauză pierdută să stau să le explic pesediștilor în frunte cu Ciolacu de ce e bine pentru social-democrați să o lase mai moale cu busuiocul și agheasma. 

Le amintesc doar că toate minunățiile sociale, munca de 8 ore, ajutorul social, drepturi mai multe pentru cetățeni, au fost obținute de comunități care au crezut în ele mai mult decât în diverși zei. Nici concediul, nici weekendul liber, nici pensia, nici alocația, nici sindicatul nu le-a dat Dumnezeu.

Pentru Ciolacu, Biserica și Armata sunt pilonii nației. Păi se vede. Singurele aspirații ale adolescenților țin de un job căldicel în armată, servicii, poliții și, pe lângă, în sistemul bisericesc. Eu zic să introducă și obligativitatea baticului pe cap pentru femei, ca să fie treaba clară.

Nu e vorba de progresism isteric deci. E vorba că nu știm să ne facem cetățenii să aspire la valori laice ale traiului în comun. O societate făcută praf normal că nu mai are nevoie decât de un sobor să-i facă o pomană.

Unde mai sunt vinovații

Așa că marea inovație ar fi să lăsăm materia numită „religie” așa cum e. Să sperăm că se vor găsi bani și pentru alte opționale în școli, unele care să echilibreze situația. Pentru că nu acolo e problema. Nu profesorii de religie sunt vinovați pentru neacceptarea științei. Avem o materie, trebuie o programă mai bună din care elevii să rămână cu informații valoroase despre o istorie fabuloasă și am încheiat discuția. Fără Bac și alte idei în plus.

Și așa facultățile de teologie au ajuns să inunde universități de stat. Acum vrem, de fapt, un soi de linie paralelă teologică prin care să începem să promovăm un nou tip de carieră: sereistul militar bisericos cu două firme de construcții și trei de schimbat panseluțe.

Problema e chiar în câmp științific, unde avem voci intelectuale extrem de slabe. O voce importantă a valului nou intelectual, Teodora Dumitru, observa că până la urmă s-a ajuns aici și din cauza unei ipocrizii fără margini în câmp științific: „Pentru că unii reprezentanți ai științelor hard au ajuns să cocheteze cu «spiritualul», pentru că icoane pe pereții marilor clinici și spitale, pentru că Dulcan pe toate gardurile, pentru că Vlad Ciurea – starul de la Sanador – îl endorsează fără probleme pe Dulcan pentru niște firfirei în plus.” Până și Mircea Flonta, dintre cei mai cunoscuți intelectuali român care au popularizat știința, prefera un împăciuitorism fără sens între creaționism și darwinism. De parcă poți face pace între mere și pere.

Cât despre spiritul religios de prin spitale, eu cred că icoanele alea chiar ajută cât timp aștepți cu orele să se uite cineva la tine. Ba chiar ar merge niște picturi pe toți pereții. Și știm ce e în spatele icoanelor, știm ce e în spatele refuzului din partea personalului medical de a face, de exemplu, avort, pe asigurarea pacientei. Se ascunde businessul din privat, unde avortul trebuie să fie pe bani grei. Dacă e pe bani, Dumnezeu închide ochii; altfel, Isus se pare că se oftică dacă faci avort gratis.

Cât timp nu vom ști să susținem cu bani și sacrificii valori ale societății laice, bucuria dezbaterii științifice, importanța contextului istoric, vom promova nu „spirit românesc” sau „fibra nației” ori esența tradițiilor multiculti, ci doar un zaț indigest cu un mesaj unic: n-ai cărți noi pentru copii, n-ai ajutor pentru familii sărace, n-ai soluții pentru tineri care vor joburi sigure? Asta e, dă și tu un acatist.

Copiuța prinsă în icoană

În fine, o frumoasă rezolvare a religiei în școli versus alte materii mi-a oferit-o un elev. Într-o zi de evaluare, și-a pus copiuța cu toate conjuncțiile coordonatoare undeva deasupra capului meu, prinsă de icoană. O frumoasă armonie între un simbol religios și o lecție căreia nici eu nu-i văd rostul la română: avem de predat chestiuni foarte dificile de gramatică, dificile pentru 80% dintre elevii din gimnaziu, iar în liceu nu se mai face gramatică mai deloc. Ce vrea să spună această întâmplare este că ar fi bine să coborâm dezbaterile la detalii concrete din viața școlară și să nu mai lăsăm Corlățeni sau Ben Oni să ne spună ei cum e bine și ce e bine să predăm.

Urmărește-ne pe Google News