3 comentariiÎn ziarul Haaretz sunt însă publicate numeroase articole ce critică războiul și invazia din Gaza. Să luăm câteva exemple:
- Michael Brizon scrie pentru Haaretz articole satirice și de opinie de aproape 20 de ani. Recent (12 noiembrie 2024), a publicat un articol ce pare neverosimil, te freci la ochi: „Maybe Israel Is Committing Genocide After All?” (Poate că până la urmă Israelul comite genocid?). Autorul începe prin a preciza că, pentru a comite genocid, nu trebuie să ucizi o întreagă națiune. O convenție internațională a elaborat o listă a actelor pe care un stat sau un popor trebuie să le comită pentru a fi considerat genocidar – Articolul 2 al convenției enumeră cinci acte care compun definiția genocidului.
M. Brizon le analizează punct cu punct:
- „Articolul 2a: «Uciderea membrilor grupului». Nici o problemă. Îndeplinim cu ușurință criteriile pentru această secțiune. Deși convenția nu specifică un număr necesar de morți, 43.000 este cu siguranță suficient. Se poate bifa acest articol”.
- „Articolul 2b: «Provocarea unor vătămări corporale sau psihice grave membrilor grupului». Cine ar nega vreodată că am îndeplinit cu succes și cerințele acestei secțiuni”.
- „Articolul 2c: «Aplicarea în mod deliberat asupra grupului a unor condiții de viață menite să-l distrugă fizic parțial sau în totalitate». Foamea și lipsa apei potabile, întârzierile ajutoarelor umanitare, torturile nesfârșite și deportările dintr-un loc în altul” etc. etc.
- „Articolul 4: «Impunerea unor măsuri menite să prevină nașterile în cadrul grupului». Distrugerea spitalelor din Gaza, inclusiv maternitățile, sălile de urgență”…
Practic, patru din cele cinci criterii sunt bifate cu brio, iar autorul concluzionează amar-ironic: „Bravo”.
Un alt articol, scris de Ofri Ilany, „Genocide or Not, Israel Is Perpetrating War Crimes in Gaza” (Genocid sau nu, Israelul comite crime de război în Gaza), are ca subtitlu: „Mulți israelieni sunt revoltați că acțiunile lor din Gaza sunt caracterizate drept genocid. Dar dacă-i întrebi cum ar trebui să procedezi cu inamicul, îți vor spune: Distruge-l, blochează ajutoarele și continuă să bombardezi și să omori”. Cam dur Ofri Ilany, nu?
Germania, care susține necondiționat Israelul în acțiunile ce le desfășoară în Gaza, este criticată pentru unele poziții punctuale – noua rezoluție de combatere a antisemitismului. David Issacharoff a scris un articol despre protestul artiștilor evrei din Germania: „«Absurdist»: Jewish Artists Warn Against Germanys New Antisemitism Resolutio” („Absurd”: artiștii evrei avertizează împotriva noii rezoluții din Germania privitoare la antisemitism). În subtitlu se precizează: „Partidul de extremă-dreaptă Alternativa pentru Germania îl laudă. Guvernul extremist israelian spune că este vital – ceea ce ar putea explica de ce artiștii și cadrele universitare evrei sunt profund îngrijorați de o nouă rezoluție a Bundestagului, care este menită să protejeze viața evreilor din Germania”.
Dar ce se critică? Istoricul germano-israelian Meron Mendel, directorul Centrului Educațional Anne Frank din Frankfurt, nu se așteaptă ca rezoluția să fie de mare ajutor în combaterea antisemitismului. Adaugă că astfel de acte simbolice vor duce la o divizare și mai mare între cei care vor să lupte împotriva antisemitismului și cei care se tem de cenzură în artă și cercetare. Mendel conchide că „rezoluția arată neputința politicii germane de a aborda în mod corespunzător problema antisemitismului”.
În fine, Uri Misgav, pe 14 noiembrie 2024, scrie că „războiul se va încheia când dictatorul Israelului va fi oprit” („The War Will End When Israels Dictator Is Stopped”). Se înțelege, autorul articolului crede că „Israelul nu mai este cu adevărat o democrație”.
Cam așa arată linia în Haaretz. Dar ziarul israelian este unul ce pendulează între centru-stânga și stânga liberal-progresistă. Cum tradițional stânga se opune războiului, nu-s de mirare aceste articole din Haaretz. De fapt, marile spirite ale umanității, și îl recitez aici pe celebrul Amos Oz, scriitorul israelian născut în 1939 la Ierusalim, decedat în 2018, au fost totdeauna pro-pace (latura biofilă a omului), nu pro-război. Războiul e treaba politicii, nu a marilor conștiințe ale umanității. Pentru că marii umaniști au subliniat mereu că „acolo unde avem dreptate nu crește nicio floare” (Yehuda Amichai). Și întotdeauna, cei care sunt fanaticii ideii de război, cei necrofili, după caracterizarea lui Erich Fromm, un alt evreu mare (vezi Anatomia distructivității umane – un capitol in extenso despre agresivitatea malignă, deci despre necrofilie), i-au numit idioți utili ai unor cauze pierdute!
Foto: Hepta