Ce poate face Iohannis pentru România

Scriu de zece ani despre personaj, s-au adunat tomuri întregi, încât mi-e teamă că într-o zi îmi va cere cotă parte din drepturile de autor. Am epuizat înjurăturile cele mai sofisticate, până am dat-o în delir. Mi-am închipuit cum, ieşind din samsara prin salonul oficial, Klaus Zen Iohannis se opreşte brusc şi decretează: „Vreau să intru în Nirvana cu soţia!”…

… Ţărişoara i-a dat tot. Başca zece ani din istorie. Întrebarea ar fi ce poate face Iohannis pentru ţară.

Aş avea câteva idei, care-mi clipesc în cap ca lampioanele de hârtie pe Muntele Futara, dar mai bine mă abţin.  

Ce mai poate face, totuşi, Iohannis pentru România? De pildă, să-şi ia gândul de la Versailles-ul din Aviatorilor, 86. Cel pentru care Nicolae Ionel Ciucă, generalul-ordonanţă, s-a repezit să semneze pe vremea când era premier. Acum, când preşedintele cu closet personalizat i-a ordonat să-i ia locul, Ciucă e lovit de amnezie electorală.

Nu doar să-şi ia gândul Iohannis, ci – cu ultimele puteri constituţionale care i-au mai rămas – să ordone ca imnobilul (o combinaţie între imn şi imobil – cum altfel să-i zic?) să fie transferat Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență (E-ARC). S-o facă şi de dragul iubitei sale soţii, pe care, chiar dacă nu va mai fi prima-doamnă, n-o vede nimeni dereticând 1.200 de metri pătraţi locuibili.

Recomandări

Culise și scenarii privind un candidat comun al partidelor proeuropene pentru prezidențiale

Nu pentru că Iohannis ştie să întindă coarda invoc tocmai E-ARC, ci pentru că între atribuţiile preşedintelui – a auzit până şi doamna Lasconi! – intră politica externă.

Îi reamintesc lui Klaus Iohannis, dacă o fi ştiut vreodată, că pe strada Vasile Lascăr, la numărul 52 – într-o incintă năpădită de ploşniţe şi cu pene de curent de cinci ori pe zi – fac eforturi eroice să-şi desfăşoare activitatea experţii unui „centru de excelență în domeniul rezilienței, partener al NATO și UE, care acționează în beneficiul acestor organizații, precum și al statelor membre sau partenere”, a cărui înființare „a fost recunoscută și salutată în declarația comună a șefilor de stat și de guvern reuniți cu prilejul Summit-ului de la Bruxelles din 14 iunie 2021”.

Din fericire, programul încărcat i-a permis atunci preşedintelui Iohannis să reprezinte interesele României. Ba chiar a susţinut la final o declaraţie de presă, în care a subliniat:

„Summitul a statuat un alt obiectiv al României, și anume necesitatea creșterii rezilienței și a menținerii avansului tehnologic al NATO. Acestea contribuie la o Alianță mai puternică și mai relevantă la nivel global, în contextul provocărilor diverse. România este parte a eforturilor privind creșterea rezilienței, demonstrând că este gata să contribuie consistent. Astfel, am informat omologii aliați despre înființarea și operaționalizarea Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență (E-ARC). Mă bucur să pot spune că această inițiativă a României este privită cu interes la nivelul NATO și al statelor aliate”.

Recomandări

România a intrat în Schengen terestru, anunță președinția ungară a Consiliului UE

Cu şi mai mult interes ar privi-o acum, aflând cum se prezintă.

Nu-mi pierd timpul să-i explic domnului Iohannis conceptul consistent de ploşniţă, nici ce sunt şi cum se zburlesc la oameni şi tehnică penele de curent. Mă limitez să mă dau mare, citându-i din Antoine de Rivarol (literat francez din secolul XVIII, care poate fi pescuit la Biblioteca Academiei folosindu-l ca momeală pe maestrul Cristoiu):

„Să nu fi făcut nimic constituie un teribil avantaj, de care însă nu trebuie abuzat”.

Urmărește-ne pe Google News