Ce-ți mai rămâne de făcut într-o lume care se schimbă mai repede decât reușești să gândești?

Și în acest carusel al schimbărilor, tu simți schimbarea? Simți că viața ta s-a schimbat? Simți pe dracu! Viața ta este egală în fiecare zi, una după alta. Privești de la fereastra fiecărei zile la lumea care se schimbă. Privești neputincios. Parcă ai vrea să sari pervazul ferestrei, să fugi și tu în lume, să te bagi în vâltoare, să iei parte la aceste schimbări, să-ți tragi partea ta de viață din această lume, dar nu știi de unde s-o apuci. Nu înțelegi ce se schimbă, de ce se schimbă, cine schimbă și care-i rostul schimbării.

Dacă nu pricepi, n-are rost să te bagi, pentru că nu ești nici activist, nici ONG-ist, nici propagandist, nu ești „băiatul de mingi” al celor care schimbă sau al celor care se opun schimbărilor. Nici măcar n-ai chef să strigi: „Băi, lumea se schimbă!”. Se vede cu ochiul liber că se schimbă, nimeni nu are nevoie de anunțul tău, doar nu ești comentator la vreo televiziune de știri, să spui ceea ce este evident numai ca să te auzi vorbind. Rămâi la fereastra fiecărei zile, bine că Dumnezeu ți-a mai dat și aceste zile ca să te holbezi la lumea care se schimbă. Ce vremuri ai prins! Bravo! 

Deși te uiți așa, năucit și neputincios, nu ești în stare să spui exact ce anume ai observat că s-a schimbat. Probabil că asta e treaba istoricilor. Profesioniști. Ei vor cerceta cu metodă și vor povesti cu rigoare despre lucrurile care s-au întâmplat în această perioadă. Iarăși te simți stupid: adică tu, care ai fost martor la aceste schimbări, aștepți să-ți povestească niște istorici ce-ai trăit în acest timp condensat? Asta înseamnă că nu te duce mintea să înțelegi ce trăiești.

Recomandări

Sondaj Verifield la comanda lui Nicușor Dan. George Simion rămâne favorit, surpriză uriașă pe locul 2

Simți că multe s-au schimbat, le vezi cu ochiul liber, dar nu poți să le numești. Nu pentru că te-ai ramolit, ci pentru că viteza de desfășurare este prea mare. Asemenea viteză n-ai mai trăit. Îți fuge pământul de sub picioare și de-abia te mai agăți de tocul ferestrei să nu te ia valul și să te înghită… istoria. Sau poate ai trăit o astfel de viteză amețitoare, dar ai uitat cum a fost. De exemplu, când a căzut Ceaușescu, când l-au împușcat la Târgoviște cu nevastă-sa și tot ce-a urmat…

Acea viteză nu te-a zăpăcit? Nu, pentru că erai dispus s-o iei în piept, erai pregătit s-o trăiești, chiar îți doreai schimbările și, foarte important, erai tânăr, mult mai tânăr. (Schimbările sunt specifice tinereții! – o platitudine.) Ai meritat să trăiești acele schimbări istorice, a meritat să te duci și în Piața Universității ca să protestezi, „Jos comunismul!”. Ce-a urmat nu merită să rememorezi, n-a fost o schimbare, a fost un eșec.

Dar nu poți afirma că ai trăit apoi vremuri pline de schimbări. Lumea românească a început să se schimbe greu și nu după placul tău, și nu la viteza pe care ți-o doreai. Ai început să speri. Te-ai amăgit. Pentru că anii din viața ta s-au scurs mai repede decât schimbările din jurul tău. Ți-ai fi dorit să trăiești într-un accelerator de timp care să te ajute să recuperezi timpul pierdut. Nu din cauza ta, ci din cauza celor care au hotărât pentru tine.

Recomandări

Două dosare penale după ce jandarmii din Vaslui au spart petrecerea polițiștilor din clubul unui „cunoscut consumator de droguri”

Aparatul ăsta n-a existat, n-a fost inventat, altă amăgire! Ai crezut că intrarea României în NATO și în Uniunea Europeană, poftim!, va schimba rapid și profund lumea din jurul tău. În afară de izolarea termică a blocului în care locuiești, cu fonduri accesate de primărie de la UE, n-ai mai simțit vreo schimbare în viața ta de cetățean din marginea Europei.

În schimb, în ultimii ani, deficitul bugetar al țării s-a adâncit și, fiind evaluat și deplâns de bocitoare, experți și guvernanți fără nicio pregătire profesională, ți s-a lipit ca o pată pe creier. O altă pată pe creierul tău de cetățean. Dar chiar și așa, cu deficitul bugetar și cu un stat înglodat în datorii, viața ta de până acum a fost liniștită. Viața ta la scara istoriei. 

Caută să-ți amintești: cum erai în urmă cu exact un an? Liniștit. Războaiele din Ucraina și Israel se banalizaseră, pandemia parcă nici nu existase, inflația se adăugase în lunga listă de rutine a vieții, criza energetică dormea în același pat cu tine, pășeai din criză mondială în criză locală precum un anesteziat, lucrurile se întâmplau încet, fără hărmălaie, cu răbdare, calculat, aproape de plictis, lumea ațipise de bine ce trăia. Dar s-a dovedit că nu trăia atât de bine precum pretindea elita intelectuală și conducătoare a lumii. Acum e vremea schimbărilor, în care se decontează costurile unei tihne aparente, finanțată pe datorii. 

Recomandări

Verdictul istoric împotriva lui Le Pen provoacă un cutremur politic în Franța. „Este o declarație de război din partea Bruxelles-ului”

Îți pare rău: lumea se mișcă și tu rămâi spectator. Aici, la fereastră, urmărind zilnic mișcările lumii, te simți marginalizat, uitat, expirat, ce mai vrea și lumea asta? De la tine, nimic. Tocmai de aceea nu te simți bine, pentru că nimeni nu te cheamă, nu te întreabă, nu-ți cere o părere, nu te invită, hai și tu să faci ceva în schimbarea asta istorică!

Te uiți la alții care își dau cu părerea despre schimbările lumii, le admiri tupeul și dezinhibarea, dar simți că ei vorbesc pe nas, adică nu prea înțeleg ce se întâmplă, dar vorbesc pentru că au o agendă, un interes, un ordin, își exprimă umorile, antipatiile, nu formulează argumente logice, bazate pe documentări profunde, dar aplică în grabă ștampile și etichete, taci, nu te apuca să clămpănești despre ceea ce nu înțelegi! 

Regreți: lumea se schimbă și tu pierzi momentul. Oportunitatea de a trăi altfel. Cum altfel? Asta înseamnă să ai puterea să te schimbi. N-o să vină lumea să te schimbe și apoi să te tragă în vârtejul schimbărilor. Istoria e atât de nesimțită cu un cetățean ca tine, încât nu e în stare să-ți schimbe chiloții pe care i-ai udat de frică. Frica față de schimbări.

Curajul, asta îți trebuie! Să ai curajul de a-ți trăi viața ce merită să facă parte din lumea care se schimbă. Va fi o schimbare în bine? Nu contează! Merită s-o trăiești cu orice risc, cu toată puterea care ți-a mai rămas. Curaj!

Urmărește-ne pe Google News