Ciucă a plagiat și pare că plagiază și când vorbește, dar n-o să pățească nimic. Să vă explic de ce

Scandalul de acum 6-7 ani cu Ponta și doctoratul plagiat n-a venit din vreo dorință a mediului universitar de a se curăța de jeg. A venit tot într-o campanie a lui Iohannis și a serviciilor împotriva unui premier care nu convenea. Nu vreau să zic că Ponta nu a furat. A furat. A furat ca mulți alții în acest domeniu. Dar lupta politică s-a mutat cu plagiatele într-o arenă ciudată pe care marele public n-o înțelege, dar o simte corect: și anume că îmbuibații puterii nu se satură după ce se împopoțonează de privilegii și mai fură și niște scobitori (doctorate, diplome etc.). 

Depistarea doctoratelor a fost o armă a dreptei la început. Apoi, Emilia Șercan s-a apucat și a cam încurcat lucrurile. Pentru că a arătat cu dovezi că, de fapt, s-a furat cu regimentul în zona doctorală, din toate zonele politice. Mai ales sferele polițienești și militare au încurajat doctoratul de formă care îți aducea și niște bani în plus la salariu și un titlu. Pe scurt, am băgat bani în „strategici” militari și din servicii, iar ăștia tot ce au găsit mai bun de făcut a fost să fure și câte un doctorat sau masterat.

S-a văzut că e vorba despre politică, nu despre instanțe universitare extraordinar de imparțiale, când pentru Kovesi s-a emis un verdict de tot râsul: dom‘le, a plagiat, dar nu destul, spus-au specialiștii. A plagiat 564 de rânduri, dar „erau generalități”, a spus comisia de la Universitatea de Vest din Timișoara.

Recomandări

Ce înseamnă pentru Ucraina, Orientul Mijlociu și China întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă

Lumea bună de dreapta a răsuflat ușurată. A copiat, dar mai finuț, n-a furat chiar ca o pesedistă, așa că doamna Kovesi a ieșit basma curată. E o prostie. Copierea era fix ca la Ponta sau la Ciucă. Sunt tot generalități reproduse isteric de un întreg mediu academic.

Oricum sunt lucrări care nu au niciun aport științific. Ele nu trebuiau să fie luate în considerare din comisie din motiv de conținut, nu de plagiat. Dar și lumea universitară este fie de dreapta, fie „pesedistă”, mai mult de dreapta, de aia a și fost un front favorit de luptă. 

Oamenii care par plagiați

O mică paranteză. Mă gândeam că bietul Ciucă pare că plagiază și când vorbește, nu pare capabil să emită absolut nimic spontan, original. Dacă îi citiți pasajele plagiate, s-ar putea să identificați o nouă ramură de homo sapiens. Sunt niște emițători automați de platitudini. Nu e doar Ciucă, sunt sute care vorbesc toți la fel. Par că plagiază live, în timp ce vorbesc! Ei nu știu să comunice decât conform unui soft ideologic. Oamenii ăștia nu mai comunică, doar reproduc cuvinte-cheie, sintagme care dau bine etc.

S-au specializat în a-și mușamaliza propriul gol. Repet, ai ziariști, analiști militari, geopolitici care se plagiază unul pe altul pe la televiziuni, vorbesc fix la fel și despre Rusia, China și despre cum nu trebuie să supărăm băncile sau furnizorii de energie.

Recomandări

Kamala Harris, primul discurs după înfrângere: „Am pierdut alegerile, dar nu lupta pentru libertate. Aveți putere”

Deci aș fi mai atent cu acuzațiile de plagiat. Pentru că impresia mea e că avem un caz mult mai grav, de clonare în masă. Avem detașamente de neica-nimeni care ocupă spațiul public cu aceleași trei baliverne strategice și de interes național, plătiți gras, transportați cu mașini scumpe, care par niște plagiate bipede. Ăstora li s-a plagiat codul genetic. Ei sunt „elita” pe care a fost capabilă societatea noastră s-o construiască. 

În plagiate să ne batem 

A venit tot de la dreapta, adică de pe frontul luptei cu corupția și plagiatul, cazul Florin Roman, deputatul care fusese numit ministru la Digitalizare. Libertatea a descoperit noi standarde de furt: Roman nu s-a mai chinuit să plagieze, el a mistificat însăși existența unor lucrări. Practic, Roman a ridicat ștacheta. După Roman, Ciucă pare Einstein.

Kovesi plagiase 564 de rânduri, Ciucă a plagiat mai mult. Nu contează. E armonie politică acum. În plus, Ciucă este un soi de reprezentant informal al instituțiilor de forță, instituții care țin în continuare să se facă de râs cu câteva instituții postuniversitare care au girat doctorate plagiate în serie (și din zona SRI, și din MApN). 

Am văzut că SRI își face interviuri cu sine însuși. Într-un astfel de interviu, Helvig lupta tot cu comunismul. Mai bine lasă comunismul și închide dracului toate instituțiile care au livrat diplome aiurea. Că doar ne-a lăsat procedura Orlando Teodorovici: stăteai liniștit acasă, suna deodată la ușă și te trezeai că ești masterand în servicii. 

Recomandări

Un copil grav rănit într-un accident de autocar este executat silit de avocați. Întâi, aceștia s-au îndreptat împotriva tatălui

De ce se mușamalizează știrea?

Televiziunile și multe site-uri foarte citite de știri dau știrea cu plagiatul lui Ciucă în dorul lelii sau n-o dau deloc. Nu doar pentru că sunt mulțumite de fondurile guvernamentale cheltuite pe timp de pandemie. ci pentru că știu că publicul nu e atins de astfel de scandaluri.

Am văzut cu toții că unii plagiatori sunt mai plagiatori decât alții și ne-am lămurit. Iese cum trebuie până la urmă. M-aș mira foarte tare să fie forțat Ciucă să-și dea demisia de la un plagiat. Va fi încă o broască râioasă de înghițit și gata. Scandalul va reizbucni doar înainte de alegeri, eventual agitat de USR care normal că a uitat cum dădea Cioloș din colț în colț pe când stătea cu plagiatorul Tobă lângă el. (Tobă a fost demis până la urmă tot pentru că nu-i convenea ceva trupei lui Iohannis, iar DNA-ul lui Kovesi s-a apucat de un dosar cu Tobă , care mai apoi a fost clasat).

De ce spun că sunt 90% șanse să se mușamalizeze plagiatul lui Ciucă? Pentru că în mediul universitar nu sunt eroi, ba chiar sunt mulți care au girat fabrici de plagiate. Acolo se iau deciziile tot după afinități. Aici o contrazic pe Emilia Șercan, care consideră că CNATDCU ar putea fi mai corectă decât Comisia de Etică a UAP pe care a solicitat-o Ciucă pentru un verdict. Nu, toată lumea de analiză etică universitară a arătat deja că votează politic. Eu nu mai am așteptări.

Ciucă are și șansa unei guvernări de coaliție, care face mai lejeră mușamalizarea. Însă Ciucă mai are un avantaj straniu: însuși marele public.

Trebuie să vedem și asta, că oamenii ridică din sprâncene la acest tip de indignări etice. Raționamentul popular ar suna așa: „sunt plătit prost, facturile s-au triplat, nu mai am bani de niciunele și ăștia mă freacă la melodie cu plagiatorul Ciucă”. Ciucă va cădea doar dacă nemulțumiri materiale stringente vor scoate oamenii în stradă în primăvară. Sincer, aș prefera ca premierul Ciucă să tremure în cauza facturilor pe care le primim, nu să roșească de la un plagiat. 

Descoperirea unui plagiat arată doar nesimțire. Și nesimțirea e ultima problemă acum în spațiul public românesc. Au murit zeci de mii și de COVID, și fără COVID, dar de boli tratabile. Inflația a luat-o razna, la orizont sunt nori economici foarte negri. E și o chestie de adecvare. Trebuie bătălie politică pe bune, nu mai are cum să prindă bătăliile birocratice cu comisii și comitete universitare. 

Cazul Ursula

Avem exemplul minunat al Ursulei von der Leyen. Și-a plagiat vreo 12% din lucrare pe când era ministrul apărării (Merkel a mai avut încă doi miniștri cu plagiate nesimțite). Președinta de azi a Comisiei Europene a scăpat cu un avertisment: a furat, dar nu cu intenție, a spus comisia de la Hanovra, într-un comunicat de un ridicol istoric.

Nu vreau să spun că, dacă fură toată lumea, e ok. Nu e ok. Știu atâția oameni care au transpirat ani de zile pentru o lucrare pe bune. Eu însumi lucrez de ani la o astfel de lucrare. E o muncă imensă, dacă chiar vrei s-o faci cum trebuie. Vreau să spun că în cazul acestor politicieni nici măcar nu e problema de plagiat. Ei scriu niște abureli pline de locuri comune și generalități care sunt și plagiate, pe lângă faptul că sunt proaste.

Însă ei n-ar fi trebuit să-și ia diplomă pentru că nu respectă o condiție de bază: aport științific real! Or, de asta îți dai seama și fără să verifici cât și de pe unde au plagiat. Politicienii știu ce fac: speculează o hibă enormă din interiorul sistemului universitar care acordă prea ușor titluri și care funcționează mai mult ca uzine pe profit de diplome decât ca oaze de cercetare reală. Așa e când privatizezi cunoașterea.

Emilia Șercan are de dat un răspuns

În fine, nu-mi place să fac asta, dar m-am obișnuit să fiu nenea care strică petrecerea. Emilia Șercan a fost ea însăși acuzată de plagiat de publicația Turnul Sfatului din Sibiu – ei spun că ziarista are pasaje plagiate în lucrarea de licență. Știu ce presiuni reale s-au făcut asupra doamnei Șercan, mai ales în cazul polițiștilor puși de șefi plagiatori s-o amenințe. Nu putem fi decât solidari, în cazul acestor amenințări grave. 

Însă, s-a văzut, există acea fisură în armură cu acuzația de plagiat la adresa ziaristei. Ponta, viclean copil de casă, vorba aia, a și amintit imediat cazul acum câteva zile. A spus simplu „și Șercan a plagiat”, bagatelizând complet acuzația la adresa lui Ciucă. Însă am tot așteptat cu anii o lămurire de la Emilia Șercan. Ea nu a venit decât sub formă birocratică: nu mai deține originalul, a spus Șercan, și așteaptă să vadă lucrarea, să verifice. Și atât, n-am mai văzut nicio dezmințire clară a situației.

Aspectul trebuie lămurit. Personal, și dacă aflu că Șercan a plagiat, nu o să fiu mirat (mai ales în zona licențelor, e un adevărat festival al plagiatului în România, unii plagiază pentru că cred că așa se face, nici nu realizează problema). Asta nu-i va anula demonstrații clare că preaputernicii zilei se umflă în pene aiurea cu doctorate furate. Oricum ar fi, trebuie lămurită și această chestiune.

Urmărește-ne pe Google News