Coborâm și noi cu picioarele pe pământ? Aștept să se certe Tolontan cu Voiculescu

De ce aștept să se certe Cătălin Tolontan cu Vlad Voiculescu? Simplu, ei erau în conflict, deși nu se vede în filmul lui Nanau, deși nu o știau, încă de dinainte să înceapă filmările. Deși par de aceeași parte a baricadei, nu sunt. Tolontan încearcă să zgârie suprafața unor realități oribile, Voiculescu încearcă să contabilizeze mizeria într-un joc de imagine.

În film se simțeau aceste diferențe: unul căuta efectele nosocomialelor, celălalt urla până s-a văzut ministru, apoi și-a dat seama că nu prea are chef și bani să verifice pe bune piața dezinfectanților.

Cum stăm acum? Groaznic. Asistăm la un nesfârșit film de PR cu vaccin și luptă anti-COVID când în teren situația se înrăutățește vizibil pe mult mai multe planuri. E plin televizorul de „șmecheri cartonați”, vorba lui Florin Salam, precum cavalerul vaccinului „ad labam”, Gheorghiță, și adevăratele probleme se strâng în gropi comune secrete.

Întrebați bolnavii cronici ce a însemnat anul ăsta pentru ei. A apărut pe undeva cu cât s-a mărit timpul de așteptare pentru o operație? A venit Voiculescu să explice de ce un om fără COVID, dar cu boli grave va muri pentru simplul fapt că  i s-a redus și mai  mult accesul la spital? Avem idee despre câte morți „cu zile” am avut, în afară de morțile cauzate direct de COVID? E o statistică cel puțin la fel de importantă. Degeaba previn răspândirea COVID, dacă bolnavii cronici mor mai repede.

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

De-aia spun, în mod normal, „personajele” lui Nanau ar trebui să se certe curând, asta pentru că mai am speranțe de la frontul cu exhibarea realității și subminarea „cultului personalității” pe care Tolontan trebuie s-o reprezinte.

II

Școli care stau închise degeaba. Se țin ședințe despre cum am putea deschide școlile. Viziunea întreagă asupra școlii e viermănoasă, e de ajuns să văd câteva minute despre educație cu proful de fizică Iohannis. Nu înțelege, nu-l interesează că în Sibiul lui are școli de elită în centru și la 20 km are copii izolați pe care nimeni nu dă doi bani. Aveai probleme cu accesul la școală? Să vezi acum! Digitalizarea n-a făcut decât să alunge și mai mulți copii din sistemul educațional.

În mediul rural s-au închis școli aiurea. Izolarea unor comunități a avut și o parte bună: rată slabă de infectare. Guvernul centralizează când e să facă scamatorii de imagine. Când vine o urgie, când apar incendii în spitale și altele, atunci e responsabilitate locală.

Puteau fi ținute școli deschise tot anul, nu se întâmpla nimic, cu o minimă supraveghere și respectare a regulilor – mă refer la mediul rural și orașe mici. Ce s-a întâmplat, în schimb? S-a întărit divizia „ajutor privat”, after school-uri, meditații. S-a adâncit groapa între rural și urban.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

III

Pensiile. O altă discuție nesfârșită este despre mărirea pensiilor, asta după ce au înghețat multe salarii de bugetari. Și au și crescut cu doar 40 de lei salariul minim. 

Personal, sunt pentru mărirea tuturor acestor venituri. De-aia avem stat, să ne organizeze o viață mai bună. Acele sume nu sunt nerealiste. Nu poți s-o faci? Să vină alții. De ce nu poți s-o faci? Pentru că nu vrei să-i taxezi pe barosani și punct.

Nu ar trebui să existe pensii publice mai mari de 1.500 de euro! Nu mă interesează cum formulați legislativ! Bunul-simț ne spune clar că o pensie din fondurile noastre comune care să depășească 1.500 de euro e deja mult peste România reală, unde salariul minim e sub 300 de euro. Avem politicieni care din nou fac campanii de imagine cu pensii speciale și alte baliverne. Nu, ideea trebuie să fie simplă, taxați veniturile mari sau faceți legi noi prin care tăiați pensiile mari, dar le măriți pe alea mai mici.

IV

Atacuri rentiere și lobbystice

Am avut un atac lobbystic de toată frumusețea dinspre ANRE pe mână cu marii distribuitori de electricitate. Acolo nu e doar prostie. A fost reaua- intenție de a lua măcar un timp cele mai mari prețuri de la cei mai neinformați oameni (tot cei cu acces restrâns la net, venituri mici, lipsă de educație etc.). Văd că nu se zbate nimeni să scoată responsabilii la suprafață.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Apoi am avut ditamai pana de curent în nord-vest. E misterioasă cauza deocamdată. Ce nu e misterios e că și Electrica, dar și Transelectrica și multe alte zone de stat sau cu acționariat de stat sunt cuiburi de rentieri, mulți pensionari tineri de pe la servicii. (Ce nu e misterios e că TOATE companiile de distribuție nu au plătit o proporție corectă etic pentru întreținerea și extinderea rețelei. )

Tot aud că statul e prost administrator. Problema e că nu văd pe cineva să vrea să-l facă bun administrator și să mai taie din spiritul rentier. Astfel de angajați ai statului, direct sau indirect, chiar ne privesc ca pe fraierii care au rămas în piața privată pentru că nu cunosc pe nimeni. Țin cu bugetarii esențiali, trebuie să angajez mai mulți, urăsc acest tip de bugetar rentier, plătit ca un bancher să fie șef peste nimic.

Acest lobbysm se va înteți. Așa cum ne vom trezi și cu Vlad Voiculescu ca fiind un brav continuator al lui Victor Costache foarte curând. Este predicția mea care se bazează pe programul lor de guvernare. Pentru că oamenii ăștia nu văd decât soluții prin subcontractare, minimizarea statului și campanie de imagine. 

De-aia zic să-mi avertizez colegul: Cătălin Tolontan, mai e foarte puțin până când vei deveni insuportabil pentru Voiculescu. Cel puțin așa sper. I-ar putea ieși și lui Nanau cu ocazia asta un nou documentar care să-mi placă și mie până la capăt.

Iar această „ceartă” e doar o metaforă pentru ce zic că ar fi totuși un scenariu bun: o dezvrăjire a liberalului bine intenționat, cum e Tolontan, în fața liberalismului de PR și a agresivității lobbystice care va urma. Practic, anul COVID a strivit și ultimele iluzii liberale: afacerile mari sunt prea puternice pentru un stat mic (le e frică să taxeze eMag sau Kaufland), iar afacerile locale visează toate să ia câte o pleașcă de la vreun politician prieten (și invers!).

Urmărește-ne pe Google News