Astăzi s-au pronunțat, după mai multe amânări, sentințele definitive în dosarul Colectiv.
După 6 ani, 6 luni și 13 zile de la tragicul accident din clubul bucureștean Colectiv, justiția a reușit să se pronunțe. Inculpaților sentințele li se par prea severe, supraviețuitorilor și rudelor victimelor sentințele li se par prea mici, iar unii discută deja și despre cuantumul despăgubirilor.
Singura speranță reală pe care o aduc aceste sentințe este că, măcar de acum înainte, existând un precedent juridic (deși justiția românească nu funcționează pe bază de precedent, precum cea americană, de exemplu), vor începe să aibă loc și schimbările pe care trebuia să le aducă rapid tragedia din 30 octombrie 2015.
Pentru că, în mod surprinzător, astăzi atât victimele, cât și condamnații au avut o singură concluzie: nu s-a schimbat mare lucru!
Tatăl lui Alex Hogea, unul dintre tinerii morți în urma incendiului din Colectiv, remarca, pe bună dreptate, după pronunțarea sentințelor, că poate dacă procesul s-ar fi terminat mai repede, mai mulți oameni cu responsabilități la nivelul funcționării statului ar fi conștientizat ce pot păți dacă tratează cu ușurință încălcările legilor.
E important să se știe că patronul unui club, care ignoră regulile de protecție în caz de incendiu, poate primi aproape 12 ani de închisoare. Este important ca angajații instituțiilor care dau avize fără să facă verificări reale sau închizând ochii să știe că pot primi pedepse de 8 ani și 8 luni cu executare.
Este important ca și primarii să înțeleagă că siguranța celor care i-au ales este una dintre responsabilitățile lor importante, de care nu pot scăpa dând vina pe subordonați.
Sunt importante toate acestea, dar era extrem de important ca această conștientizare a consecințelor pe care le au indolența, fuga de răspundere și corupția să se fi petrecut mai devreme, mai aproape în timp de la data tragediei. Căci emoția atât de puternică a acelor zile s-a stins, cu trecerea anilor, presiunea publică a dispărut și nu s-a întâmplat mai nimic din tot ceea ce așteptam să se întâmple.
În 6 ani și jumătate s-au născut mulți copii care au ajuns în grădinițe sau chiar școli care funcționează fără autorizații de securitate la incendiu. În 6 ani și jumătate nu s-a îmbunătățit mai deloc situația spitalelor și a secțiilor de arși. Nu s-au construit spitalele alea regionale noi care au tot fost promise, nu s-a schimbat în mod esențial legislația pentru ca astfel de tragedii să fie împiedicate în mod real.
Sunt foarte multe lucruri care ar fi trebuit să se întâmple după Colectiv și nu s-au întâmplat.
În schimb s-au întâmplat altele: numai între 14 noiembrie 2020 și 11 noiembrie 2021 au avut loc 11 incendii în spitalele românești. Incendii soldate cu 29 de decese. Oameni care se aflau acolo nu de bunăvoie, care nu-și asumaseră riscuri pe proprie răspundere, aflându-se în responsabilitatea celor care trebuiau să-i însănătoșească.
În continuare, pacienții cu arsuri grave sunt transportați în străinătate, pentru că nu pot fi tratați aici. Măcar asta s-a schimbat, nu mai sunt ținuți să moară inutil în spitalele românești.
Nici problema infecțiilor intraspitalicești nu s-a rezolvat, tot în 6 ani și jumătate.
Probabil că lucrurile astea nu se puteau rezolva, toate, în doar 6 ani, 6 luni și 13 zile. Dar măcar ar fi fost cazul să vedem ceva bunăvoință, niște încercări serioase de a pune sistemul la punct. Suntem, însă, departe de acel moment.
Suntem mai aproape de momentul în care un fost ministru al apărării, întrebat de ce se prăbușesc MIG-urile atât de des, răspundea cu cinism: „MIG-uri avem, MIG-uri cad!”.
Este foarte posibil ca vreun politician agasat de întrebările presei să ne spună, curând, că spitale și cluburi avem, spitale și cluburi ard.
În definitiv, în timp ce judecătorii mai aveau puțin până să dea citire sentințelor de astăzi, președintele Iohannis ne explica, ușor nervos, că pentru tot ce se întâmplă astăzi în România, vinovat este Putin. Sper să nu ne fi găsit un nou țap ispășitor pentru următorul deceniu, lăsând schimbările atât de presante în voia sorții.
foto: Hepta