Ce nu se rostește între copii și părinți ori de câte ori revenim acasă

fany   •   08.01.2023, 08:42

Nu vă complicați mai mult decât e nevoie . Aici este vorba de responsabilitate , de empatie, de demnitate personală, până la urmă , de caracterul fiecăruia. Eschimoșii își așezau bătrânii neputincioși pe o banchiză și îi lăsa să plutească în larg . Nu mai erau "folositori". Românii au altă metodă dar cu același rezultat. Nu vă mai amăgiți și nu vă mai căutați scuze puerile. Dorința voastră de chiverniseală ia de cele mai multe ori forme grotești. Văd cum se aglomerează vămile României de două ori pe an, de Paște și de Crăciun și aflăm că diasporezii vin să-și viziteze familiile....pe bune? E jenant.

• 5
• 7
• 1

RalucaVasilescu   •   07.01.2023, 18:22

Articolul este bun. Totusi, pe fond, este mai usor sa te jelesti de ceva si sa nu faci nimic sa indrepti decat sa incerci sa indrepti situatia fie si putinul care este posibil si sa jelesti mai putin. Atat autorii articolului cat si multi altii care pleaca aleg partea "usoara" de a se deconecta voluntar de cei ramasi aici. Sunt perfect de acord cu cititorul care spune ca "parintii lor se vor stinge incet etc etc". Este nevoie de o mare doza de curaj si responsabilitate sa fii alaturi de un parinte in varsta si sa-l ajuti, sa-i faci ultimii ani un pic mai usori si mai senini. Asta e valabil oriunde in lume. Si tot o mare doza de curaj si realism sa vezi ca sunt oportunitati si in tara ta. Din punctul meu de vedere, plecarile "de tot" sunt perfect justificate doar in conditii extreme cum ar fi razboiul si totalitarismul, in rest cred ca este suficient sa pleci pe termen scurt cat esti tanar sa inveti si sa lucrezi prin alte tari, dar sa te intorci in tara ta si sa te straduiesti cat poti sa faci cate ceva si in orice caz sa fii aproape de batranii tai.

• 22
• 13
• 3

martina2.0   •   07.01.2023, 16:55

Excelent articolul! Este nevoie de astfel de articole pentru a se aduce in atentia publica si altfel de subiecte foarte importante, dar care sunt de multe ori trecute cu vederea pentru ca probabil nu aduc rating. Ca o persoana ce traieste in strainatate sunt de acord cu afirmatiile autoarei in ce priveste bagajul psihologic al romanilor. Este un aspect pe care l-am remarcat si eu. Si ca si ea si eu cred ca vor trece generatii pana ce ranile copiilor copiilor copiilor nostri se vor inchide. In ce priveste legatura cu cei ramasi acasa am remarcat ca in timp intervin diferente culturale intre membrii familiei. Cei plecati se schimba vrand-nevrand, cei ramasi raman neschimbati. Uneori functioneaza pastrarea legaturii, alteori nu. Nu exista solutii universal valabile, ci doar individuale.

• 14
• 8
• 0

fany   •   07.01.2023, 14:44

Domnule Gandalf, nu știu cum este în Spania și nici nu mă interesează. Aici, în România, însă, ai voie să exprimi o opinie fără ca altul să fie neapărat de acord cu tine.

• 6
• 5
• 3

fany   •   07.01.2023, 12:02

Normalitatea de care se vorbește, nu va veni niciodată . Este o ruptură între generații iremediabilă. Părinții români au fost abandonați de copiii lor pentru un trai " decent", chipurile. Nuu!, au fost pur și simplu părăsiți pe considerente egoiste și josnic de mercantile. Părinții lor se vor stinge încet, mâncați de boli și de singurătate, neînțelegând ce li se întâmplă și de ce?... Regretele nu -și au locul și sunt oricum tardive și de formă. Rețineți însă, voi, copiii de azi sunteți părinții de mâine. Mult succes!

• 37
• 6
• 3

DanielaApetroae   •   07.01.2023, 09:58

Citesc și plâng.Am 60+ani,o mama de 90 ani,doi copii medici plecați de peste 10 ani în alte țări. Sunt copleșită de emoții după acest articol , care mi-a dat totuși răspunsul că nu sunt " defecta " ,acum cand la vârsta asta încerc. sa clarific cu mama mea unele probleme din copilărie, când încerc sa comunic cu băiatul meu care a devenit un străin si care nu are decât reproșuri pt că nu suntem bunici pt copilul lui, iar cu restul familiei întreținem relațiile convenționale cu urari de sărbători și întâlniri la diverse ocazii cu discuțiile superficiale despre politica cancanuri,etc. Când am încercat sa deschid subiecte mai emoționale am fost trimisa la psiholog,inclusiv de fiica mea care este medic psihiatru și care și ea apelează la astfel de consiliere.Eu voi continua explorarea lumii interioare, iar autoarei îi urez succes în demersurile de a găsi și români "fericiti" pe alte meleaguri.

• 26
• 18
• 5

moramoca1969   •   07.01.2023, 08:57

Am citit articolul pe nerasuflate si m-am regasit in totalitate in naratiune, facand parte din diaspora si traind copilaria si adolescenta in comunism. Nu am stiut ca ceea ce traiesc eu e valabil pentru toti, m-am gandit ca sunt "defecta". Citind articolul, am avut un deja-vu. Este exact ceea ce traiesc atunci cand ma intorc in Romania, mesele copiose presarate cu glume in loc de discutii despre ceea ce simtim, sentimentul de culpa, caruselul de emotii pozitive si negative si epuizarea de la sfarsitul vacantei, nostalgia cand se terminal totul.. Da, este nevoie de timp ca sa revenim la normalitate. Multumesc autorilor, acum stiu ca nu sunt "defecta"!

• 23
• 10
• 0