ComenteazăAtât de la nivelul puterii executive de la Washington, cât și de la nivelul guvernărilor federale, prin efectele opririi cvasitotale a activităților antreprenoriale în toate statele americane și prin descoperirea unui sistem național de sănătate publică neașteptat de precar, liderii aleși ai Americii, de la mic la mare, au făcut praf încrederea cetățenilor în sistemul politic decizional, în plin an electoral.
Bilanțul înfricoșător american – 26,4 milioane de șomeri, paralizarea cu 15% a forței de muncă din SUA, pe fondul luptei cu pandemia – ridică întrebarea legitimă: cine este responsabil pentru marasmul economic și sanitar de peste Ocean?
Unde sunt politicile publice adresate americanului de rând, unde este ”plasa socială” care ar fi trebuit să securizeze imensele cohorte de disponibilizați din sistemul privat? Cine sunt vinovații? Trump și republicanii sau ”Somnorosul” Joe Biden, cu democrații săi?
Ca să fim sinceri până la capăt, trebuie spus că un complex de factori de natură strategică, economică și politică a provocat un efect de ”bulgăre de zăpadă”, care s-a tot rostogolit peste generații și generații de americani. ”Excepționalismul american” – termenul predilect al neo-conservatorilor americani care explică succesul fulminant al Americii în lume – s-a erodat încet și sigur.
De la
”excepționalismul” american, la ”era autoizolării” trumpiste
Istoria reține în paginile sale de aur faptul
că SUA, americanii, au salvat Europa și pe europeni, câștigând împreună al
Doilea Război Mondial, prin devotament și credință în valorile economiei
liberale de piață, ale democrației și solidarității în jurul principiilor occidentale
ale societății deschise.
America este țara care a ajutat Europa de Vest
să se redreseze, prin instituirea Planului Marshall, pentru ajutorarea
financiară a Europei. Între 1947 și 1951, Statele Unite au alocat Planului
Marshall mai mult de 13 miliarde de dolari, dintre care 11 miliarde sub formă
de donații – echivalentul a 220 de miliarde de dolari de astăzi. În timp, efectele
planului au fost extraordinar de benefice pentru țările occidentale, au
contribuit la refacerea economiilor occidentale și au pus bazele viitoarei
construcții europene, Uniunea Europeană.
De atunci, au trecut mai mult de 70 de ani. America s-a dezvoltat exponențial, odată cu globalizarea și cu imensul profit pe care l-au asigurat piețele financiare ale lumii, a căror monedă supremă a rămas, până astăzi, atotputernicul dolar.
Și tot în această perioadă de aproximativă pace planetară, SUA au devenit un furnizor de securitate redutabil. Prezența americanilor în NATO, în marile teatre de operațiuni, pentru apărarea democratiei și drepturilor omului, i-a făcut și mai influenți economic. Modelul economiei capitaliste dure, practicat de 200 de ani de SUA, a fost preluat cu succes de Germania și Coreea de Sud, care i-au atenuat însă caracteristicile cu specificul propriu antreprenorial.
Poveștile de succes economic ale altor națiuni sunt datorate în mare parte modelului american de afaceri.
Împins cu spatele la perete de coronavirus
Mandatul lui Donald Trump a reprezentat o cotitură pentru politica externă a Statelor Unite ale Americii, numită de cei mai mulți analiști drept ”era autoizolării”.
Miliardarul republican a impus retragerea țării sale din acorduri internaționale obținute cu greu, în ani și ani de negocieri și diplomație preventivă, pentru a insista mai mult pe economia și bunăstarea propriei țări. A impus reforma taxelor, pentru a repatria imensele capitaluri ale oamenilor de afaceri, a relansat amplul program de reconstrucție a infrastructurii, pentru imensa rețea de autostrăzi statale, a definitivat proiectul secular – moștenit de la un președinte american la altul – pentru asigurarea independenței energetice totale a SUA. Aceasta a fost considerată ca atare în 2019, odată cu revoluția argilelor și obținerea supertehnologiei extractive a fracturării hidraulice, precum și prin racordarea sistemului de captare a energiei solare la rețeaua celor peste 120 de centrale nucleare care asigură energie electrică din abundență, pentru peste 250 de milioane de americani.
Modelul american de afaceri, ultraperformant, s-a blocat de trei luni, de când a fost instituită starea de urgență de către președintele Donald Trump.
Lipsa mobilității în interiorul țării, la care se adaugă restricţiile legate de schimburile comerciale între ţări, a impactat dur și economia americană.
Ceea ce este grav este concedierea rapidă a
zeci de milioane de angajați, în lipsa injectării la timp de fonduri pentru
supraviețuirea business-ului mic, ”de la colțul străzii”.
Fiind o societate bazată esențialmente pe o
ofertă colosală de servicii, în toate domeniile de activitate, America a
colapsat momentan, prin abandonarea unei categorii de întreprinzători
tradiționali, care asigurau ”mica afacere”, dezvoltată într-o rețea enormă de
alte mici afaceri, cea care a creat redutabila clasă de mijloc a societății
americane.
Marketingul
electoral al lui Trump, printre focarele de COVID-19 din conurbațiile americane
Nu este de mirare de ce președintele Trump – afacerist experimentat, care înțelege mai bine decât oricine ce îi trebuie unei piețe să se dezvolte – dorește ridicarea mai rapidă a restricțiilor de deplasare pe zona de business curent, restricții conținute în chiar termenii stării de urgență instituite de el însuși, șeful statului.
Prin implicarea în recomandări mai mult sau mai puțin voalate, de natură sanitară, pe marginea luptei împotriva COVID-19, șiretul negociator Trump știe foarte bine ce face: pune presiune publică pe guvernele federale, pentru revenirea la normalitatea activităților antreprenoriale în America.
Mânat de acest instinct de businessman, Donald Trump uită însă că New York a devenit un focar teribil al noului coronavirus, că SUA e prima pe lista morților de COVID-19, la nivel mondial, și că slăbiciunea sistemului național de sănătate publică – construit pe vremea celor două mandate prezidențiale ale lui Barack Obama și abandonat de actuala administrație republicană – nu îl ajută în hotărârea de a da cât mai repede drumul afacerilor.
Este motivul pentru care Trump agită apele, făcând show cu ciudatele sale propuneri de vindecare de COVID-19 și arătând de fapt că nu mai are răbdare până la apariția unui vaccin tămăduitor.
Desigur, demersul președintelui miliardar are și o cotă asigurată de marketing politic. Trump se adresează electoratului său, căruia îi dă explicații despre cât de importantă este economia, înainte de toate. Insensibilitățile lui privind protecția socială și aspecte care țin de un grad mai mare de empatie cu anumite categorii de americani sunt cunoscute.
Trump a fost și este un patron dur. Cel mai
recent exemplu: a fost de acord cu decizia copiilor lui (să zicem că a fost
așa), care îi administrează afacerile, de a concedia 750 de salariați de la
Hotelul Trump International (capacitate 250 de camere), din Washington. ”Nu
poți ține sute de angajați fără să facă nimic, din cauză că nu sunt clienți”,
le-a explicat el sec jurnaliștilor.
În același timp, și compania lui hotelieră s-a
înscris la coadă la agenția
guvernamentală, pentru a obține exact aceleași facilități pe care și alți
chiriași la stat le pot avea. ”Dorim să fim tratați la fel ca toți ceilalți”, a
declarat Eric Trump, al doilea băiat al președintelui american în funcție.
Rămâne întrebarea: când va reporni economia
americană? În plină epidemie de COVID-19, cu focare în marile conurbații
americane, în megalopolisurile supraaglomerate? Sau după ce virusul ucigaș se
va înmuia la soare, peste vară?
În funcție de cum va răspunde la aceste întrebări,
Donald Trump va mai fi sau nu va mai fi președintele Statelor Unite ale
Americii, după eventualele alegeri prezidențiale la termen, din 3 noiembrie
2020.