49 comentariiUn carnaval trist cu două fețe am avut săptămâna asta.
1. România la Eurovision: un clișeu demn de TVR, care a copiat ce credea „că vrea Vestul”
Tipul care a reprezentat Eurovision România a fost linșat de toți obsedații de sexomarxiști că a vrut să capteze și public gay. De fapt, o fi fost vreun vag clișeu LGBTQ, doar se poartă.
Dar esența apariției candidatului nostru a fost tot aia de varieteu teveristic, un clișeu prăfuit, „de post public de televiziune”: un băiat care o face pe roackăru‘ și o fată care îl adulează.
În orice caz, e clar că și vestimentația, pantaloni scurți de ACDC, dar „pe roz”, e cum văd niște obosiți entertainmentul pentru export: o fi fost prin culise o minte creață de coregraf care a zis, bă, am văzut io, ăștia la Eurovision vor treaba mai gay-kitsch-șic așa.
Și, ca de obicei, când vrei să faci pe placul cuiva la modul scârbos, ți-o iei în freză.
Mă rog, toată lumea știe că Eurovision e o tarabă cu un pop-kitsch atât de strident încât poți să și râzi pe bune.
2. Românii au talent să-și pună copiii să recite versurile izolării naționale
La „Românii au talent” a câștigat un concurent-copil căruia i se dau poeme la recitat. Poemele sunt fix invers decât ceea ce am trimis la Eurovision.
În loc de populism internațional, cum văd românii entertainmentul pentru export, la PRO TV am avut populismul celălalt: familie, Dumnezeu, interior, națiune.
Ăia de l-au înjurat pe Theodor Andrei că o face pe gay-ul european și-au continuat delirul și l-au aplaudat pentru că „ce mult simte copilul ăsta”, că acest „copil zice ce zice de fapt poporul”. Am citat de prin comentariile aruncate pe rețelele sociale.
„Nu-i țara voastră, boieri”, a recitat copilul, pe un ton amenințător. „Voi ați domnit în toți acești ani. Să vă taie, n-o să vă judec acum”.
Deci treaba e clară, și la acest nivel, în imaginarul public, se pare că se bat europenii ăia răi și gay care ne fură copiii cu adevărata fibră strămoșească, cu poporul care bagă două-trei șprițuri la grătar și care-și pune apoi copiii să recite poezii.
Un copil pe nume Rareș, așadar, recită versuri și câștigă Românii au talent.
PRO TV, deținut de mogulii cehi, e acum orientat pe o piață internă conservatoare. Nu mai are ambiția de pe vremea lui Sârbu, de a făuri noul om european.
Acum, și multinaționalele știu că naționalismul și victimizarea națională vând cel mai bine.
E o problemă în general când pui copiii să învețe ceva ce nu îi privește, ce nu au cum să înțeleagă
Așa a ajuns un copil instrumentul tuturor acestor noi precepte comerciale. Europa nu mai vinde, dar marfa de tip naționalism-trist rupe.
Oricum, mult mai ridicoli decât scena propriu-zisă au fost Bobonete sau Dragoș Bucur, care vor să se reprofileze scotocitori prin jarul sufletului românesc.
Care-i problema? Nicio problemă. Doar să le explicăm oamenilor care nu-s prinși în această scenetă proastă, în care cavalerii gay europeni se bat cu răzeșii lui Ștefan cel Mare, despre ce e vorba.
E vorba strict despre bani sau despre încercări disperate, politice, de a face faimă și bani din obsesiile cele mai simple, dar și cele mai periculoase.
Nu e o problemă că un copil recită dintr-o poezie. E o problemă în general când pui copiii să învețe ceva ce nu îi privește, ce nu au cum să înțeleagă. E o problemă când plutește măcar suspiciunea folosirii unui copil, dar și mai mare problemă e iresponsabilitatea PRO TV de a premia așa ceva.
Așadar, poporul plânge în pumni pe la televiziuni cu patronat multinațional. Iar la televiziunea cu bani publici se vinde mult mai puțin apetisanta marfă „euro”. Pe vremuri era invers. PRO TV făcea bani din aspirația UE-NATO, banii publici erau aruncați pe fibra românească.
Ne-am dorit atât și ne-am sacrificat pentru UE și mutinaționale, dar acum nu ne mai ajunge naționalismul de bâlci. Fenomenul copiilor recitatori nu e nou.
În loc să criticăm UE deschis și politic, democratic, ne punem copiii să joace în piese ridicole. Tot așa cum, dacă ne irită UE cu unele atacuri economice, tot ce găsim mai bun de făcut e să ne luăm de un Eurovision care e de prost-gust de când e el.
Notă: Într-o versiune anterioară a acestui text versurile poemului îi erau atribuite lui Octavian Paler. Întrucât nu am putut verifica informația, ea a fost eliminată.