Ce ne propune descălecarea Hellvig-Geoană: naționalism de supermarket contra naționalism de talcioc

În ultima vreme, doi șefi pe la instituții extrem de influente, SRI și NATO, au livrat discursuri pline de avânt patriotico-globalist (nu e un oximoron!). Să analizăm, deci, intervențiile celor doi pretendenți la viitorul de aur al țării: Hellvig și Geoană.

Un șef SRI și unul de la NATO

Amândouă personajele ne dau o idee sumbră despre viitoarele alegeri din România când, se pare, totul va arăta ca o preluare de putere fără pic de bătălie pe bune: Geoană, președinte, PSD și PNL – împreună la guvernare și un naționalism „bun” la toată lumea.

Politic vorbind, în România e o plictiseală de mori. Pe cât de grave sunt situația economică și crizele sociale, pe atât de mare e liniștea. Politicienii par niște funcționari triști, înghesuiți pe la ghișeele televiziunilor pe unde cotizează partidele. 

Singurii care fac politică sunt doi oameni cu atribuții militare: șeful SRI și vicepreședintele NATO. 

Culmea, și Iohannis, acest Nosferatu de Cotroceni, singuratic și suficient, retras din fața publicului și a presei, deși încă în plină funcție, nu are decât un vis, tot militar: șef pe la NATO. România chiar a ajuns ca în acea vorbă care se voia „de spirit” cândva: o garnizoană într-o margine de „lume bună”. 

Recomandări

Mircea Geoană, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „România este, în continuare, un loc în care șmecherii par să se descurce mai bine”

Nu e nimic surprinzător

Discursurile lui Hellvig sau Geoană au fost primite de unii dintre confrați cu exclamații, epitete precum „exploziv”, surprindere etc. Inclusiv Libertatea a scris despre „discursul-surpriză” al lui Geoană. 

S-o spunem de la început, nu e nimic surprinzător, figuri precum Geoană sau Hellvig livrează doar un ghiveci cu „ce se cere”: și naționalism, și niște măsuri sociale (dar nu știm de care, doar să fie și ceva stânga pe acolo), și ce mai cere publicul sau ce cred ei că cere publicul. 

E o competiție pentru confiscarea unui electorat proaspăt câștigat de AUR cu al său naționalism de peșteră digitalizat: predicate legionare dezgropate grăbit și vopsite în „live-uri” pe TikTok. Amenințarea AUR va fi combătută cu o alianță a partidelor „de încredere”, europene, PSD și PNL. Bine, înainte vor face un vals al certurilor și neînțelegerilor, dar toți știu că altă cale nu e. 

Recomandări

Autostrada peste Carpați care ar putea fi scoasă integral la licitație în 2024. Drumul montan de mare viteză, proiectat să fie inaugurat în 5 ani

Naționalismul de supermarket vinde scump o iluzie

Și uite așa ne trezim cu o competiție stranie între două tipuri de naționalism, un naționalism de supermarket (Geoană, Hellvig) și un naționalism de talcioc (AUR și George Simion). 

1. Naționalismul de supermarket știți deja cum arată. Sunt acele rafturi din Kaufland sau Profi sau Mega pline de motive tradiționale în care se presupune că te umfli de mândrie când dai 15 lei pe ulei românesc. 

Acest naționalism de supermarket se pretinde și prieten cu fosilul, și cu ecologismul, și înarmarea, și cu măsura socială, cu orice merge la popor. 

Naționalismul de supermarket livrează pădurile către export

2. În schimb, naționalismul de talcioc e ăla zgomotos, precum aleșii AUR, cei care sunt gata mereu să-ți dea cu marfa în cap, e susținut de afaceri mici și medii tip HoReCa, exploatarea lemnului, transport etc. 

Naționalismul de talcioc e cel care taie pădurile și livrează mândru către export. După aia cântă „treceau batalioane”. 

Recomandări

Live Text | Alegeri SUA 2024. Cursa între Kamala Harris și Donald Trump va fi decisă de șapte state-cheie. S-au deschis secțiile în Georgia, Michigan și Pennsylvania, care ar putea înclina balanța

E și naționalismul ăla de securist pensionar, care și-ar vrea țara înapoi, armonios feudalizată și împărțită între nași și cumetri. Mai există și naționalism antiglobalist, din ăștia care mor de grija gay-lor, dar nu văd cât de nesimțită e mișcarea patronală (și patriotică) românească, cea care e responsabilă pentru fuga românilor de țară cel puțin în aceeași măsură precum măsurile politice și economice.

Ce mai rămâne pentru USR

AUR a știut, cu naționalism zgomotos, călărind valul antiglobalist, să strângă adepți. Dar și mai multă furie antisistem le vine în sprijin fără să facă niciun efort,pentru simplul fapt că nu există opoziție reală pe scena politică din România. 

Aripile USR sau ex-USR nu vor strânge decât acele procente centriste care se pretind antisistem, dar care sunt fix acei oameni care au și privilegii, care urlă și toată ziua că nu mai suportă țara și aranjamentele. 

Fiecare partid vrea o „aripă AUR”

În România, mimetismul e singurul reflex în care poți avea încredere. E cam primitiv, dar te ajută să înțelegi rapid lucruri. Dacă AUR a avut succes, efectul a fost că toți vor să fie ca AUR. 

Fiecare partid va avea acum o divizie AUR, se vor bate pe naționalisme diverse. AUR, fie că va avea sau nu un rezultat bun, a câștigat deja alegerile: toți vor vorbi ca ei.

Ce propun Geoană și Hellvig?

În acest context vin Geoană și Hellvig, să ne spună că este posibil și un alt fel de naționalism, unul spălățel, din ăla cu pungă fabricată în China, produse aduse din Bangladesh, dar împachetate la Însurăței, deci „Made in UE-România”. 

Amândoi ne propun un naționalism tip etichetă. Rezumatul ar suna cam așa: să păstrăm toate cum sunt, că sunt în general bune, dar să le branduim mai puternic cu țara noastră; să fim naționaliști cam ca soldatul român în trupele NATO.

Și Geoană, și Hellvig spun că e momentul să avem și noi un cuvânt în UE. Să nu mai cedăm așa ușor, să negociem etc. E bine, dar de ce o spun ei? 

Ei sunt produsul fix al unei generații de un conformism politic fioros, care s-au speriat și de propria umbră și  care au cedat toate puterile colective (de stat, instituționale), zonei private, multinaționale sau naționale. Sunt cei care în loc de redistribuire reală au girat tot timpul un liberalism sălbatic. Geoană și-a regăsit o spoială de stânga după ce a pierdut orice șansă la putere, acum mai bine de un deceniu. 

Ideile „curățel-funcționărești” ale lui Hellvig

Hellvig are o obsesie cu fosta Securitate, e un înverșunat luptător anticomunist. Ne asigură că îi învață pe tinerii sereiști să nu mai fie „securiști”. Problema SRI nu mai e trecutul. Problema e prezentul. Problema e că avem, în loc de SRI un SRL. Nici nu mă mir că SRI-ul capătă și această coloratură naționalistă, e naționalismul unei instituții care ține mult la afaceristul român. 

E un naționalism pe care îl vedeam rudimentar la Sebastian Ghiță (că doar Ghiță tot la țâța serviciilor a supt, alte servicii decât unii lideri AUR). La Hellvig e mai curățel, mai atent, mai funcționăresc. 

Naționalismul lui Sebi Ghiță, care și inventa un partid de extremă dreaptă la un moment dat, e acum mai bine reprezentat de AUR, reflectat pe România TV.

Geoană ne ia, din nou, cu brandul de țară

Geoană nu reușește să propună, la capitolul noutate, decât iarăși obosita soluție cu „brandul de țară”. Asta era. Nu avem încredere în țara noastră, trebuie să-i refacem brandul și atunci totul va fi bine. 

Problemele cu inegalitățile sunt abil ocolite de Geoană, după rețeta știută: ba vorbim despre rural/urban, ba vorbim despre cum trebuie să devenim un „hub” de inovație etc. 

De fapt, inegalitățile cresc alert chiar în centrele mari urbane. Geoană, ca de obicei, reușește să spună „stânga”, fără să vorbească de redistribuire, taxare, drepturi. 

Iar atunci când tot face bilanțul celor 30 de ani uită să spună cele două mari evenimente: unii au fost tolerați în acumulare promptă de capital, cei mulți au fost exploatați și deprivați de drepturi. 

Din exploatarea din urmă s-au făcut toate, și integrare UE, NATO, și creștere spectaculoasă a PIB-ului. 

Tocmai către aceștia din urmă nu s-a întors mai nimic. Să fie pregătiți deci deposedații de soartă, dacă vin Geoană și Hellvig la putere, vor primi fix același lucru, plus câte un steguleț tricolor.

Urmărește-ne pe Google News