ComenteazăCampania electorală pentru alegerile din 2020 s-a terminat în decembrie anul trecut. Da, suntem deja în campania electorală pentru 2024, dar parcă ne grăbim prea mult cu același tip de a răspândi informații generale fără nici măcar o singură urmă de dovadă.
Conferința de presă a domnului Vlad Voiculescu, notabilă doar prin durată (Vlad Voiculescu a stat neîntrerupt în fața microfonului o oră și 54 de minute, cu cinci minute mai mult decât durează filmul „Colectiv”), este dovada că guvernarea pe Facebook are aceleași efecte ca și școala online: multă superficialitate, incapacitatea de concentrare, vorbărie stufoasă menită a acoperi faptul că vorbitorul nu stăpânește nici domeniul și nici subiectul. A fost, dacă putem spune așa, un soi de „Eram mai pregătit, dar mi-a mâncat Cîțu temele…”.
Atât de mult și-a lăudat USR-PLUS oamenii în ultimii aproape cinci ani, încât nimeni, nici măcar cei mai sceptici, nu se aștepta la o atât de puternică răbufnire de infantilism, de imaturitate.
De trei zile încoace ni se flutură prin fața ochilor și prin dreptul urechilor un cuvânt aparent înfricoșător: „mafia”. Mafia este cea pe care a deranjat-o Vlad Voiculescu. Mafia l-a vrut plecat de la Ministerul Sănătății. Mafia i-a pus bețe în roate. Mafia, mafia, mafia.
Cu jumătate de oră înainte de conferința de presă a domnului Voiculescu, a avut loc o ieșire publică a domnului Năsui. Și în timpul acestei ieșiri publice s-a vorbit îndelung despre mafie. O mafie generică, însă neidentificată. Aparent, toată țara este o mafie, singurii care mai luptă cu ea fiind doar membrii USR-PLUS.
Din păcate însă, nu ni s-a indicat nici măcar un singur gest concret al mafiei. Nu ni s-a povestit nici măcar un episod în care aceste presupuse victime ale mafiei s-au trezit alături de capul calului preferat, aflat, plin de sânge, pe perna de alături. Nu ni s-a dat nici măcar un singur caz dovedit de acțiune mafiotă. Nu a existat nici măcar cea mai mică probă în toate acuzațiile făcute. Totul s-a rezumat la crunte generalități. De parcă în mijlocul USR-PLUS a fost parașutat un grup de teoreticieni ai conspirației, ale căror unice argumente sunt „se știe”, „e de notorietate”, „știe toată lumea”.
Când ești ministru, chiar și într-o țară mai puțin pretențioasă, cum este România, nu poți să te înscrii în corul țâncilor din curtea creșei și, cu voluptatea descoperirii unui cuvânt nou, să urli „mafia, mafia, mafia”, arătând cu degetul în toate direcțiile, poate-poate nimerești, din greșeală, vreun mafiot.
Altele erau așteptările construite cu sudoare în ani de campanie. Mulți pluteau deja printre norii unei administrații competente, conduse de tineri școliți în străinătate, gata să dea tot ce-i mai bun pentru binele țărișoarei.
De la înălțimea amețitoare a acelor nori imaginari, am fost aduși cu brutalitate în gropile de nisip din curtea creșei de partid, printre copilași drăguți, dar cam fixiști. Toți strigă în cor „mafia!”, după care încep să râdă ca de o glumă bună.
Celelalte cuvinte pe care ar vrea să le spună le ies cam pocit. Încearcă, din când în când, câte ceva mai greu de pronunțat, dar le iese anapoda. „Lefolmă”, „ploglam de guvelnale”, „lesponsabilitate”, „matulitate”. Sunt nervoși că nici măcar nu pot pronunța corect, d-apăi să mai și înțeleagă ce spun. De-aia se întorc, iritați, la „mafia, mafia”. Nu înțeleg nici din asta nimic, dar măcar pot pronunța corect.