Dorința furibundă a premierului Boris Johnson de a-și scoate țara din UE nu mai e demult o opțiune politică, ci o miză strict personală, menită să îl mențină la putere. Așa că parlamentarii care i se opun au recurs la subterfugii și tertipuri procedurale, cum Boris Johnson a făcut-o, în toată perioada mandatului scurt de premier, de aproape patru luni.
Britanicii au aruncat în poala UE cartoful fierbinte al uriașei controverse politice din propria țară
Conducerea UE a primit din Marea Britanie două scrisori în același timp – una emisă de Camera Comunelor, nesemnată intenționat de premier, alături de alta, trimisă fără acordul propriului guvern, de același premier – și este nevoită să aleagă între două documente vulnerabile juridic. Adică între amânarea încă o dată a Brexitului, stabilit de comun acord pentru 31 octombrie, sau ignorarea cererii de amânare.
Cu o economie hipersensibilă, care a reacționat urât, prin indicatori financiari și comerciali constant negativi, încă din iunie 2016, de la referendumul Brexit, câștigat cu 51,9% pentru tabăra ”Leave” eurosceptică, Marea Britanie se află într-o dilemă teribilă.
Este rezultatul primului experiment la scară națională – într-o democrație consolidată -, al manipulării megadatelor din mediul online (Big Data), care a dus la o înșelare fenomenală a percepțiilor a milioane de oameni, pentru un obiectiv național dezastruos. Maniera în care campania ”Leave”, din 2016, manevrată subtil de experții în analiza comportamentală și în accesarea unui public țintă vulnerabil în mediul online (implicarea firmei ”Cambridge Analytica” urmează să fie dovedită în instanță) a dus la un rezultat contestat inclusiv în tabăra câștigătorilor: aruncarea cu capul înainte a măreței societăți britanice, păcălită de alogritmii și instrumentele programatice, atotputernice în social media.
Convulsiile de acum ale societății britanice sunt, parțial, justificate. Influența copleșitoare a mass-media și a mediului virtual provoacă îndoieli, spaime, întrebări fără răspunsuri clare, abordări nefundamentate. Scufundată în vârtejul virtual al informațiilor politice contradictorii, opinia publică din Marea Britanie așteaptă un deznodământ construit tocmai de cei pe care îi desfide: politicienii. Dar oare mai este o asteptare rezonabilă, soluția venită de la politicieni?
Cele două tabere politice forțează procedurile și duc la un rezultat cu sumă nulă
Războiul scrisorilor britanice l-a prins la mijloc pe preşedintele în funcţie al Consiliului European, Donald Tusk. Pro-european convins, Tusk a anunțat o dezbatere pe tema prelungirii amânării, care să ridice chestiunile procedurale și juridice, cele menite să confirme sau nu validitatea documentelor. Încurcătura în care au intrat de bunăvoie britanicii forțează practic mâna UE, de a da dreptate unuia sau altuia dintre beligeranții politicii britanici, care a folosit în egală măsură tertipuri, subterfugii procedurale.
Camera Comunelor (parlamentul britanic) a adoptat un amendament depus de deputatul fost conservator Oliver Letwin, menitsă amâne votul asupra acordului privind Brexitul convenit între UE şi premierul Boris Johnson, până când va fi adoptată legislaţia prin care se va implementa acest acord. Laburiștii consideră că acest vot îl obligă pe premierul conservator, Boris Johnson, să ceară în scris Uniunii Europene amânarea Brexitului, după data de 31 octombrie. Dar Johnson are o altă interpretare a legii în cauză, câtă vreme Camera Comunelor a sărit peste semnătura lui, și s-a adresat direct Bruxelles-ului.
Acordul ar putea supus la vot luni, 21 octombrie, în parlamentul britanic.
De departe, premierul Johnson pare a fi cel mai aproape de trimiterea în instanță, pentru acțiuni cu caracter penal. Maniera în care a forțat mâna Reginei Elisabeta a II-a, pentru blocarea Parlamentului, refuzul de a contrasemna documente ale parlamentului, presiunile peste cadrul legal de a-și maxima șansele, în contextul rupturii sociale provocate de Brexit, îl califică drept primul responsabil pentru haosul creat în marea Britanie.
Un nou Referendum pe tema Brexit – ieșirea din impasul politic
Un nou Referendum pe tema Brexit-ului pare a fi soluția rămasă, pentru ieșirea din manipularea ordinară a primului Referendum, pe aceeași temă, din 2016.
Întoarcerea la poporul corect informat – de data aceasta – este soluția pentru salvarea Marii Britanii. În condițiile în care Uniunea Europeană este dispusă să acorde Marii Britanii o nouă amânare a Brexit, și al impasului politic de la Londra, decizia de amânare ar trebui să conțină obligația organizării unui al doilea Referendum, pe tema Brexit.
Gâlceava cu iz de sinucidere a întregii clase politice britanice ar înceta, înainte ca viitorul propriei țări să îi explodeze în față.