Au fost cei care au zis imediat, în spiritul luptei în războiul informațional, ești comunist, cât costa cușma de astrahan a lui Ceașcă?, ce vrei, „sărac și cinstit”? etc. Am scris când erau și alții la putere despre ceasurile, bijuteriile afișate, țoalele prea scumpe. Pe cine reprezinți cu un ceas scump sau cu o geacă mai scumpă decât salariul minim pe economie? Ei bine, politicienii s-ar putea să fie mai deștepți decât credem. În fond cântă și ei ca toată muzica pop a momentului: am atâția bani încât trebuie să mă iubești. Și mulți îi și iubesc.

Cum zic, totuși ironic, versurile trupei de trap* Azteca – „Pala Mande”: „Îmi cumpăr două tricouri cu patruj de milioane / Nu mă doare și tovarășii-mi zic: „Ești nebun, bă, c…e”. Mai puțin ironic a intrat președintele pe siteul Decathlon, a dat căutare „cizme de cauciuc” și le-a luat pe cele mai scumpe de la categoria respectivă.

Însă scandalul generat de mema cu prețurile îmi aduce aminte de scandalul generat când am pus cândva costurile fesului lui Cioloș (200 lei), fes cu care a defilat la un protest pentru justiție prin Piața Victoriei. Eu îl pusesem pentru că era și cam scump, dar mai ales urât cu spume. Și acolo s-a înțeles că sunt un ipocrit care promovează lookul „sărac și cinstit”. Din nou o mare neînțelegere.

Eu doar râd de acest consumism care pare la acești oameni unul foarte normal și răspândit, dar dacă faci un sondaj pe bune în popor cu „ați cumpăra un fes de 200 de lei?” rezultatul ar fi complet din altă lume.

Am extras 3 mari categorii din aceste scandaluri cu țoalele celor care ne conduc (nu e vorba doar despre Iohannis sau Cioloș, am semnalat de-a lungul timpului, costurile indecente ale apariției publice ale mai tuturor liderilor, Năstase, camarila lui Dragnea, Turcan, Udrea etc.).

Avem categoria celor care văd cizme de cauciuc la 900 de lei și pufnesc în râs. Mă număr printre ei. N-aș da în veci atâția bani pe niște încălțări bune doar pentru săpat o gropiță. Există apoi o categorie, a celor mai avuți care chiar și le cumpără, altfel n-ar fi fabricate. Să fie sănătoși, nu-i înțeleg. 

Însă cea mai interesantă și problematică e a treia categorie: un soi de „aspiraționali” la cizme de 900 de lei. Nu și le permit, dar nu vor nici să râdă măcar de țopenia liderului conducător îmbrăcat nu prea potrivit cu realitățile poporului condus.

Această categorie de aspiraționali este și agresivă politic, nici nu-și permite cizmele, și le și dorește, e cea mai labilă și politic și ideologic categorie socială și politică de la noi. Nu au umor decât dacă e pentru „dușmani”, nu văd decât corupția inamicului, nu și a presupusului aliat. Sunt ușor de sucit și de învârtit și mai ales de tras în discursuri „tari” dinspre dreapta și extrema dreaptă. Ar fi în stare să te bată la cap două zile că e vina ta că nu-ți permiți cizme de cauciuc scumpe, chiar dacă nu ți le dorești. 

(Chestia mi-amintește de discuțiile cu niște muncitori care prestează servicii de amenajarea a apartamentelor. Unii dintre ei, cei mai buni și calificați, câștigă bine, uneori mai bine decât middle-class-ul înhămat la plata ratelor unui apartament în Cluj sau București. Totuși, pentru ei prețurile de oraș ale locuirii sunt pură nebunie. Stau pe lângă orașele mari și vin în centru doar pentru lucrări. Și ne privesc pe noi ăștia, mai „răsăriții”, participanții triști la bula imobiliară, cu rate la apartamente, ca pe niște specimene ciudate. Sunt de fapt mai lucizi decât această clasă de mijloc isterizată de grija apartenenței la pătura câștigătoare a ultimilor 30 de ani. )

Grija isterică pentru statut, condimentată cu împrumuturi, cheltuieli exorbitante pentru haine, casă de locuit, educația copilului, toate produc cheltuieli mult peste un salariu bun obținut în România. Cum obții astfel de venituri? Din împrumuturi sau din mijloace neconvenționale (aici intră tot, de la bani negri, nedeclarați, șpăgi etc.).

Culmea e că fix această clasă are și cea mai moralistă prezență publică. De aceea ne aflăm și în momentul în care, teoretic, sunt reprezentați politic la putere de PNL și USR, dar vin scandalurile unul după altul cu averi nejustificate, statut financiar greu de explicat și toate celelalte.

Unii vrem o țară plină de cetățeni cu cizme de 900 de lei. Alții poate am dori banii repartizați altfel. Cizmele alea de 900 de lei înfundate în glod sunt ca cheltuielile pe rachete și tancuri în timp ce nu reușim timp de un an să calmăm criza medicală. Apoi, e și asta o formă de populism, culmea, mai eficient decât tradiționalul sărac și cinstit.

Ține mai bine noul populism: ia uite câta banul bag în orice! E ca ecologismul doamnei Turcan, care în loc de un mers sănătos cu tramvaiul sau metroul a luat în probe o mașină electrică scumpă pentru a promova salvarea planetei.

Iliescu a fost învins. „Sărac și cinstit” era un statement de succes, prindea acum 2-3 decenii la un popor încă proletarizat. Acum, sărăcia e o obscenitate. Și bunul-simț e obscenitate. Deși poporul lucrează în majoritate cu mai puține drepturi decât proletarul de acum 25-30 de ani. Este „comunist” să râzi de prostia de a da 200 de euro pe cizme de cauciuc. Nu înțelegi fashionul și urgența omului superior de a avea căptușeală în cizmele de plimbat primăvara prin pădure. Asta în timp ce ni se predică toată ziua reținere, măsuri de austeritate, educație economică etc. 

Zilele astea se strigă împotriva lucrătorilor de la metrou, că au salarii prea mari! Suntem singura țară din galaxie unde are loc o adevărată mișcare împotriva unor salarii decente, în loc să se strige pentru mărirea celorlalte salarii. Să i se taie salariul vecinului – cel mai de succes populism. Dar să nu i se taie veniturile președintelui! Că el reprezintă aspirația noastră, a tuturor de a merge prin noroi cu cizme scumpe.

De aia consider bârfa cu cizmele președintelui o non-știre foarte pozitivă. Când o să susțineți creșterea salariului minim ca lumea, când o să susțineți creșterea salariilor în mediul privat, când veți susține educația și jobul calificat (nu doar mână de lucru necalificată brutal folosită sau exportată) abia atunci consumismul „cizmei de cauciuc” poate ar avea un sens. Până atunci, ia-ți, nene, niște galoși.

*trapul este un gen muzical care combină beat-ul de bază trap, muzica electronică, hip-hop-ul, muzica rap și muzica rock.

foto: Presidency.ro

 
 

Urmărește-ne pe Google News