Nu, nu sunt dintre „smarții” României care neagă criza climatică. Dimpotrivă. Chiar cred că trebuie făcut ceva pe bune, nu să credem în bazaconiile unor lideri care zic periodic: trebuie să schimbăm ceva, dar mai ales să nu schimbăm nimic. Cel mai pe bune lucru ar fi să nu o mai tot ardem cu „businessul” când nouă ne arde casa. Nu ai cum să faci business verde, business înseamnă profit, adică piață, adică selecția pieței, uneori mai dură ca selecția naturală. Unii ar fi în stare să viseze ca Elon Musk sau Bezos de la Amazon: bă, dacă distrugem Terra, hai să luăm repede capitalismul să-l mutăm pe Marte.

Un pas s-a făcut. E acum o realitate știută, recunoscută de întreaga comunitate științifică globală – avem o criză climatică provocată de omenire.

Suntem bine înaintați în scenariul dezastruos, dar încă am putea face câte ceva: nu să trăim ca pe vremuri, dar măcar să dăm o șansă unei lumi locuibile încă aproape un secol.

Amprenta de carbon

Boris Johnson a plecat de la Glasgow la Londra cu un avion privat, deși avea un tren care îl ducea tot acolo în 4 ore și ceva. Asta după ce declara la întâlnirile verzi: „fapte, nu vorbe!”. Și critica unor astfel de gesturi e ipocrită. Să meargă președinții cu vaporul și cu trenul! Nu se poate. Deși nu pot să nu mă gândesc că Iohannis a lăsat o amprentă de carbon în ultima săptămână cât Yeti prin zăpezile Himalayei. O ține tot într-o excursie: a cărat tot SPP-ul după el prin piramide, dup-aia zbor pe la prietenii chiriași de la golf, apoi în Scoția. A emis în 7 zile carbon cât un furnal de la combinatul din Galați.

De ce sunt ipocrite și astfel de gesturi, și criticile lor? Pentru că sunt morală ieftină. Și nu de morală ieftină avem noi nevoie, ci de un nou impuls politic. După mine, nu poți face nicio reformă ecologistă fără să ataci întâi marii poluatori. 

Ce ne zic ecologiștii de catifea? Să colectăm selectiv, să trăim economicos etc., ceva foarte înălțător, dar nu ne luăm nici cu o floare de marii poluatori, nu vedem cum funcționează piețele libere de energie, încurajăm vehicule electrice în loc de transport în comun, încurajăm turism isteric-industrial etc. 

În partea ei ultraliberală, morala ecologistă devine încet, dacă nu e deja acolo, o nouă formă de dispreț pentru sărăcanii poluatori care merg în cel mai bun caz cu diesel și se încălzesc cu lemne. 

Când singurele măsuri care-ți vin în cap țin de pedepse pentru săracul risipitor, poți să-ți iei adio de la salvarea planetei, vor fi împotriva ta popoare care-ți vor spune: decât să mor de foame azi, mai bine să ardă planeta mâine.

Ce-ar fi fost să zică asta Iohannis la Glasgow?

A fost deci Iohannis și a făcut poze. Mesajul său este unul gol, nu ridică nici o problemă a țărilor mediu dezvoltate. Or, tocmai acolo stau problemele. Noi nu avem problema Vestului ultraconsumator sau a Chinei ultraproducătoare. Un Iohannis imaginar ar fi trebuit să le zică așa, și liderilor lumii, și ecologiștilor de toate riturile:

„Dragii mei, stau într-o țară unde 50% se încălzesc cu lemne. Ce dracu‘ de ecologie să fac dacă nu găsesc soluții pentru ei?” 

Și putea să continue președintele: „Unii sunt atât de săraci că pot să le trag gazul la poartă, tot nu vor avea bani să plătească instalarea. A! Vreți să ne încălzim ultraeco, să nu mai tragem gaz? Să le pun câte o eoliană în poartă? Nu se poate, prea scump. Să măresc cota de nuclear? Păi doar chinezii dau bani și se mișcă rapid, dar a trebuit să-i respingem «strategic», să vină americanii cu soluția miracol, probabil una ca la Bechtel.”

Așa ar suna problema României pe scurt. Încurajăm automobilele vechi pentru că am făcut praf infrastructura de transport în comun: am făcut varză CFR-ul și am lăsat să prospere un milion de firme de transport cu microbuze; am încurajat achizițiile de mașini second-hand diesel (oamenii trebuie să se deplaseze cu ceva, totuși); în orașele mari tot facem benzi, pasaje, poduri, nici gând să atacăm radical prostia cu trafic sugrumat urban și s-o înlocuim cu transport în comun.

Bucureștiul și-a cumpărat tot autobuze diesel, iar tramvaiele sunt vechi de decenii. Numai prostii, numai lipsă minimală de viziune. Probabil, pe măsura unor votanți înnebuniți de consum și a unei elite care vede conspirații nu doar în vaccin, ci și în încălzirea globală, o fiță a răzgâiatei Greta din zona scandinavă.

Ecologism social

Un ecologism care nu e măcar critic cu sistemul brutal capitalist nu e ecologism. Una dintre cele mai nocive forme de ecologism e să tot sesisezi o problemă fără să faci măcar un pas spre cauze. Și exemplul vine tot din încălzirea cu lemne. 

Tot vedem jaful din păduri. O parte din jaf a fost încurajat în masă prin protejarea unor companii austriece cu semi-monopol. Sigur că exportul de lemn brut e o prostie la fel de mare ca încurajarea exportului de cereale și importului de cocă înghețată. Există însă și partea cealaltă a monedei.

România s-a încălzit la negru. Un bucureștean primește subvenție la căldură. Unul de la sat, care câștigă de 3-4 ori mai puțin ca bucureșteanul, nu are nicio subvenție. El muncește 3 luni doar ca să-și ia lemne să treacă iarna. 

Lemnele le ia la negru. Satele duduie de mașini cu lemne, în general fără acte. Mafia mică a comerțului cu lemne a alimentat, de fapt, jumătate din populația României. Cum credeți că rezolvăm problema? Dacă punem mafia asta mică la pământ, murim de frig. Aici e drama: că degeaba am ajuns să urlăm că se taie aiurea pădurile, când noi depindem de această mafie. Credeți că o să mergem toți și cumpărăm de la Dedeman lemne cu de trei ori prețul? 

Zic Dedeman pentru că Romsilva e o glumă proastă, deși ar fi trebuit să fie soluția: să furnizeze lemn tăiat responsabil măcar pentru instituțiile publice din rural și orașe mici. 

Dacă nu faci ecologism social, dacă nu începi să gândești politici de jos în sus, totul se va termina cu un somn ca al lui Biden la Glasgow. Dacă nu faci ecologism social, dacă nu scoți energia din goana nebună a profitului, vei avea schizoidia Uniunii Europene de azi: calcule aberante ale prețului energiei și zeci de mișcări politice naționale care vor suveranitate, vor să scape de ipocrizia și de non-soluțiile europene. 

Am tot umflat bule verzi, ați pus sărăcanii să plătească afaceri cu energie solară și eoliană, una care fără subvenții nu poate rezista, dup-aia ne mirăm că nu rezistă pe „piața liberă”. Păi ce piață liberă dacă mă pui să le dau bani ca unii să facă business. Ori funcționăm după altă logică decât a pieței toți, ori ne vom încălzi încă vreo câțiva ani dându-ne foc complet la valize. 

P.S. În spațiul public, cu câteva excepții, toți analiștii neamului iau la mișto criza climatică. Unii s-au făcut „europeniști” cu bani europeni. Cu eforturi, au reușit să înțeleagă importanța științei în ce privește vaccinul. Dar asta cu clima e, după ei, un moft. Însă între antivacciniști și negatori ai crizei climatice sunt multe asemănări. Toți cred că ne-ar sta mai bine morți. Și toți cred că oamenii cu venituri medii și mici sunt de vină pentru că sunt nesimțiți.

Urmărește-ne pe Google News