Ce căuta șeful DNA cu politicienii la meci și alte 6 momente care m-au făcut să mă întreb pe ce lume trăim

Momentul Halep, varianta „rezist la dreapta”. Vă amintiți scăndăloiul izbucnit pe bună dreptate când Firea a încercat să profite de imaginea unei Halep proaspăt învingătoare la Wimbledon. Nu era nimic rău că primăria se gândise să-i organizeze o gală. Indecentă era Firea însăși, care tot călărea scena prin fața campioanei. Dacă organiza evenimentul fără să apară, lua 10 puncte. La cum a făcut-o, a luat minus o sută. Vă mai amintiți de Udrea care a ținut să-și ia huiduieli la Gala Bute?, altă îmbolnăvită de putere cu consilieri de imagine beton.

Ei bine, de un „moment Halep-Bute” s-au aranjat și Barna, Orban, Nicușor Dan și, atenție!, Crin Bologa, șeful DNA!

Ce caută un șef de procurori printre atâtea prea-cinstite fețe de politicieni? Dintre toți aceia, Bologa e cel mai picat din Lună; de ce-a mai vrut acest domn să se bage în seamă, după ce că DNA e oricum o piesă de decor a statului de drept românesc?

Unele surse au spus că biletele au venit de la UEFA via Primărie. Dacă e așa, Nicușor Dan a ratat cu brio momentul. A făcut o tribună de nou-îmbuibați de toată frumusețea, în loc să cedeze tribuna unor copii, sportivi-campioni, artiști, ca să-și hrănească măcar publicul-hipster? 

Recomandări

Rezultate prezidenţiale Republica Moldova – Turul doi. Câte voturi au obținut Maia Sandu și Alexandr Stoianoglo

Hagi la tribuna a 2-a ne arată nu doar prostia liderilor locali, ci și închistarea celor de la UEFA, care știu de restricții, știu că stadioanele vor arăta semitrist și ne mai și umplu lojele de oficialități care nu interesează pe nimeni. Sau poate ținea cineva să-i vadă pe Anca Dragu cu Orban și Barna la meci.

Dacă nu realizezi că ești fix ce urlai că nu ești acum numai câteva luni înseamnă că, în limbaj de stadion, nici nu știi cât de mic începi să fii. 

Tăcerea din PNL pe tema primarului acuzat că a violat o fetiță

Alegeri în PNL. Mai e mult până în septembrie, dar luptele intestine PNL sunt în toi, ultimele episoade fiind cu Orban vs Sighiartău sau Rareș Bogdan urlând la Orban. Să lămurim un lucru, între aripa Cîțu și aripa Orban tindem să vedem prea mult o bătălie între fostul PDL și fostul PNL. Dacă simplificăm atât de mult mi-e că nu înțelegem dimensiunea bătăliei. Este o luptă între viața clasică de partid (Orban) și instituțional/birocratic (Iohannis, guvern, instituții de forță arondate, secrete sau nu).

Dar această luptă e complet irelevantă printre alte subiecte pe agenda populară: există inflație globală (prețul petrolului) sporită de factori locali (liberalizarea energiei), adică prețurile explodează. 

Recomandări

Cifrele din spatele alegerilor pentru desemnarea noului președinte al României: peste 22 de milioane de buletine tipărite și o sută de mii de ștampile

Există și subiecte de ordin emoțional pe care nici Cîțu, nici Orban nu le atacă, că-s foarte ocupați cu număratul membrilor: e incredibil cum cazul primarului liberal pedofil de la Ștefănești n-a urnit imediat orice conducere din PNL să iasă revoltată și să-l excludă pe ăla și din orice for liberal. Nu te pui cu politica imobiliară de Ilfov.

Niciunul dintre cei doi candidați nu vrea să câștige partidul altfel decât cu gargară, niciunul n-are un plan social și economic clar! Unul zice că e al lui Iohannis și că are banii, celălalt mai speră să-i prindă pe frustrații non-ardeleni. Ardelenii, serviciile și președintele, iată o combinație letală – Teleormanul pare un „orășelul copiilor” pe lângă noua ligă „de dreapta” pusă pe căpătuială.

Când Cîțu vede doar ceea ce-i place

Cîțu: crește puterea de cumpărare! Premierul Florin Cîțu a declarat triumfal că a crescut puterea de cumpărare. Compară lunile din urmă cu o situație de criză majoră de anul trecut, când deja dispăreau joburile. Și folosește datele INS știind că nu sunt prinse în calcul ravagiile făcute de liberalizarea energiei. Să-l întreb pe ce lume trăiește e prea puțin, e clar că omul e prizonier într-o fabulă proastă, intitulată „Românii fac, românii dreg”.

Recomandări

Regele Felipe și regina Letizia, sub o ploaie de noroi și obiecte aruncate de mulțimea furioasă, lângă Valencia: „Asasinilor! Asasinilor!”

Iohannis-strategicul

A mai apărut și Iohannis, pe care nu l-am mai văzut de pe când dădea raportul COVID, anul trecut. A fost la o întâlnire NATO și s-a întors asigurându-ne că avem parte de și mai multă securitate! Omul ăsta a rămas ca o mașinărie stricată, prins în schema de imagine cu șapca de la Trump. A prins el ideea geopolitică facilă, că dacă cheltui de spargi pe armament, îți dau ăștia la dineuri un loc mai în față. Ceva mai provincial și trist decât geopoliticul Iohannis nu cred că există.

De altfel, provincialismul fioros se vede și din felul în care manevrăm relația cu China, o putere economică de care ne-au legat atâtea, cu care avem o istorie de relații care nu trebuie aruncată la coș, și pe care le facem praf doar pentru că apucații de rit nou, neoconii de prin PNL, au găsit noi rute de oportunism proamerican: să te dai mai antichinez și decât cel mai alb redneck (ghiolban) din SUA.

Atenție, nu vorbesc de angajamente riscante, ci măcar de un control al declarațiilor inutil de ostile la adresa unui gigant care avea ceva simpatie (interesele și investițiile le-au dus în Franța sau în Anglia, nu aici).

Romanian dream în metastază

Am văzut o scrisoare plină de lacrimi și muci adresată de „societatea civilă”, de fapt ONG-uri care s-au făcut de râs prin părtinire politică și care cereau demisia membrilor Curții Constituționale. Motivul: că au respins desființarea secției speciale! Dar CCR nu face altceva decât să recomande în cel mai pur spirit democratic: n-aveți parlament nou?, putere politică nouă? Luați legea și faceți-o cum vreți în Parlament! (De ce n-o fac? Păi, au constatat că Dragnea era un vizionar și că de fapt le e foarte bine așa, numai că nu au tupeul politic s-o recunoască).

Visul românesc avea două componente: justiție și apărare/securitate/NATO. După ce am băgat bani în amândouă de am ajuns la datorii istorice enorme și pensii speciale galactice, am dat în metastază. Avem o întreagă clasă de rentieri din justiție, servicii secrete și armată, și justiție tot n-avem din moment ce rupem mondial la capitolele trafic de carne vie, interlopeală în floare, abuz imobiliar al marilor orașe și câte și mai câte. Așa arată un vis în metastază.

Când liderii lumii vor să îngrădească China, dar banii chinezi sunt buni la Euro 2020

China și fotbalul. Mi-a plăcut o observație a unui comentator pe Facebook, Lucian Sârbu, care urmărea în paralel și discuțiile G7, și Campionatul European de fotbal. Întrebarea „pe ce lume trăiesc ăștia?” merge și la G7. Teza lui e așa: în timp ce la G7 se discută „îndiguirea” Chinei, Campionatul European e sponsorizat oficial de: Vivo, Alipay, Douyin, Hisesnse, TikTok, 5 companii chinezești din cei zece sponsori majori. Vă urăm succes la construcția Marelui Zid Antichinezesc!

Amarul din spatele bucuriei de a impune taxe corporațiilor

Ura!, taxă pe corporații! A fost prezentată ca o mare victorie, inclusiv în presa românească, negocierea de la G7 pentru o taxă corporatistă de 15%. S-au  umflat în pene și francezii, și toată lumea. Însă marea victorie e de fapt o înfrângere, cum ne explică economistul Thomas Piketty. Omul întreabă cum de ne putem mulțumi cu 15% pentru corporații când muncitorii de rând și antreprenorii mici plătesc taxe între 25% și 50%? Ce mare scofală facem dacă ridicăm la 15%, de la 12,5% cât e în paradisul fiscal Irlanda? Practic se recunoaște toată lumea învinsă și lasă corporațiile să zburde cu taxe mici! 

În acest ultim caz, băieții cu banii par că știu foarte bine pe ce lume trăiesc. Noi, restul lumii, nu pare că știm pe ce lume mai trăim și lăsăm și politicieni, și lobbyști să ne mai vândă gogoși cu „victorie împotriva corporațiilor”.

Urmărește-ne pe Google News