19 comentariiO gimnastă româncă a crezut că ia bronz la Olimpiadă. Dar n-a mai luat după ce americanii au făcut contestație. Știți toți povestea. Pare nedrept. Mi-a amintit faza cu Andreea Răducanu și pastila de răceală. Consilierii politicienilor le-au zis: săriți pe subiect! E un moment perfect de solidaritate națională, de simțământ al oropsitului universal.
Olimpiada a fost dintotdeauna teatrul unui război rece, nu o arenă a păcii, cum se prezintă. Pentru țările din Est există o întreagă istorie cu hegemonul URSS versus hegemonul SUA. După 1990 a rămas un singur hegemon, până în acești ani când SUA nu mai sunt singure în ring, China le suflă în ceafă nu doar economic, a început să conteze ca „brand”. Și atunci acționează isteric. S-au strâns tot felul de istorii cu un naționalism american ridicol, cea mai evidentă fiind aceea că americanii s-au apucat să facă altfel clasamentele numai ca să iasă ei pe primul loc (sursa). Tot globul face clasamentul în funcție de medaliile de aur, presa americană, și aia quality, nu! Prezența Chinei în clasament îi scoate, se pare, din minți. Pe lângă aceste ambiții de imperiu global, apar și situații precum „îmi apăr nevoile și neamul”, cazul României.
După ce Ana Bărbosu și-a pierdut medalia au existat reacții diverse, dar rețelele de socializare ne-au împărțit algoritmic rapid între localiști și globaliști. Ne-am împărțit iar ca proștii între ăia care nu acceptă decizia de arbitraj și cetățenii avansați și proamericani care înțeleg „the big picture”.
Oarecum în trend european anul ăsta a fost și Iohannis și a lui candidatură penibilă pentru șefia NATO. Dar a venit maiestuos alături și Ciolacu, șef PSD, premier și posibil candidat la președinție. Premierul s-a ofticat ca tot românul și și-a pus funcția la bătaie: nu mai vin la ceremonia de închidere de la Olimpiadă! Nu i-a explicat nimeni că acolo reprezinți nația cu funcția, nu contul de Facebook al lui Marcel. Argumentul lui Ciolacu e tot „comunismul”:
„Îmi amintesc foarte bine cum, în comunism, rușii ne furau la Olimpiade, iar noi încercam să ne certăm cu ei fără a avea mari șanse de câștig. Eu nu vreau să mă cert astăzi cu nimeni, ci doar aleg să protestez prin gestul meu față de o nedreptate flagrantă la adresa unor românce care și-au probat din plin valoarea!”
Culmea e că tot comunismul e folosit și de cei care invită la temperare și râd de antiamericanismul ocazional al românului de rând. Mai ales Digi, ca de obicei, a promovat acest unghi care poate fi rezumat astfel: om fi fost furați de americani, dar nu uitați că rușii ne furau și mai și! Adică: alege abuzul cel mai mic!
Deci trebuie să recunoaștem că a fost un mare festival al penibilului, Ciolacu a fost unul dintre vârfuri. Unde are dreptate? Că da, SUA chiar au forțat cam multe limite în felul în care se citesc deciziile discutabile – nu mai stau să adun toate scandalurile din atletism. Asta se întâmplă pentru că există o disperare în arătarea întâietății supreme la Olimpiadă. Olimpiada e locul unde se anunță cine e șeful lumii, nu e o competiție sportivă. De partea cealaltă, stă un colos tăcut. China e suspectul de serviciu. Pan Zhanle, campionul chinez care a fost acuzat fățiș de dopaj, este totuși o figură extraordinară (deocamdată) nedreptățită: până nu ai dovezi, cum poți să acuzi în toată presa vestică de o faptă nedovedită încă?
Ciolacu e nervos, deci. Acum știe tot mapamondul. Politicienii români nu au intrat niciodată pe prima pagină a ziarelor mari cu vreo părere-revoltă legată de migrația din România, care e mai mare ca în țările în război, corporații care externalizează profit, piețe libere aberante precum cea din energie, implicarea României în războaie aberante în ultimii 30 de ani etc. Nu, am reușit să devenim „mondiali” pentru că o fetiță a fost nedreptățită la un exercițiu la sol.
Între timp: piețele se cutremură, bursele se scutură, Iranul și Israelul se atacă, în Gaza mor nevinovați cu zecile de mii, Zelenski face declarații în care practic îndeamnă intrarea României și Poloniei direct în război. Pentru nimic din toate astea nu s-a găsit o părere.
Acesta e populismul mic, de tabloid, care ne așteaptă la alegerile prezidențiale. Nimic important nu se va vorbi. Lumea se va împărți iar în „poporul” cam prost și ignorant pe care trebuie să-l satisfacem și „poporul” bun și frumos care își bate joc de primul popor. Ciolacu și consilierii au hotărât că cel mai bine e să mergi pe trendurile google și să ții cu părerea cea mai răspândită. Deși Ciolacu poate avea dreptate – americanii chiar sunt enervanți în lupta lor rece cu chinezii – să ai o asemenea funcție și să te bagi într-un scandal nepolitic ne arată altceva: că și când are dreptate, omul ăsta e în stare să transforme totul într-un bâlci. Funcția de premier nu e menită să stabilească dacă a pus sau nu piciorul pe tușă o gimnastă.
Foto: Hepta