Ce cred eu că s-a întâmplat cu adevărat pe 10 august 2018. Mesaj pentru cei revoltați de închiderea dosarului

Am istoria mea de protestatar. Nu am stat în casă când am considerat că s-a atins o limită, am ieșit și la proteste cu câțiva oameni, am fost și la proteste mari, știu ce înseamnă să fugi de poliție, să-ți mai furi câte o bucată, să inhalezi gaze din alea de-ți modifică ADN-ul (sic!).

Nu am fost la protestele clar de dreapta, cum a fost cel de pe 10 august, instrumentate de unii care se cred elită, dar sunt doar niște triste grupuri de interese partinice sau instituționale. Am ieșit să văd ce se întâmplă în noaptea cu Ordonanța 13, dar doar ca ziarist.

Aveam furiile mele legate de prostiile făcute de Dragnea, dar democrația în lumea mea nu arată în niciun caz ca democrația voastră în care, după ce unul pierde alegerile, e băgat la zdup, așa cum i s-a întâmplat lui Dragnea – am tot disprețul pentru el, dar asta nu m-a împiedicat să văd cum au funcționat isteria și sistemul oportunist-răzbunător. Cam ca Kovesi, care și-a amintit de Băsescu atunci când Băsescu&friends și-au pierdut din putere.

Am ieșit săptămâni în șir pentru oprirea privatizării urgenței, protestele din ianuarie 2012. Erau în Piața Universității tot felul de facțiuni, de grupuri, am fost parte din micul front stângist, am încercat să ne facem cunoscute revendicările cât mai democratic, direct în piață. Ce a urmat în acel an a fost o întreagă diversiune și prespălare a unor energii clare antiausteritate și anticapitalism sălbatic.

Recomandări

Cazul fetiței de 12 ani, moartă de leptospiroză, o boală care poate fi luată inclusiv de la câini și pisici. Părinții acuză o eroare medicală. Cum justifică medicii decesul

Protestele au fost pervertite în fel și chip, dar despre asta, pe larg, cu altă ocazie. Cert e că atunci a reapărut o tradiție a protestelor de stradă în România, tradiție care se rupsese din anii 90.

În ianuarie 2012, polițiștii și jandarmii au abuzat, fugărit, bătut, legitimat abuziv, transportat la secție aiurea sute de oameni. Atunci au apărut și roadele investițiilor publice în aparatul represiv. Au apărut „țestoasele”. Bine aleși, bine echipați, educați să bată. Aparat represiv înseamnă mulți bani orientați către supravegherea neliniștii populare.

Cu ani înainte fusesem la dezbateri în Parlament în care reprezentanții puterii ne explicau cum, „în contextul revoltelor cauzate de austeritate în UE, după criza economică din 2008-2009”, trebuie să ne întărim divizia de bastoane & lacrimogene.

Am băgat bani în viitoarele bătăi pe care le vom încasa când vom fi nemulțumiți

Nu am băgat bani în polițienism serios, după cum vedeți se moare în continuare cu poliția la ușă, fie că e Caracal sau Onești. Noi am băgat bani în viitoarele bătăi pe care le vom încasa când vom fi nemulțumiți.

Cei câțiva care am protestat încă de atunci față de puterea care se acordă poliției, jandarmeriei, serviciilor, eram priviți ca niște aiuriți: de unde, nene, proteste? Singurele proteste antiausteritate până în 2012 fuseseră niște dansuri ale pinguinului sindicale în Piața Victoriei, foarte cuminți și respectuoase.

Recomandări

Prima întâlnire faţă în faţă între Donald Trump şi Kamala Harris. Dezbaterea are loc în această noapte. Ce reguli trebuie să respecte candidații

A venit și momentul să primim confirmările. S-au cumpărat bastoane noi, trebuiau folosite. Și a fost și un moment în care toată „intelectualitatea” de dreapta, ziariști anticomuniști, anticorupți (care-și vedeau clătinându-se idolul Băsescu și camarilele sale) aprobând acele bastoane și gaze aruncate direct în manifestanți.

După câțiva ani, normal că istoria a lovit ironic. Ăia care cereau poliției să-i bată pe dubioșii comuniști și pesediști care nu înțeleg austeritatea luau ei înșiși bătaie. Evident că au fost scene de abuz, cu tot felul de gușteri gradați făcând coregrafie cu gaze și pulane prin mulțime. Dar nu mi s-a părut ceva mai violent ca în ianuarie 2012. Era doar violența normalizată.

În 2012 poliția era multă și manifestanții mult mai puțini. Stăteau și alergau câteva sute de fraieri, între Unirii și Universitate, de ajungeam acasă cu picioarele ferfeniță. Pe 10 august n-a fost ceva deosebit și totuși a izbucnit o întreagă mitologie. De la ridicolele acuzații cu modificările de ADN de la lacrimogene, până la o isterie generală în argumente.

Prostioarele lui Vlad Voiculescu

Vlad Voiculescu reia zilele astea prostioarele din legenda „10 august” în forma lor cea mai aberantă, comparându-le cu mineriadele și revoluția. Adică chiar s-a pierdut complet busola, nu mai știm să vedem nicio limită, doar de dragul share-ului pe Facebook?

Recomandări

România, văzută de pe Veseliei. Unde n-aţi înţeles?

Pentru ce se manifesta pe 10 august, mai știe cineva? Pentru diaspora? Nici vorbă, dacă ar fi existat o asemenea forță ar fi rupt gardurile după abuzurile împotriva muncitorilor sezonieri pe timp de COVID. Dar nu. A fost o vagă luptă cu niște corupți care au fost replicați fără probleme și de alte partide, și de alte puteri decât cea a PSD. Trăiască corupții noștri, să moară corupții lor! 10 august a fost cel mult un miting electoral al unei drepte complet isterizate – mișcare care, desigur, a atras mii de naivi care, în sinea lor, nici acum nu știu ce căutau mai exact pe acolo.

La această luptă au răspuns complet aberant Dragnea și clica sa, dând practic un impuls electoratului de dreapta care deja se cam plictisise de manifestații. Aberant! Pentru că a dat mână liberă unor cătane și instrucțiuni clare, în același timp, de intervenție în forță.

A fost momentul în care s-a văzut clar cât de prost lider e Dragnea și cât de prost își înțelege și situația politică. Așa se întâmplă când trăiești în Facebook și România TV și nu mai vezi că de fapt erai în control, opoziția fiind deja cam slăbită, și că puteai ține fără probleme o luptă de poziție cu adversarul. Dragnea nu s-a ridicat niciodată peste nivelul de combinator de Teleorman.

Ce a fost și mai amuzant a fost chiar reacția suporterilor lui Dragnea, care acum țineau cu poliția și care dădeau alte exemple de abuz din alte părți. Dacă „vestele galbene” luau bătăi fioroase în Franța, păi de ce nu s-ar da și la noi bătaie? Atât i-a dus capul pe Dragnea și ai lui. Din astfel de fake-revoluții și-au luat avânt și ultimii falși profeți politici sau mediatici. Am mai avut perioade în presă în care vorbeam și nu-mi luam altceva decât scuipați. Dar ca atunci, mai rar. Nimeni n-avea chef de discuții raționale despre nimic. Totul căpătase proporții homerice. Mai că nu se cereau carnete de revoluționari 10 august.

Acum lumea se dă indignată că dosarul a fost închis. S-a întâmplat ce trebuia să se întâmple. Statul, cu aripa lui polițienească, a făcut ce a primit mandat de la politicieni de ambele culori să facă: bateți protestatari și acoperiți urmele. Sunt împotriva abuzurilor poliției, dar mulți dintre cei care au susținut 10 august au susținut abuzurile atunci când erau îndreptate împotriva celor care „nu sunt ca ei”. Deci ar fi și o lecție democratică aici de învățat.

Eu nu am înțeles revendicările vagi și isteriile lui 10 august, dar am înțeles ce au făcut forțele de ordine, au bătut aiurea și au rănit oameni complet fără sens.

Poate data viitoare măcar cu atât vom fi de acord, că dreptul la manifestație trebuie protejat. Și mai ales am putea vedea că România se aliniază „la prostii” imediat cu trendurile europene, cum ar fi întărirea poliției în fața protestatarilor, și se aliază ultima la chestiile bune, cheltuieli sociale, drepturile angajaților, salarii.

Deci ce s-a întâmplat în 10 august? Nimic. A fost ceva în linia „firescului”. Au fost bătuți oameni aiurea și poliția nu a răspuns pentru asta. Nu v-am văzut protestând față de „guvernul vostru” când a continuat să mărească aiurea bugetele pentru forțele care bat și supraveghează. Bătaia poliției a devenit atunci „normalul”.

În timpul închiderilor în casă, poliția a stat și a hăituit împreună cu televiziunile tot soiul de amărășteni fără mască, în timp ce membri ai puterii dădeau petreceri. Nici atunci nu am văzut proteste. Înseamnă că v-a plăcut și că mai vreți. Sistemul de justiție care a întrerupt show-ul cu 10 august a avut dreptate în principiu. În fond, forța polițienească, forța represivă, serviciile secrete par să aibă susținere electorală puternică. De ce să și le pună în cap?

Forțele de ordine vor bate în funcție de cine e șeful

Astfel de chestiuni nu se rezolvă în tribunal cum fals vă învață fanaticii „statului de drept”. E o chestiune politică, trebuie susținuți reprezentanți care gândesc democratic, care nu vor să-și anihileze complet adversarii, până la închiderea în pușcărie, indiferent de cât de subțire e dosarul.

Or, voi ați susținut o forță care a vrut doar să bage la pușcărie pesedeul și să bată pesediști, să nu-i mai bată pe ai voștri. Ați obținut asta. De un an și mai bine văd impunitate cât cuprinde și hoție de dreapta de roșesc și pesediștii.

Ăia din aparatul represiv nu se vor schimba, vor bate în funcție de cine e șeful. Azi pe mine, mâine pe voi. Câțiva ani veți avea liniște, vor bate oameni care nu-s din lumea voastră. Dup-aia va veni iar și un 10 august al vostru. Până una, alta, e mai probabil să apară manifestații precum cele din ianuarie 2012, pentru că austeritatea va produce victime. Parcă vă văd că iar o să strigați „dați-le mai tare pe spinare!, de ce nu face nimic poliția? etc.”.

Voi ieși probabil iar în stradă, sunt măsuri care sunt împotriva oamenilor fără privilegii și fără venituri mari. Vom avea probabil probleme cu poliția „voastră”. Am o singură speranță de la mine însumi: să nu fiu atât de naiv și de ridicol încât să mă cred Ahile la Troia după o alergătură cu poliția prin boscheți; dar să fiu atât de lucid încât să nu iau bătaie de la jandarmii noștri „europenizați”, că nu mai sunt tânăr ca-n 2012. Și da, de la voi, eroii de la 10 august, nu am avut și nu am nicio așteptare.

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Urmărește-ne pe Google News