Ceata celor 11 cetățeni care vor la Cotroceni 

Să fi fost 12, un gând automat și ironic ne-ar fi dus spre o fantezie SF clasică, cu o mare distribuție. Armata celor 12… primate. Dar noi nu suntem într-o poveste postapocaliptică, ci doar după o perioadă în care factorul Klaus a deșertificat funcția prezidențială.  

Ciclicitatea și trebuințele ne spun că trebuie să înceapă o perioadă de înviorare și schimbare a ecosistemului (un termen la modă și des mestecat) prezidențial. Între cei care contează dintre cei 11 nu este o figură fresh, în sensul de nouă. A fost un candidat de plastic, care a încercat să se acrediteze obsesiv ca venit doar din preaplinul supărării populare, dar acum este trecut.

Actualii candidați prezidențiali nu au răsărit dintr-o nemulțumire îndelung mocnită, au în spate cariere publice, unele de cursă lungă. Cel dintâi dintre primari, un fost șef de guvern, un fost ministru al educației, un șef și o șefă de partide parlamentare, un fost director al unui serviciu de informații de prim rang, un fost președinte interimar al țării.

Rațional șezând, având tipologii distincte, acoperă preferințe variate. Dacă-i așezi într-un tablou de familie, dau o imagine veridică a ceea ce este societatea de azi. Faptul că doi dintre ei au o educație certificată prin diplome și acreditări mai mult decât solide este un mare semn pozitiv și de speranță.  

Recomandări

Ce fac copiii români pe internet. Cristina Lupu, specialistă în mass-media: „Doar 2% dintre elevii din clasele a III-a și a IV-a au spus că n-au cont pe nicio rețea socială” | Interviu

Oferta îi acoperă inclusiv pe alegătorii care se gândesc în ultimul moment să voteze exotic. Deci, așteptările umane par teoretic satisfăcute.

Trecând în registrul de competențe pentru funcția prezidențială, în primă instanță, o notă de trecere poate fi dată în urma unor dezbateri între candidați. Sunt necesare și așteptate. Cei care vor accepta vor avea de câștigat. Parcă nu mai e loc de monologuri poetice. 

Apropo de exercitatea funcției prezidențiale: oare nu este de zeflemea acrișoară că singurul candidat care a fost președinte (interimar) este și un recordmen greu de bătut al hibernării publice? Parcă ne-ar bântui dispărutul Klaus. Oare nu-i tot de limonadă că îl împing atâția de la spate și își râd în barbă?

Momentan avem trei certitudini (aproape, ante și post). Prima: nu vom avea un președinte din primul tur. Ceata este prea mare și apetența pentru votul util (dar fără tragere de inimă) este mică la prima încercare. A doua: nu există succes garantat al încolonărilor și direcțiilor oficiale care se vor da pentru al doilea tur de scrutin. A treia: noul președinte va avea o perioadă scurtă și foarte condensată de acomodare la locul de muncă.

 Până atunci: unsprezece candidați se leagănă pe o pânză de păianjen. 

Urmărește-ne pe Google News