ComenteazăSunt oameni care se simt, pur și simplu, ignorați, mai ales sub ploaia de adjective murdare aruncate de unii care nu au simțit nici măcar o secundă, pe pielea lor, cum e să nu ai bani de pâine. Sunt oameni care au învățat să își accepte, cu resemnare, soarta, pentru că statul și reprezentanții săi i-au lăsat în urmă.
Acestor decidenți politici le este, probabil, greu să îi înțeleagă, mai ales că mulți au avut totul pe tavă, de mici. Au mers la școli bune, au avut ce mânca, ce îmbrăca și unde sta. Și, așa, au ajuns într-o zi primari sau consilieri. Bine, pe mulți i-au ajutat și conjunctura, și o pilă sau două, vreo rudă prin sistem.
Neajunsul nu i-a lovit deloc sau poate prea puțin ca să îi facă să dea din ce au ei și altora care nu au. Așa că, în loc să ajute, aleg de cele mai multe ori să îi învinuiască pe cei săraci pentru situația în care trăiesc, fără să facă eforturi să afle adevăratele cauze.
În același timp mulți dintre oamenii de azi, care se zbat în sărăcie, munceau încă de mici ca oamenii mari, împărțeau o pereche de încălțări la doi frați, același ghiozdan și îmbrăcămintea. Pachețelul și banii de școală erau doar dorințe imposibile.
Fără niciun sprijin, fără nimeni care să le îndrume pașii și să îi ajute să meargă la școală, au renunțat timpuriu la educație, pentru că pâinea cea de toate zilele nu mai ajungea prea des pe masă. Așa că au dat școala pe munca zilnică, una care să le asigure supraviețuirea. Așa s-a dezvoltat o societate care pentru unii este mumă, iar pentru alții este ciumă.
Pata Rât, paradisul gunoaielor și casa multor romi marginalizați și excluși din societate
Clujul, acest model de dezvoltare comunitară, un model administrativ de invidiat, o dovadă a prosperității, culturii și civilizației europene, ascunde la marginea sa câteva sute de oameni pe care nu și-i dorește ca cetățeni.
Pata Rât este rampa de gunoi a Municipiului Cluj-Napoca. Aici locuiesc peste 1.500 de romi în patru comunități cu istorii diferite. Dallas este comunitatea formată din romi care au migrat din alte localități sărace din jurul Clujului.
A doua comunitate se numește Cantonului și s-a format în anul 2000 din familii care au fost evacuate din oraș de către primărie.
A treia comunitate se numește Rampa/Corturari. Este compusă din familii de romi tradiționali care locuiau în pădurea Făget, au fost aduși la groapa de gunoi în 2004-2005 de către autoritățile locale, ulterior le-au fost incendiate barăcile de către poliție, infracțiune care s-a lăsat cu proces la CEDO și câștigat de comunitate.
A patra comunitate se numește Coastei și este compusă din familii evacuate din oraș în urmă cu 11 ani, atunci când Uniunea Europeană şi statele membre şi-au unit eforturile pentru a declara 2010 Anul European pentru Combaterea Sărăciei şi Excluziunii Sociale.
Un ghetou, asta a creat Primăria Clujului pentru o parte dintre cetățenii săi. Un ghetou cu barăci insalubre, fără utilități publice, cu mulți șobolani și purici.
Drumul principal este asfaltat doar pentru că acesta e singurul drum pe care pot circula mașinile de gunoi, restul drumurilor din comunitatea sunt doar praf și bolovani, iar când plouă noroiul e cât casa. Gunoi peste tot în jur, șobolani, câini abandonați și mulți purici.
Majoritatea adulților lucrează în domeniul salubrizării, sunt șoferi pe mașina de gunoi, încărcători, sortatori deșeuri. Mulți copii abandonează prematur școala pentru că au grija de frații lor mai mici în timp ce părinții lor sunt la muncă.
O bombă ecologică care afectează grav sănătatea oamenilor și le taie orice speranță pentru o viață decentă, căci Pata Rât este una dintre cele mai poluate și segregate zone din țară.
Pe vreme de pandemie măsurile autorităților au fost minimale, au avut o singură intervenție în prima săptămâna a stării de urgență, au distribuit hrană rece și au făcut 10 teste, cam atât.
Conform spuselor activistului local, Alex Fechete, în comunitate au fost 12 cazuri confirmate, persoanele infectate au fost susținute și ajutate de către activiști locali și ONG-urile care s-au mobilizat și au distribuit săpun, spirt sanitar și măști.
Pe timp de izolare o mare parte dintre oamenii din comunitate s-au confruntat cu dificultăți și lipsuri, au supraviețuit cu ajutorul rudelor, al asociațiilor umanitare și al activiștilor locali. Primarul nu a vizitat nici măcar o dată comunitatea.
Domnule Boc, admir grija pentru dezvoltarea Clujului, profesionalismul și eficiența care v-au consacrat ca unul dintre cei mai buni primari de municipiu din țară, însă lipsa de responsabilitate față de oamenii de la Pata Rât scoate în evidență o lipsă de umanitate și diminuează considerabil calitatea dumneavoastră de lider.
Ați putea arăta mai multă grijă și pentru oamenii de la rampa de gunoi. Nu sunt gunoaie, nu îi confundați, sunt ființe umane care merită același tratament pe care îl arătați locuitorilor municipiului, chiar dacă nu sunt la fel de albi ca restul cetățenilor.
Nu știu ce planuri aveți, dar cred că v-ați putea continua inițiativa din 2017, când ați făcut posibilă mutarea din ghetou pentru 35 de familii prin asigurarea de locuințe sociale. Și dacă aveți nevoie de certitudini pentru a vă continua inițiativa, mergeți să locuiți măcar o zi acolo. Ia vedeți, vă place mirosul de ghenă, vă plac puricii și șobolanii?