Există o noutate a ultimelor proteste. Pe lângă conspiraționisme sau scandări nocive proferate de deraiați tradiționali de dreapta, au apărut și s-au auzit mai tare sloganuri simple cu tema: „mi-e foame închis în casă”.
Motive profunde și reale scot oamenii în stradă, nu baliverne conspiraționiste. Iar aceste motive sunt mânjite de tot soiul de agarici cu obsesiile lor ba cu unguri, ba cu gay, ba cu vaccin. Înțeleg protestatarii care denunță agresivitatea unor măsuri luate mecanic de guvern. Nu sunt de tolerat cei care vor să ne dezbine, să găsească „țapi ispășitori” (minorități, în general) doar pentru că au citit ei „pă net”.
Dubla măsură sare în ochi
Avem o problemă cu retorica de extremă dreaptă, este știut, că doar mai ieri o întreagă națiune, cu capetele ei inteligente și încruntate, se scremea să explice că nu e domle nimic în neregulă dacă un arbitru îi zice unui jucător „ăla negru”. Avem un președinte care răgea la prompter anul trecut că fug ungurii cu Ardealul. Acum fanii președintelui strâmbă din nas că țipă unii pe stradă „afară cu ungurii din țară”.
E scârboasă xenofobia, așa cum e inadmisibil puseul antisemit care începe să răsară pe la colțurile politicii (și pe care unii îl neagă aiurea: ai în toate conspiraționismele o matrice antisemită clasică, nu trebuie să te uiți doar la cazul Maia Morgenstern).
Dar dacă tot suntem vigilenți, păi să fim vigilenți până la capăt! Nu folosim eticheta de „extremă dreapta” doar când ne convine, și uităm de etichete când e cu dreapta spălată și frumoasă de tip #rezist. Strigătura „ciuma roșie” era un urlet nazist din interbelic. Ați văzut vreun suflet sensibil să țipe la TV atunci? Nu.
Sunt unul dintre aceia care și-au făcut misiune personală din a sancționa toate aceste derapaje, indiferent că sunt pe stadion sau la „elite”. Ceva e profund în neregulă când pe unii îi apucă intransigența cu poporul doar atunci când le convine.
Poporul nu vorbește frumos, ba chiar e rasist și sexist, pentru că i-am tot dat poporului numai bălării naționaliste, numai interbelic românesc curățat (cică!) de fascism, edituri de prestigiu care publică biografii romanțate de-ale lui Codreanu sau autori fasciști de-a dreptul. Antirasismul, antiantisemitismul, antisexismul nu se practică cu dublă măsură.
Ipocrizia naște xenofobia
Când se propune taxarea multinaționalelor, în loc ca dreapta să vină cu argumente economice împotrivă (dacă s-or mai găsi, poate aici e problema, că nu mai au!), vin cu urlete că „sunteți comunisto-fascisto-putiniști”, „sunteți inculți, neeuropeni” etc. Până și Biden a ajuns să urle la corporații să scoată banul, la noi e în continuare un „putinism” să gândești așa ceva.
Ok, dar de ce le dai cadouri ălora de la Raiffeisen și BCR (s-a dat o lege care a anulat o hotărâre ÎCCJ care le punea să plătească), de ce acum câțiva ani i-ați amnistiat pe toți samsarii imobiliari, de ce avantajezi companiile mari și dai cele mai mici ajutoare angajaților etc.? Rezumatul pripit al acestor reproșuri va fi „afară cu străinii din țară!”. Iar de aici până la dezastre xenofobe nu mai e decât un pas.
Un pas cu doi vinovați! Nu doar cel care simplifică realitățile e vinovat, ci mai ales cel care, știind că apără un lobby nesimțit, a înăbușit orice tendință sănătoasă spre ceva redistribuire.
Când urli la fiecare taxă că e criptocomunistă, oamenii ăia fără timp și fără prea multă educație te vor ataca chiar cu limbajul tău: adică vor spune, bine, bă, sunt putinist, nu te mai suport, sunt incorect politic (că și tu ești chiar dacă ai limbaj mai fițos). Iar de aici, Dumnezeu cu mila. Pentru că extrema dreaptă se naște mereu dintr-o competiție nedemocratică, după ce și-a omorât deja inamicii.
La noi, după ce a fost demonizat tot ce ar putea fi „social”, singurii competitori rămași în scenă au fost extremisme economice de dreapta (sănătate, educație subfinanțate, plasă socială subțire) și extremisme retorice de dreapta. Adică discursuri, vorbe, scandări. Unele mai de Ateneu, altele mai de peluză – tot aia! Din această competiție între „cine-i mai de dreapta”, n-are cum să iasă decât „și mai de dreapta”.
Atenție la manipulări
Cei care ies în stradă spun că ei nu se lasă manipulați. Eu îi sfătuiesc să vadă câtă manipulare stă și în AUR și alți acoliți de aceeași teapă. Unii cer prin „libertate!”, de fapt, și mai puțină libertate! Cer să se descurce singuri, țipă la spitale.
Dragilor, sunteți tineri, dar vrând-nevrând veți ajunge la spital la un moment dat, mulți neasigurați. E exact genul de libertate în care ați fost împinși, nu v-ați obținut-o voi, de ce vreți să rămâneți în libertatea de a muri sărac, bolnav și nebăgat în seamă?
Mai sunt și altele. Tot soiul de ortodoxiști și daco-geți de pe la noi preiau fără grețuri lobbyul unor fundamentaliști americani (vezi tot lobbyul antiavort, anticăsătorii gay). Plus contradicții de râsu-plânsu: ăștia care strigă cu „afară din țară” pe aici sunt aliați cu ăia de prin Europa care strigă „afară cu românii din țară”. Mai mult, Salvini sau Vox (în Spania) mai au și fani din diaspora românească, pentru că place teribil limbajul milităros xenofob.
Antivacciniștii, „antimascării” și tot felul de „anti” nu au făcut decât să compromită un strigăt real de „ne e foame închiși în casă!”. În ultimele zile acest mesaj legitim de revendicare a ieșit mai mult la suprafață și mi-a dat speranță (deși sunt argumente că mișcarea e deraiată deja prea la dreapta – vezi aici).
În concluzie, aveți grijă cu ce libertate vă doriți, că văd la unii o dorință de „libertate” care de fapt se vrea o libertate de a fi sărac, la fel de nocivă și înainte de COVID. E libertatea pe care vi-o doresc și cei pe care îi contestați: ia să-i „eliberez” pe ăștia și de școală, și de spital, că se descurcă ei singuri!
foto: Vlad Chirea