ComenteazăȘtirile cu interlopi ne-au ocupat iar ecranele. Dincolo de senzaționalisme ieftine, statutul interlopilor în România chiar e un subiect de meditație.
Înainte de meditație, un sfat totuși: subiectul cu “interlopi” e videogenic, alimentează diverse uri (rasism în primul rând, dar și ură și dispreț față de sărăcie și “sălbăticie”), presa nu folosește nevinovat acest subiect.
Când n-ai bani de pensii sau de alocații, dă-le interlopi la TV, așa ar spune un Machiavelli din Berceni.
Ce vrei să te faci când vei fi mare? Polițist
Poliția v-ar putea arăta că a scăzut infracționalitatea, de la an la an, că suntem bine, dar nu există studii serioase despre gradul de descurajare a plângerilor, fenomen național. Și legea, și poliția încurajează neintervenția.
Adunate, privilegiile care merg la instituții de forță, polițiști, procurori, servicii secrete, judecători sunt aristocrație pură pe lângă românul de rând cu salariu minim până în mediu, cu ieșire la pensie foarte târzie (comparată cu media de viață).
Poporul susține anticorupția cu salarii mari, pensii. Iar asta se vede inclusiv din cum răspund copiii la întrebarea “ce vrei să te faci când vei fi mare?”: toți vor ba polițiști, ba sereiști, ba jandarmi.
Nu e de la rezultatele poliției, n-avem prea mulți superpolițiști care să fi rupt mafioți pe genunchi, nici de la mitologia anticorupție (cu rezultate jalnice umflate). Copiii răspund, ca întotdeauna, cu ce vor părinții să audă, iar părinții știu unde-i cald și bine.
Pauză de Șalamov: când statul lasă interlopilor treaba murdară de făcut
Nu am găsit om să scrie mai bine despre interlopi decât Varlam Șalamov (“Povestiri din Kolîma”). Demitizarea crimei organizate este scopul lui. Nu e morală de doi bani, e experiență directă.
Șalamov a simțit pe propria piele cum statul (gardienii) din astfel de lagăre lăsa munca de tortură și supraveghere în grija interlopilor.
Și aveai, astfel, două pături de privilegiați: gardieni bine tratați, care nu mai aveau chef să se mânjească pe mâini, și hoții în lege pe care îi delegau să facă munca murdară.
Sigur, pentru mulți tineri reacția la sfaturile lui Șalamov – acelea de a lua mafiotul/interlopul/blatarul drept ce e, adică violență pură și mitologie pentru fraieri despre haiduci viteji și hoți curajoși care o ard în lux – ar putea fi: lasă-ne, boșorogule! (cu varianta “ok, boomer”).
“Cultul mamei”, la pachet cu “disprețul pentru femeie”
Pentru cine are răbdare, Șalamov spune lucruri pline de sens. Șalamov râde de intelectualii care pun botul la “romantismul infracțional”, îl disprețuiește profund pe Esenin. Ceea ce unor poeți sau romancieri li se poate părea “romantic” e, de cele mai multe ori, un cod de seducție, despre cum să atragi “fraierii” în capcane: să le vinzi o lume frumoasă, când, de fapt, ai de făcut numai treburi murdare.
“Cultul mamei reprezintă ideologia oficială a blatarilor”, scrie Șalamov, iar asta vine la pachet cu “atitudinea cinică și disprețuitoare față de femeie-soție”.
Da, familia și disprețul pentru femei merg mână în mână în astfel de cazuri. De altfel, cele mai frecvente justificări pentru corupție au în componență “celula de bază”: “fac orice pentru copiii mei”. Sunt chestii pe care le auziți toată ziua și de la bună parte din clasa de mijloc românească, aia educată și frumoasă.
Ideea ar fi să nu faci chiar orice pentru copiii tăi, de acolo începe civilizația, acolo se termină peștera.
Integrarea interlopului
Interlopii au bani gheață, uneori elitele orașului au nevoie de această forță “cash” și se aliază cu ei.
Alianța discretă dintre elitele orașelor și clanuri e bazată pe un dispreț universal față de proștii neinițiați.
Când un judecător îi dă “cu suspendare” unuia care a făcut sex cu o fată de 11-12 ani arată că gândește fix ca un interlop: eu, cu ai mei, restul să moară. Fetițele abuzate sunt invariabil din familii destrămate, sărace, sunt din lumea “fraierilor”, judecată și de judecători, și de interlopi ca o lume cu legi separate, în care abuzatele sunt, de fapt, niște provocatoare.
Unii judecători sau procurori din aceștia nici măcar nu sunt corupți, ei protejează interlopii pentru simplul fapt că nu îi interesează deloc lumea de sub grilele lor salariale.
Paza privată de la Caracal și nu numai
Industria firmelor de pază nu ne arată altceva decât “naturalizarea” interlopiei. Altfel faci niște camătă, niște fuziuni cu banii publici dacă ai firme de pază. Nu spun că sunt toți așa.
Spun că această armonie e un indiciu al liniștii depline care unește interlopul cu polițienescul. Vă amintiți, probabil, că, în tragedia de la Caracal, poliția s-a dat pe mâna unui interlop care avea firme de pază.
Vela și aberațiile fotografice cu “sunt cu ochii pe voi”, polițiști care acceptă tăcut alte reguli, “culturi” interlope etc., toate fac parte dintr-un program comod de includere a interlopimii exact unde-i place: în imensele găuri lăsate de stat.
Mulți polițiști puși pe treabă sunt lăsați fără apărare, sunt mii de articole despre oameni din sistem care au luptat cu morile de vânt.
Și asta pentru că filozofia interlopului seamănă suspect de mult cu filozofia României de mileniul III: fiecare pe barba lui. Dovadă e că până și la anchetele recente cu acele contracte aranjate cu măști sau aparatură medicală apar un soi de interlopi-gulere-albe.
Votați Clanul Sportivilor!
Clanul Sportivilor mai are puțin și candidează sub siglă proprie la unele primării de sector din București.
Ăștia noi nu mai bat, doar îți oferă scurtături și jaf alb, para-legal, ei asigură gentrificarea, evacuările din case valoroase. Pe ăștia mai “preistorici”, de-alde Sile “Călare” Cămătaru, nu-i mai bagă în seamă decât nostalgicii. Noul stil gangsta e un “fusion” cu glorie administrativă.
Nu m-ar mira să apară baladele de glorie pentru “fonduri interlop europene”.
Welcome to Interlópia
Capcana e să crezi că interlopul e cauza. Interlopul nu e decât un efect.
Când ai renunțat în a mai educa polițiști buni, când ai renunțat la intransigență în zona judecătorească sau anticrimă-organizată, când filozofia de stat e că există cetățeni de mâna întâi și cetățeni “de Caracal”, când dai voie la competiție sălbatică imobiliară, atunci interlopul nu e decât o manifestare naturală.
Interlopul e brațul armat al exploatării “fraierilor”. Interlópia e un stat surogat acolo unde statul s-a retras deja.
Nu există nicio contradicție între banii mulți pe care îi cheltuim pe un stat polițienesc generos, jandarmi, polițiști, sereiști, plus pază și protecție privată, și o pătură interlopă prosperă. Dimpotrivă.
Dacă am tăia bani de la polițienism și i-am investi în comunități sărace care să scape de vătafi locali, atunci am avea și “interlopism” mai mic.
“Interlópia” se prăbușește în fața primului job plătit onorabil
Când dai prea mulți bani doar aparatului polițienesc, recunoști că ești resemnat, că singura ta strategie e să bați nesupușii sau să aperi sus-pușii.
Vedeam zilele trecute un expert SRI, plătit probabil cât toată divizia de investigații de la Libertatea, care ne explica doct cum ne spionează rușii și chinezii în draci. Am eu un sfat: puneți pe ei interlopii pe care i-ați crescut la sân!