Ce s-a schimbat în România după ce Alexandra a sunat la 112

Ce s-a schimbat în România după ce am auzit vocea Alexandrei la 112?

50 de zile au trecut de la apelul Alexandrei. Ea a sunat la 112 de pe un telefon găsit în casa lui Gheorghe Dincă, telefon în care era o cartelă prepay.

Cartele prepay doar cu buletinul

Dacă în România exista, precum în alte ţări din Uniunea Europeană, obligativitatea ca aceste cartele telefonice să fie vândute dor cu buletinul, poate că autorităţile ar fi reuşit să identifice mai devreme adresa de unde suna fata, iar Alexandra ar fi fost salvată. 

Cazul Alexandrei nu este singurul în care infractorii s-au folosit, în comiterea faptelor, de cartele prepay, ştiind că nu pot fi identificaţi.

La o lună după apelul Alexandrei la 112, Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţăcare prevede că, de la 1 ianuarie 2020, cartelele prepay vor putea fi achiziționate doar pe baza unui act de identitate. 

Zilele trecute însă, Avocatul Poporului a anunţat că a atacat la CCR această ordonanţă de urgenţă, pentru că ea ar fi neconstituţională.

„Argumentele utilizate în preambulul actului normativ nu sunt de natură să justifice situația extraordinară și nici urgența unui act normativ care, reglementând obligativitatea colectării datelor cu caracter personal și a stocării pe un termen nedefinit a acestora, limitează drastic exercitarea dreptului la viață intimă, familială și privată”, susține Avocatul Poporului

Recomandări

Mizele partidelor la primul tur al prezidențialelor. PNL, între deschiderea șampaniei și noaptea cuțitelor lungi

Curtea Constituţională e cea care va decide dacă OUG 62/27 august 2019 va rămâne sau nu în vigoare.

La acest moment, cartele prepay se vând la liber în România, spre bucuria şi beneficiul celor care se folosesc de ele în comiterea infracţiunilor. 

O lege care să ajute la căutarea pesoanelor dispărute

La şase zile după ce Alexandra a sunat la 112, ministrul interimar al Afacerilor Interne, Mihai Fifor, anunţa că e gata un proiect de lege privind căutarea persoanelor dispărute. 

„Suntem într-o analiză profundă până la nivelul ultimei secţii de poliţie, suntem cu modificări legislative pe care, de altminteri, doamna prim-ministru le-a anunţat deja. Şi mă refer la legea care priveşte căutarea persoanelor disparute, care este în avizare acum în Ministerul Afacerilor Interne şi pe care o să încercăm s-o ducem în şedinţa de guvern de săptămâna viitoare, urmând ca doamna prim-ministru s-o trimită în Parlament cerând procedură de urgenţă pentru acest act normativ”, declara Fifor la 31 iulie, pe un post de televiziune.

Textul proiectului de lege promovat de Fifor fusese conceput nu pentru a  creşte şansele copiilor dispăruţi, ci doar pentru a-i degreva pe poliţiştii care caută aceşti copii.

Recomandări

Elena Lasconi și George Simion, umăr la umăr în turul 2 la alegerile prezidențiale, susține un nou sondaj USR. Pe ce loc este Nicolae Ciucă

Astfel, la categoria „persoane dispărute aflate într-o situație de vulnerabilitate” – ce necesită o mai mare mobilizare a poliţiei -, în proiect sunt trecuţi doar „minorii care, la data dispariției, nu au împlinit vârsta de 14 ani” şi cei „cu privire la care există date și informații că se află în compania unor persoane care îi pot pune în pericol integritatea corporală, sănătatea sau viața”. 

Cu alte cuvinte, conform acestei legi, Alexandra putea fi considerată copil dispărut „aflat într-o situație de vulnerabilitate” numai după ce ea ar fi sunat la 112.

Nicio secundă mai devreme, deşi situația de vulnerabilitate în care se afla era cât se poate de reală.

Proiectul de lege al MAI a fost criticat de societatea civilă, inclusiv de APADOR – CH.

Simplul fapt că persoană dispărută este minor (nu a împlinit 18 ani) ar trebui să fie suficient pentru considerarea acestuia că se află într-o situaţie de vulnerabilitate.

APADOR – CH:

La acest moment, legea privind persoanele dispărute nu a fost încă depusă la Parlament.

Pedepse mai mari pentru criminali, violatori și pedofili

„Vă mai promit un lucru: am spus că vreau sancțiuni drastice pentru criminali, violatori și pedofili. Voi da o ordonanță de urgență pentru instituirea pedepsei cu închisoarea pe viață, respectiv însăsprirea predepselor pentru aceste fapte”, anunţa premierul Dăncilă pe 8 august, la două săptămâni după ce Alexandra a sunat la 112.

Recomandări

Moscova a explicat cum i-a avertizat pe americani cu 30 de minute înainte că vor ataca Ucraina cu o rachetă Oreșnik: „Au înțeles declarația președintelui rus”

La 22 august, Ministerul Justiţiei (MJ) a pus în dezbatere publică un proiect de ordonanţă care, surpriză! (sau nu), nici nu majora pedepsele pentru infracţiunile cu victime minori, nici nu adăuga condiţii noi pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Ordonaţa anunţată de Dăncilă umbla doar, cu parcimonie, prin termenele liberării condiţionate şi sporea competenţa DIICOT-ului, dându-i liber să investigheze infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal sau de răpire (chiar şi pe cele în care nu e implicat vreun grup infracţional organizat), şi luându-i de pe cap cercetarea fraudelor comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice. 

La pachet cu acest proiect de ordonanţă, MJ anunţa decizia de a suplimenta organigrama DIICOT cu 11 posturi de procurori.

La 23 august, Dăncilă preciza că din „proiectul referitor la înăsprirea pedepselor rămâne doar partea care se referă la înăsprirea pedepselor pentru crimă, viol, pedofilie”, iar patru zile mai târziu anunţa că proiectul de ordonanţă al MJ va fi discutat la şedinţa de Guvern, „în primă lectură”.

A două lectură a proiectului de ordonanţă n-a mai venit. Nici în următoarea şedinţă a guvernului, din 9 septembrie, nici în cea din 12 septembrie.

„Sunt măsuri necesare pe care ne dorim să le transpunem cât mai rapid în legislație, pentru a oferi un plus de siguranță și pentru a descuraja faptele grave împotriva cetățenilor”, declara premierul Viorica Dăncilă, la 27 august.

Azi, Codul Penal este neschimbat, iar pedofilii pot primi în continuare pedepse cu suspendarea executării lor. Adică, scapă fără nicio zi de închisoare.

400 de poliţişti specializaţi pe dispariţii de copii

La 30 iulie, au fost făcute publice înregistrările cu vocea Alexandrei care implora la 112 să fie ajutată. Patru zile mai târziu, PNL Bucureşti organiza o acţiune în faţa sediului Ministerului Afacerilor Interne.

400 de perechi de încălţăminte au fost depuse pe caldarâmul din faţa instituţiei, în amintirea celor 400 de copii dispăruţi şi încă negăsiţi de Poliţia Română.

În cadrul evenimentului organizat de liberali „pentru a atrage atenţia că tragedia de la Caracal nu este singulară”, preşedintele filialei PNL Bucureşti, Violeta Alexandru, declara că trebuie „să se specializeze un corp de persoane din interiorul sistemului public, care să fie în stare să gestioneze genul acesta de situaţii, situaţii aparte pentru care îţi trebuie un anumit nivel de pregătire”. 

Ea a precizat că s-ar putea forma „zece poliţişti, zece specialişti pe judeţ”.

A trecut mai mult de o lună de la protestul „#400 pentru 400”, iar de copiii dispăruţi se ocupă aceiaşi poliţişti.

La nivelul inspectoratelor judeţene, de persoanele dispărute se ocupă compartimentul Urmăriri din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale. Sunt câţiva poliţişti care au în lucru, la grămadă, cazuri de copii, dar şi de majori dispăruţi, cazurile celor daţi în urmărire pentru comiterea unor infracţiuni, cazurile celor evadaţi sau extrădaţi, cazurile cu C.I.N.-uri (cadavre cu identitate necunoscută) şi P.I.N. – uri (persoane cu identitate necunoscută).

„Voi solicita Camerei Deputaților înființarea unei Comisii care să analizeze toate dosarele persoanelor dispărute si modul în care instituțiile abilitate au acționat până acum”, scria deputatul PNL Adriana Săftoiu pe pagina sa de Facebook în ziua de 28 iulie.

„Tragedia din Caracal e o tragedie despre multe alte locuri din România şi despre care aflăm doar cînd moare un om. Ancheta nu are voie să se limiteze doar la monstrul din Caracal. Ar trebui reluate toate dosarele persoanelor declarate dispărute. E o mafie generalizată şi o înfrăţire înfricoşătoare între tâlhari şi unii dintre cei care ar trebui să îi prindă. E cazul să deschidem cutia Pandorei!“, spunea Adriana Săftoiu.

Cu o zi înainte, președintele Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, anunțase şi el că „va iniția, în regim de urgență, discuții cu liderii grupurilor parlamentare pentru înființarea unei comisii parlamentare de anchetă care să analizeze cauzele care au dus la tragedia de la Caracal. Concluziile rezultate în urma anchetei parlamentare ar urma să stabilească măsurile administrative care se vor lua pe viitor, astfel încât aceste situații să nu se mai repete”.

Pe 2 septembrie, deputaţii şi senatorii s-au întors din vacanţa parlamentară. Conform informaţiilor de pe pagina Camerei Deputaţilor nu există deocamdată nici comisia ce ar trebui să analizeze dosarele de dispariţii, dar nici cea pentru „anchetarea cauzelor producerii tragediei de la Caracal”.

La şase zile după apelul Alexandrei la 112, Alexandru Cumpănaşu anunţa că a cerut Ministerului Afacerilor Interne (MAI), după o întâlnire cu Mihai Fifor, să verifice modul în care au fost anchetate toate cazurile de dispariții din ultimii 30 de ani.

După trei săptâmâni, MAI i-a trimis lui Cumpănaşu un răspuns prin care îi comunica că cererea lui a fost „remisă spre soluţionare Inspectoratului General al Poliţiei Române”. Adică, exact unora dintre acei poliţişti a căror activitate ar fi trebuit verificată.

A reapărut „Alerta Răpire Copil”

La 2 septembrie, deputatul PNL Ovidiu Raeţchi a depus în Parlament un proiect de lege pentru instituirea sistemului „Alertă Copil”.

Acest sistem de aletare ar urma să fie operat de Departamentul pentru Situații de Urgență  şi ar consta în transmiterea către populație a unor mesaje de tip SMS, cu pozele şi datele minorilor dispăruţi.

„Tentative de instituire a unor sisteme similare au mai existat în România în ultimii ani. Totuşi, ele au constituit un eşec, desfăşurându-se sub forma unor programe şi proiecte pilot, nu într-un cadru legal dedicat”, susţine deputatul PNL, în expunerea de motive a proiectului de lege. 

Dar „Sistemul Alertă Răpire Copil” a fost inaugurat în România încă din aprilie 2011 şi a costat 300.000 de euro (236.000 de euro – finanţare de la Comisia Europeană).

N-a fost deloc un „proiect pilot”, gândit în afara cadrului legal, era parte a sistemului CALLERT (Child Call Alert) folosit în Uniunea Europeană.

Proiectul a fost realizat de către IGPR, în calitate de aplicant principal, în parteneriat cu Parchetul General și Centrul Român pentru Copii Dispăruți și Exploatați Sexual „FOCUS” şi obţinuse aprobarea Comisiei Europeane din 2009. 

În martie 2018, la 7 ani după lansare, poliţia se lăuda că „a fost activat, pentru prima dată în România, mecanismul «,Alertă Răpire Copil».” Era vorba de răpirea parentală a doi copii din Prahova.

Dar şi atunci, „Alerta Răpire Copil” a fost declanşată doar parţial, prin mesaje trimise presei. Informaţia nu a fost diseminată şi către providerii de internet sau către companiile de transport feroviar, de transport în comun şi metrou, prin afişarea mesajului pe ecranele din aeroporturi şi din staţiile de metrou, din supermarketuri sau bănci, aşa cum prevede mecanismul „Alertă Răpire Copil”.

Pagina oficială alertarapirecopil.ro a picat, la doar un an de la lansarea aplicaţiei. În luna mai a acestui an, domeniul aparţinea, conform Rotld.ro, unei societăţi comerciale din Marea Britanie ce comercializa „suplimente” pentru prostată, riduri şi probleme de erecţie.

La 1 august, după ce Alexandra a sunat la 112, alertarapirecopil.ro a fost reconstruită, ca secţiune a pagini de internet a Poliției Române.

Au reapărut cazuri de copii dispăruţi pe site-ul Poliţiei

În ziua în care Alexandra a sunat la 112, cerând ajutorul, pe pagina de internet a Poliţiei Române figurau doar 17 cazuri de copii dispăruţi. Deşi la acea dată 480 de minori erau căutaţi de familii şi de autorităţi, iar mediatizarea putea ajuta la găsirea lor. 

„Pentru ceilalţi, familia sau aparținătorii nu și-au dat acordul cu privire la mediatizare”, au declarat presei surse din poliţie. E parţial neadevărat, pentru că printre copiii absenţi de pe site-ul IGPR erau şi cazuri publicate în presa locală, cu acordul familiei.

Zilele trecute, pe pagina Poliţiei Române au apărut, brusc, pozele a zeci de copii dispărutţi. Acum sunt 85 de cazuri, în total. 

Majoritatea, copii dispăruţi din centre de plasament. 16 din Vaslui şi 24 din Galaţi. Copii după care nimeni nu plânge, şi nimeni nu se bucură, atunci când sunt găsiţi. În dreptul multora dintre ei, poliţia a notat: „are comportament deviant”.

Cel mai mic dintre copiii dispăruţi din centre abia a împlinit 13 ani. Nu se mai ştie nimic de el din luna mai.

8 dintre copii dispăruţi sunt dintr-un singur loc: Centrul de reabilitare şi Reintegrare Socială „Casa David Austin” din Galaţi.

Dacă aceşti copii ar deveni victime într-o reţea de trafic, cine i-ar căuta şi cine ar implora procurorii să descopere adevărul?

Ce s-a schimbat cu adevărat

Ce s-a mai întâmplat în România după ce Alexandra a sunat la 112? Dintre toţi cei care ar fi trebuit să o caute şi să o găsească pe fată, un procuror, un comisar de poliţie şi doi agenţi de la Poliţa Rurală au fost puşi sub acuzare pentru abuz în serviciu. 

În Caracal, oamenii stau în continuare la „rechineală” şi aşteaptă maşina de ocazie ca să ajungă acasă. Cazul Caracal s-a „elodizat” şi e difuzat în episoade fără număr la tv. Parlamentarii se concentrează pe ordinara luptă pentru puterea politică, Alexandru Cumpănaşu strânge semnături ca să candideze la Preşedinţia României, iar Gheorghe Dincă a devenit amnezic.

Iar noi… Noi am început să uităm vocea Alexandrei. 

Ce s-a schimbat în România ce Alexandra a sunat la 112? S-a schimbat anotimpul.

La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!  

Urmărește-ne pe Google News