13 comentariiO campanie pasiv-agresivă pe locale, fix precum ne presetează rețelele de socializare. Lumea a fost amabilă pe străzi, turme de boți sau de fani s-au scuipat la greu mai ales pe TikTok și Facebook. Aceste situații au fost foarte greu de depistat, țintirea electoratului fiind din ce în ce mai precisă. Toate grupurile de localități pe care aveai până acum poze cu roșii și mașini de vânzare s-au activat în favoarea unui candidat sau altul.
Am simțit multă disperare în unele alegeri locale, e disperarea din orașe medii și mici unde altceva decât ascensiunea prin public-privat nu mai e posibil. Cum îmi spunea un mic om de afaceri, „bă, trebuie să-l angajez și eu pe fii-meu pe undeva, termină facultatea, ce fac cu el, m-am băgat la partid”. Capitalismul ultraproductiv e legendă. Bătălia e pe un capitalism rentier care e undeva prin spatele primarilor, pe după numiri de partid, pe după consilii locale și județene. Sunt localități unde practic s-a votat pro și anti vreun PUZ, vreo autorizație de construire aberantă.
Nicușor Dan a luat-o în brațe pe aia cu „mafia imobiliară” pentru că a simțit corect, alegerile locale în orașele mari sunt despre cine și unde își face următorul bloc. Însă am mai văzut luptă antimafie la viața mea. Se mătură clănulețe și măfiuțe mici, ăia care susțineau alde Piedone, Firea etc. Rămân mastodonți și fonduri de investiții să facă legea. Așa cum, până la urmă, lupta cu chioșcurile ne-a adus o rețea de magazine de un singur fel în București. Sigur, mai bune, mai aprovizionate, mai scumpe – e totul mai ordonat și, în centrele orașelor mari, nu mai au acces să bea o cafea decât o minoritate a populației și turiștii.
Nicușor Dan nu a avut mesaj social. Ceea ce în continuare mi se pare grav. Bucureștiul are o aparență bogată și multă sărăcie și precaritate. Fondurile date familiilor cu bolnavi în grijă, suplimentar, de la primărie, nu au existat în campanie. Locuințe sociale, nema.
Anunțul lui Nicușor Dan cu un referendum care să mute din puterile sectoarelor la centru e un pariu interesant și oarecum necesar, Bucureștiul are prea mare autonomie de sector.
Europarlamentarele n-au existat. Nu numai din cauza alianței împotriva firii între cele mai mari două partide, dar și pentru că nu s-a făcut legătura între nicio temă mare la nivel de UE și țară.
N-a existat tema războiului din Ucraina, tema ecologistă a căzut și mai mult, dar asta din vina unui tip de ecologism corporatist care pur și simplu te aduce la exasperare. Și la nivel european, ecologiștii au pierdut în anumite zone, și din cauză că s-au afirmat drept ce erau deja, trompete pentru businessuri de armament, mai mult decât susținători reali ai vreunui plan ecologist. Tema în sine preocupă însă destulă lume, ar trebui mult autohtonizată și adaptată. Nu s-a făcut nimic.
Și Ciucă, și Ciolacu au ieșit cu o poezie pe care au auzit-o și ei prin UE, dar care nu prea se potrivește aici: s-ar fi luptat împotriva extremismului! Ceea ce nu prea e exact. Extremismul unei Șoșoacă este un extremism de vodevil și a fost folosit de televiziuni tocmai să abată discuția de la discuții serioase. Iar extremismul AUR e oricum unul bine înfipt în societatea românească, bine uns de tot felul de foruri. Că doar unii AUR-iști, precum Lavric sau Neamțu, au fost publicați de prestigioasa editură Humanitas, alți candidați n-au nicio problemă cu Legiunea de Fier sau cu Antonescu. Ce mai contează, dacă până și ambasada Israelului a negociat cu AUR o atitudine acceptabilă? Dacă mâine s-ar uni AUR cu liberalii și o parte din PSD n-ar simți chiar nimeni, ar ieși un partid ultraconservator care, de fapt, există de mult timp.
Unii dintre liderii liberali și social-democrați au discurs ultraconservator. Ciucă s-a închinat și a invocat la dumnezei și sfinți de am crezut că a fost premier peste vreun stat fundamentalist ortodox sau c-a lucrat pentru vreo armată cruciată, nu pentru armata română. Rareș Bogdan luptă cu „marxiștii” din capul lui toată ziua. Și, în general, discursul a fost megaconservator în toată campania; cu excepția unui candidat independent, subiecte precum drepturi pentru cupluri gay sau politicile cu migranții au fost respinse din start. Ca de obicei, discursul de succes de la extrema-dreaptă s-a răspândit în mai multe partide, ăsta e marele secret al cifrelor sub așteptări ale AUR.
Au fost și niște alegeri cu mulți „foști”: Firea, Scripcaru, Robu, Piedone etc. Unii au câștigat, unii au pierdut spectaculos. Dar asta ne-a arătat ce criză de idei bântuie prin partidele mari, ce selecție proastă de cadre, ce comunicare dezastruoasă cu diverse forme de popor pe care pretind că le reprezintă.
Cu ochii pe toamnă
Avem deci numai „victorii”. PSD și PNL au fost victorioși. Dar nu știm dacă vor propune candidat comun. Pentru PSD ar fi dezastru, deși schema Iohannis-Ciucă este să menținem „strategic” echilibrul frontului NATO făcând democrația praf pe aici.
Dacă nu-i vine vreo idee lui Nicușor Dan, Ciolacu are șanse să câștige prezidențiale, dar nu împreună cu liberalii. Doar o luptă cât de cât pe bune cu liberalii ar mai putea să ia din scena AUR care pentru toamnă vor avea mult mai multe șanse să prindă un loc doi.
Desigur, există și tânăra speranță Geoană, o altă emblemă a lipsei de idei, dar pe placul unor lideri complet noncombat cum sunt Ciucă și Ciolacu, Dar și Iohannis, plus un întreg batalion de pensionari speciali.
La parlamentare, mobilizarea va fi mai dificilă, dar va conta mult că prezidențialele sunt primele. Tot ce sper e că aceste calcule politice normale nu vor fi făcute iar praf de dosariade și hotărâri misterioase de culise. Ar zdrobi și ultima brumă de încredere, ar potența și un vot „antisistem” cu tot felul de băieți care sunt, de fapt, foarte „de sistem”, cum sunt și alde Simon, Târziu & comp.
Foto: Agerpres