Poate sistemul de apărare național să țină piept unei amenințări pe mare, dar și pe uscat, în eventualitatea unui atac militar ori para-militar, declanșat în interesul de securitate regional al Federației Ruse?

Un răspuns răspicat ar putea fi acesta: Da, România poate face față oricărei agresiuni, cu condiția vitală să rămână membru angajat NATO, cu capabilități navale militare moderne și performante, rapid construite în România, și beneficiind de abordări de securitate mai largi, precum ”Integrated Logistic Support” și ”Defense Capability”- sisteme complexe de apărare și sprijin inter-aliat – oferit exclusiv statelor membre, de către Alianța Nord-Atlantică. Este singura situație în care putem fi apărați, la orice oră din zi și din noapte.

Armata Română – organizată doar pentru a fi luată în subordine de NATO, în apărarea propriei țări?

O declarație gravă, de o sinceritate dezarmantă, a generalului (r) Constantin Degeratu, fost Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, aruncă un duș rece asupra realității de securitate în care ne complacem, de zeci de ani: structura armatei române este în așa fel construită, încât cea mai înaltă formă de organizare militară este ”divizia”, și nu comandamentul operațional de armată.

Cu alte cuvinte, în eventualitatea unui conflict militar convențional, armata nu este capabilă să desfășoare în teren structuri complementare interoperabile, care să fie coordonate pe o verticală de decizie integratoare la nivel exclusiv național.

„România are nivel de apărare de divizii. Noi nu avem capacitatea de a organiza acțiuni tactice operative de corp pe armată și acțiuni de apărare. Dobrogea nu poate fi apărată de o divizie. Ea se apără de un comandament operațional de tip armată. Nu îl avem. Nu avem nici oameni pregătiți pentru așa ceva! Nu avem oameni care să știe cum se organizează o operație de armată”, a afirmat generalul Degeratu, care a completat decisiv: ”Armata Română la ora actuală, așa cum este organizată, așteaptă să fie luată de cineva în subordine, pentru apărarea României. Adică să vină un comandament de armată NATO, să organizeze apărarea și să dea misiuni Armatei Române”.

Cu ce ne lăudăm în privința capacităților de apărare?

Niciodată nu a fost mai valabilă evidența că securitatea națională a României trebuie înțeleasă ca parte integrantă din complexul de securitate inter-aliat, între țările membre NATO. Industria de apărare autohtonă  a fost domeniul care a pierdut cel mai mult din importanță și interes, în toate guvernările post-decembriste. Politicile haotice guvernamentale au adâncit, de la an la an, diferențele dintre forțele armate de la noi și armatele țărilor recent decomunizate, din Europa de Est. Un raport internațional ”Global Firepower” relativ recent situa capacitățile militare ale României, pe locul 44, în topul internaţional. Cu 75.000 de cadre militare active, alocăm mai puține cadre decât Polonia, care are 120.000 de militari activi. În schimb, depășim de patru ori Ungaria, care deține 20.000 de cadre active în cadrul forțelor sale armate.

Aproape 9 milioane de cetățeni români îndeplinesc condiţiile pentru înrolare, în eventualitatea unei mobilizări generale.

Forţele Aeriene române dispun de 134 de aeronave. Dintre acestea, 31 sunt avioane de luptă, 78 – aeronave de transport, 26 sunt avioane de atac, 68 – elicoptere şi 26 – aeronave de antrenament. Lipsesc încă elicopterele de atac. Polonia deţine 29 astfel de elicoptere. Forţele Terestre românești dețin 827 de tancuri, 1456 de vehicule de luptă blindate, 413 tunuri şi 188 de lansatoare de rachete.

În schimb, Flota Forţelor Navale din România este una dintre cele mai slab echipate din Europa. Deținem 48 de nave, de 4 ori mai puţine decât flota Turciei care cuprinde 194 de nave, de exemplu. Flota noastră naţională numără 3 fregate, 7 corvete, 20 de nave de patrulare şi 5 dragoare de mine.

De menționat că, în secolul al XXI-lea, România – țară NATO -, nu are submarine, bombardiere sau portavione.

Dar apartennța la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord presupune sprijin militar din partea Statelor Unite, în caz de conflict.

Cum și cât de repede va veni acesta, personal sper să nu fie nevoie niciodată să aflăm.

„Criza rachetelor din Cuba” – evocată deschis de Putin, pentru a arăta că nu se teme de un război cu SUA

Vladimir Putin a ridicat ștacheta amenințărilor belicoase, avertizând SUA că nu va ezita să declanșeze „o nouă criză, precum cea a rachetelor din Cuba”, din 1962. Atunci, Moscova a reacţionat la desfăşurarea unor rachete americane în Turcia și a trimis rachete balistice în Cuba, lucru care a dus la o confruntare care ar fi putut declanşa un război nuclear.

După peste 50 de ani, ruşii se tem din nou că americanii ar putea instala în Europa rachete nucleare cu rază medie de acţiune, odată ce tratatul INF (privind forţele nucleare intermediare) și-a încetat valabilitatea.

Putin a afirmat deschis că rachetele hipersonice de care dispune Rusia pot fi instalate pe nave şi submarine trimise în apropierea apelor teritoriale ale SUA. „Putem să le plasăm, dată fiind viteza şi raza lor de acţiune, în ape neutre. Mai mult, ele nu sunt staţionare, se deplasează, iar ei vor fi nevoiţi să le găsească. Calculaţi Mach 9 şi peste 1000 de kilometri”, ar fi menţionat președintele rus viteza şi raza de acţiune a rachetelor.

Departamentul de Stat american a respins avertismentul anterior al lui Putin, susţinând că e vorba de propagandă menită să abată atenţia de la încălcarea de către Rusia a tratatului INF. La rândul lui, Putin susține că nu doreşte o cursă a înarmărilor împotriva americanilor, dar nu va avea de ales dacă americanii instalează noi rachete în Europa, care ar putea lovi Moscova în 10-12 minute.

Statele Unite nu cred în lacrimile Moscovei

Poziția Washingtonul este că Administraţia de la Moscova a dezvoltat o nouă rachetă cu rază medie de acţiune, Novator 9M729, sau SSC-8, prin încălcarea Tratatului Forţelor Nucleare Intermediare, valabil din 1987. În afara faptului că Rusia a încălcat Tratatul INF, Administraţia SUA a vrut să iasă din acest acord, pentru a nu mai fi obligată să nu dezvolte armament, necesar pentru descurajarea Chinei, în consolidarea poziţiei în vestul Oceanului Pacific. Nefiind semnatară a Tratatului INF, China a putut dezvolta rachete nucleare cu raze medii de acţiune.

Războiul informațional, diversiunea și manipulările ”fake news”, sau ”deepfake” – armele insidioase ale Kremlinului

Războiul declarațiilor este parte a unui război informațional, pe care Federația Rusă îl poartă de peste 10 ani, în încercarea de a destabiliza atât Europa, cât și Statele Unite ale Americii.

Gigantul american IT ”Microsoft” a dezvăluit – în premieră – că  peste 104 conturi online ale unor angajaţi din Belgia, Franţa, Germania, Polonia, România şi Serbia au fost atacate cibernetic de un grup numit ”Strontium”, coordonat de entități rusești, în perioada septembrie – decembrie 2018. Centrul ”Microsoft” pentru contracararea riscurilor cibernetice (MSTIC) a informat că atacurile vizează milioanele de europeni care vor vota la alegerile europarlamentare din luna mai 2019. , dar credem că multe dintre ele provin de la. Atacurile au avut loc „, subliniază Microsoft.

Atacuri cibernetice, campanii pentru dezinformare în scrutinul prezidenţial desfăşurat în Franţa în anul 2017, au fost semnalate de Microsoft. Aceste acțiuni subversive nu se limitează doar la campaniile electorale. Ele au drept ținte institute de analiză şi ONG-uri active în domenii asociate democraţiei, integrităţii electorale şi politicilor publice. Prin natura preocupărilor, aceste entităţi se află frecvent în contact cu oficiali guvernamentali. Microsoft a depistat atacuri recente, privind angajaţi ai Consiliului German pentru Relaţii Externe (”German Council on Foreign Relations”), ai filialelor din Europa ale Institutului ”Aspen” şi ai ”German Marshall Fund „.

România, Polonia și Coreea de Sud – acuzate de ruși că dețin arsenal balistic neconvențional. NATO infirmă categoric

Alianţa Nord-Atlantică pregăteşte măsuri defensive în contextul anulării Tratatului Forţelor Nucleare Intermediare (INF). Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, a fost categoric în afirmația că alianța nu va aduce arme atomice suplimentare în Europa, deşi Rusia consolidează arsenalul balistic neconvenţional. Toate măsurile vor fi coordonate, moderate şi defensive, în timp ce Rusia continuă să dezvolte şi să instaleze rachete SSC-8.

Atât Washingtonul, cât şi NATO au susținut că sistemele antirachetă din Europa nu sunt îndreptate împotriva Rusiei, vizând contracararea ameninţărilor balistice din Iran, în timp ce sistemul din Coreea de Sud vizează ameninţarea nord-coreeană.

Rușii cer distrugerea instalaţiilor de lansare MK-41, dezvoltate pentru lansarea de rachete Tomahawk și considerate că ar fi folosite inclusiv în sistemul balistic ”Aegis Ashore”. Acesta este deja montat în România şi vav fi amplasat şi în Polonia.

Consolidarea flancului estic al NATO – un imperativ de securitate al României și al tuturor aliaților occidentali

Avertismentul responsabil al președintelui Klaus Iohannis – care a pledat la Conferința de Securitate de la München, pentru ca aliații din NATO și din Europa să continue să acorde atenție mărită față de flancul estic și de regiunea Mării Negre – spune mai multe decât lasă de înțeles la prima vedere. Klaus Iohannis a introdus o nuanță importantă în solicitarea sa: flancul estic al NATO să fie privit în mod unitar, fără a favoriza nordul, ori sudul aliniamentului de apărare aliată. O tratare unitară și coezivă a flancului estic – prin măsuri de reasigurare și adaptare, apoi de descurajare, adoptate în 2016  – a fost solicitarea insistentă a României, care asigură acum o prezență înaintată pe întreg flancul estic al NATO.

Un amalgam de cauze, determinări și proiecții au caracterizat începutul secolului al XXI-lea. Turbulențele ultimilor 20 de ani – pe care le resimte din plin și prin care a trecut și România – li se adaugă semnalele din ce în ce mai clare ale colapsului ordinii internaționale liberale, cea care a adus omenirea la un nivel de performanță economică și socială nemaiântâlnit, în nici o perioadă a istoriei civilizațiilor umane.

Este o datorie a decidenților politici și militari să facă din Armata Română scutul care să ne apere atât teritoriul național, cât și valorile democrației liberale ale lumii occidentale. Asta ar însemna, ca un prim element de actualitate, reluarea urgentă a achizițiilor de echipamente și armament. Banii sunt alocați, dar guvernul PSD-ALDE îi ține blocați, ca posibilă rezervă de numerar, în situația în care iar nu vor fi bani pentru salarii și pensii, peste câteva luni. Nu așa se asigură securitatea națională. Așa se compromit obiectivele stringente de apărare ale României.

Citește și:

 
 

Urmărește-ne pe Google News