ComenteazăPozele de pe străzile din București seamănă cu cele din Napoli în timpul crizei gunoaielor. Dar ele sunt doar vârful aisbergului, semnale vizibile ale defectelor sistemului, care afectează toți locuitorii în mod direct, prin poluarea și risipa produse.
Abia după vreo 20 de ani de la începutul crizei deșeurilor din sudul Italiei s-a constatat cu claritate că, dincolo de partea vizibilă a maldărelor de gunoaie de pe străzi sau terenuri virane, consecințele au fost explozia numărului de cancere, în special colorectal, leucemie și limfom, dar și al malformațiilor la naștere. În acest caz, gunoaiele arată ca un aisberg format din cutii strivite la suprafață și din vieți distruse, uneori trimise la propriu sub pământ. Nu e de joacă cu gestionarea corectă a deșeurilor.
Cum s-a ajuns la asemenea dezastru?
Majoritatea analizelor pe care le-am citit spun la unison că proasta gestionare a deșeurilor și incapacitatea autorităților de a reduce și recicla deșeurile sunt motivele principale care au permis înflorirea mafiei și acapararea acestei afaceri. Unii investigatori ai acestor crime, fie că este vorba de procurori sau jurnaliști, au mai atras atenția că autoritățile au întârziat în mod deliberat și complice îmbunătățirea gestionării deșeurilor. Voi povesti mai multe despre similaritatea București – Napoli într-un articol ulterior.
Despre ce este vorba în scandalul Clotilde Armand-Romprest și Nicușor Dan?
Chiar înainte de alegerile parlamentare a explodat un dosar fierbinte între primarul Clotilde Armand și salubristul Romprest. Pe de o parte, primarul a acuzat Romprest că suprataxează primăria prin emiterea de facturi care includ activități nerealizate. În plus, spune Clotilde, primăria are acum un contract păgubos cu Romprest, semnat în 2008 pe 25 de ani, cu primul audit posibil abia după 15 ani, adică activitatea Romprest poate fi evaluată tocmai în 2023.
Pe de altă parte, primăria de sector nu a achitat o serie de facturi către Romprest încă din timpul mandatului fostului primar Tudorache, care a cheltuit din banii pentru salubritate pe spălarea străzilor cu dezinfectant, potrivit PressOne – deși astfel de măsuri erau contraindicate, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.
Drept răspuns, în noiembrie 2020, Romprest a început să refuze colectarea unor deșeuri, care acum se înalță ca niște munți geometrici, urât mirositori – probabil cea mai bună metodă de a submina un primar în fața electoratului.
Gunoaiele necolectate de Romprest sunt cele aruncate necorespunzător de oameni și, după cum reiese din poze, sunt deșeuri care indică spre operatori comerciali.
În 8 decembrie s-a alăturat conflictului și primarul general Nicușor Dan, care a luat partea Romprest: dacă există un contract în vigoare, indiferent de cum a fost el semnat, trebuie onorat. I-a răspuns răspicat Clotilde Armand, care a reluat neregulile din contractul cu salubristul.
Cel mai probabil ambii au dreptate, în sensul că, teoretic, dacă niște facturi au primit aviz de plată, atunci banii vor trebui virați, chiar dacă, așa cum a constatat Clotilde Armand, activitatea nu a fost prestată corespunzător – astfel de lucruri pot fi clarificate doar în instanță.
Doar că nici unul dintre cei doi primari nu oferă soluții de ansamblu pentru managementul gunoaielor. În ciuda curajului lui Clotilde Armand de a intra în lupta cu salubristul, nu are cum să iasă victorioasă din această bătălie dacă străzile vor fi inundate de gunoi – cetățenii își votează primarii să le rezolve, sistemic, problemele, nu să declanșeze crize, chiar dacă au dreptate pe fond.
Oamenii și companiile trebuie motivate să arunce gunoiul separat, prin oferirea infrastructurii și apoi a amenzilor usturătoare.
Într-un oraș civilizat, gunoaiele nu erau aruncate pe stradă, în primul rând, iar cine îndrăznea să arunce suporta amenzi usturătoare. Teoretic, și în România există amendă de la 3.000 la 6.000 de lei pentru persoanele fizice și de la 20.000 la 40.000 de lei pentru persoanele juridice care aruncă deșeuri în spații neamenajate.
Mai mult, orașele care pun preț pe reciclare îi amendează chiar și pe cei care nu aruncă gunoiul în pubela potrivită.
Nu trebuie inventată aici modalitatea de aplicare a legii, sunt suficiente exemple în străinătate și chiar în câteva comunități din România: oferirea infrastructurii adecvate, accesul pe bază de cartelă la pubelele de gunoi comune, supravegherea stradală prin camere de filmat de către echipe de polițiști dedicate combaterii aruncării necorespunzătoare a deșeurilor și alte măsuri în funcție de specificul fiecărei zone.
Chiar și în România există câteva primării care au pus la punct un sistem de colectare, dar și amendare: Mizilul a început să introducă încă din 2017 sistemul „Plătește pentru cât arunci”. Gunoiul nesortat, aruncat la grămadă, a început să fie plătit în funcție de cantitatea aruncată, în vreme ce deșeurile sortate corespunzător sunt colectate gratuit – astfel, pe aceeași stradă, un cetățean poate plăti 2 lei și vecinul său, 200 de lei.
La bloc, factura e plătită de asociația de locatari. Accesul la pubele a început să se facă pe bază de cartele și cu supraveghere video. Cântărirea de către mașinile care colectează, dotate cu senzor și cântar. Între octombrie și decembrie 2017, Mizilul a economisit 35.658 de lei, trimițând la rampa de gunoi cu 575 de tone de deșeuri mai puțin.
Să nu mai vorbim de economia pe care o fac primăriile dacă își ating țintele de reciclare și nu mai plătesc anual, din banii noștri, amenzile pentru ratarea țintelor. Acestor amenzi li se vor adăuga în curând și cele venite din procedura europeană de infringement.
Alte exemple sunt comuna Sălagea din Bihor, care a fost ajutată de Zero Waste România pentru a-și crește rata de colectare separată – a crescut de la 1% la 61% în doar câteva luni – sau Târgu Lăpuș, despre care au scris mai multe cei de la Recorder.
Să nu mai vorbim de faptul că, odată ajunși în străinătate, românii pot să arunce separat gunoaiele, convinși probabil de presiunea socială (așa procedează cei din jur) sau de amenzile usturătoare.
Dacă problema se limitează la rezolvarea unor plăți dintre primărie și salubrist, eșecul primăriei este cert, iar continuarea problemei deșeurilor, cu costuri pentru sănătatea publică, este garantată.
Chiar dacă Primăria Sectorului 1 trebuie să se încadreze într-un masterplan decis la nivel de București-Ilfov, spațiul de manevră al administrației este suficient pentru a taxa corespunzător gunoiul, pentru a implementa infrastructura necesară colectării separate.
Am căutat câteva din soluțiile Zero Waste România pentru autorități, fiindcă aceștia deja au ajutat mai multe comune și orașe din România să își atingă ținte de reciclare și să crească astfel calitatea vieții cetățenilor, în timp ce economisesc bani publici prin neplata amenzilor și valorificarea unor deșeuri.
Iată, pe scurt, ce ar trebui și ce nu ar trebui să facă primăriile din România, dincolo de războiul cu un salubrist, pentru un mai bun management al gunoaielor:
Separarea în propria locuință, pe cel puțin 5 fracții (metal/plastic, hârtie/carton, sticlă, biodegradabil, rezidual/amestecat);
Colectarea separată, la sursă, în zile diferite, a deșeurilor sortate.
Taxarea: Implementarea sistemului plătești-pentru-cât-arunci (PAYT), după realizarea unui sistem de colectare separată la sursă funcțional.
Educație, monitorizare, amenzi
Suport pentru programe de realizare a compostului în propria gospodărie, investiții în instalații de compost industriale (tratare aerobă), biodigestoare (tratare anaerobă), instalații pentru producerea de biocombustibil din ulei alimentar uzat;
Creșterea capacității de reciclare, în special în cazul sticlei;
Investiții în stații MRBT (recuperare materială, tratare mecano-biologică), pentru o mai bună gestionare a deșeurilor amestecate și pentru creșterea cantității de materiale recuperate pentru reciclare. Descurajarea investițiilor în instalații de tratare mecano-biologică (MBT), care au drept rezultat producerea de materie pentru incineratoare sau pentru fabrici de ciment.
Renunțarea la instalația de valorificare energetică, dacă se dorește cu adevărat atingerea țintelor asumate la nivel european și evitarea penalităților asociate unui potențial infringement;
Respectarea recomandărilor Comisiei UE exprimate prin COM 34/2017, privind evitarea folosirii fondurilor publice pentru investiții în construirea instalațiilor de tipul energie-din-deșeuri (Waste-to-Energy), întrucât sunt ineficiente, costisitoare și mai poluante pe termen lung;
Infrastructură: înființarea de centre de minerit urban pentru deșeuri voluminoase, deșeuri din construcții și demolări, electronice, electrice etc., cu focus pe reparare reutilizare, reintroducerea pe piață, reciclare;
Facilități fiscale pentru încurajarea măsurilor de prevenire: scheme de finanțare pentru modele de afaceri și sociale circulare, scheme de ajutor de stat pentru servicii și produse sustenabile și pentru rețele de reparații (croitori, pantofari etc.), reduceri de TVA pentru produse/materiale reparate, magazine zero deșeuri, pentru comerțul la vrac și/sau produsele artizanale confecționate local; penalități pentru produse de unică folosință și/sau chiar interzicerea produselor de unică folosință care nu pot fi reciclate, în afara celor medicale sau cele cu regim special.
În prezent, este în dezbatere o altă soluție sistemică: implementarea sistemului garanție-returnare, prin care clienților magazinelor alimentare li se oprește o taxă pentru anumite ambalaje de băuturi, taxă pe care o pot recupera dacă duc înapoi ambalajele la magazin. Conform Reloop Platform, dacă ar fi aprobat în varianta publicată de către Ministerul Mediului ar contribui semnificativ la creșterea ratei de reciclare. Dar legea este pusă în pericol de presiuni despre care voi vorbi într-un material ulterior.
Primăriile ar fi trebuit să aibă putere când vine vorba de gestionarea gunoaielor, cele care impun regulile și infrastructura pentru o colectare eficientă și mai apoi reciclare, în loc de aruncare la groapă sau incinerare.
În schimb, majoritatea primăriilor de până acum au sacrificat banii și sănătatea cetățenilor, fie din incompetență, fie din complicitate și plata unor polițe electorale. E vremea ca asta să înceteze. Însă dincolo de voință, e nevoie ca primarii să asculte de experții în domeniu, dar acei experți care nu au interese financiare sau de altă natură în domeniul managementului gunoaielor.
NOTĂ: Laura Ștefănuț este o fostă jurnalistă, care s-a alăturat organizației Greenpeace România, acolo unde se ocupă de comunicare.