Pasagerii care nu se lasă mișcați mai spre mijlocul autobuzului, să încapă mai multă lume: ăștia sunt PSD-iștii.
Pasagerii care stau pe scaune cu locuri ocupate cu sacoșe pline le bat obrazul celor care nu vor să facă loc: ăștia sunt PNL-iștii.
Pe scări, înghesuiți și vocali, strigând la pasagerii din autobuz să înainteze un pic, împingându-se, dând din coate, ăștia sunt USR-iștii.
În cabina șoferului, într-un număr foarte mare, fiecare mai prieten decât celălalt cu șoferul, ăștia sunt traseiștii.
În aglomerația asta, controlorii amendează un turist străin, fără bilet, căci i-a fost furat portofelul, și care e oripilat de cum se înghesuie românii. Controlorii mândri sunt AUR-iștii.
Pe acoperișul autobuzului au reușit să se suie niște pasageri disperați că autobuzul poate pleca fără ei. Ăștia sunt ProRomâni-știi.
Șoferul care se distrează apăsând butonul de închidere a ușilor, insistent, deși vede clar că nu au cum să încapă toți. El e Curtea Constituțională.
Autobuzul pleacă în cele din urmă, lăsând majoritatea celor din stație și care nu au mai încăput în autobuz, într-un fum negru, toxic. Ăștia suntem noi, care de 30 de ani ieșim ca proștii la vot și rămânem întotdeauna pe dinafară.