ComenteazăLicențiat în știinte economice și drept, cu master în drept penal și specializare în leadership și organizare comunitară la Harvard, Marius Tudor atrage atenția asupra faptului că strategia statului de integrare a acestei minorități există doar în teorie, iar violențele și infracțiunile înregistrate în plină criză COVID sunt urmare a unei statistici sumbre: 80% din romi trăiesc sub pragul sărăciei.
În zilele noastre, o creatură invizibilă a reușit, fără eforturi mari, să ne învrăjbească unii împotriva celorlalți. A reușit, mai clar ca niciodată, să împartă România în săraci și bogați, în răi și buni, în albi și negri, în condamnați la îmbolnăvire și privilegiați, în nevinovați și țapi ispășitori pentru răspândirea virusului.
România mai dă un examen de capacitate și sper că îl poate promova.
Se dau, pe bandă rulantă, amenzi de mii și zeci de mii de lei
argumentate copilărește, amenzi pe care oamenii nu au, oricum, cu ce să le
plătească.
Forțele de ordine bat oameni nevinovați, după care spun că i-au bătut
din greșeală, iar un polițist își ia o lopată în cap, într-o încăierare.
Se activează agresiv, din oficiu, toată țara la scandalul iscat de
câțiva romi, dar aproape că tace mâlc când un polițist împușcă mortal un
teribilist înarmat cu o “armă albă”.
Se pitesc morți prin spitale și se cere șpagă la pregătirea lor pentru
înmormântare, unii cântă și dansează în grupuri mari, în zi de sărbătoare, se
îmbată și incită la scandal, chiar din izolare.
Se etnicizează infracțiuni și pornesc valuri întregi de ură împotriva
unui grup etnic.
Se cutremură cerul și plânge când oameni cer, prin postări și comentarii, moartea altor oameni și îi invită în camerele de gazare de la Auschwitz.
Dumnezeu ne-a creat pe toți egali, atât în drepturi cât și în libertăți. Tot EL ne vrea buni, nu răi, ne încearcă și ne dă șansa să ne îndreptăm, să fim umili, dar să nu ne umilim, să îndreptăm acolo unde alții strică, să corectăm, să modelăm caractere care merg într-o direcție greșită. Nu vă lăsați pradă răutăților iscate de un virus.
Solidaritatea și bunătatea noastră, ca răspuns colectiv la criză, ne
pot duce mai aproape de terminarea ei. Fiți buni, nu vă costă nimic!
Întotdeauna am considerat că înainte de a cere altora să se schimbe, trebuie să începi cu schimbarea din partea ta.
Sunt rom și aș vrea să mă opresc puțin la evenimentele din ultima vreme. Mulți și-au dat cu părerea despre ce s-a întâmplat în Rahova, la Săcele, Hunedoara sau Mimiu. Mulți mi-au scris și mi-au cerut să îmi cer scuze pentru comportamentul romilor implicați în scandaluri. Ce glume bune!
Au fost condamnate comportamentele agresive, mulți s-au dezis de cei
implicați în scandaluri, iar alții și-au exprimat doar îngrijorarea pentru cele
petrecute.
Nu e de ajuns însă să fii îngrijorat și să prezinți în spațiul public o
situație cunoscută de mai bine de 20 de ani, a unei comunități, în care
majoritatea membrilor ei se zbat în sărăcie, ca scuză pentru comportamentele
agresive. Trebuie sa treci la acțiune, să împiedici ca, în viitor, astfel de
episoade să nu se mai întâmple.
Vieți modelate greșit de sărăcie
Dar ca să treci la acțiune, trebuie să îți pese, să te pui măcar pentru
un minut, o oră, o zi, de exemplu, în locul copiilor din medii sărăcăcioase.
Nu au nici măcar pâine la discreție. Pentru ei pâinea e un lux. Sunt copii condamnați la maturizare de la o vârsta foarte fragedă, care nu fac mofturi când împart în 5 sau 6 porții un bol de fasole și o mămăligă, dar care muncesc de mici ca oamenii mari. Unii se mai îngrijesc să păstreze fasole și pentru a doua zi, ca să nu doarmă flămânzi așa cum s-a mai întâmplat.
Aproximativ 21,5% dintre copiii români trăiesc în condiții materiale extrem de precare, iar peste 32% trăiesc sub pragul de sărăcie, arată datele unui raport al Organizației Salvați Copiii. Același raport arată că 150.000 de copii merg seara la culcare flămânzi.
Nu au nicio vină că s-au născut săraci, însă noi vom putea fi considerați vinovați pentru alegerile greșite pe care le-ar putea face, dacă acum îi vedem că suferă și nu îi ajutăm.
Acești copii pot deveni infractorii sau cerșetorii de mâine, dacă nu le oferim alternative pentru răutățile la care sărăcia i-ar putea împinge, sau pot deveni inginerii, profesorii, oamenii buni ai comunității, dacă ne preocupăm de dezvoltarea lor.
România ar avea cu ce, dacă ar exista mai multă voință politică pentru
implementarea cu succes a Strategiei Naționale privind Incluziunea Socială și
Reducerea Sărăciei.
Din păcate, alocările financiare insuficiente, de la bugetul de stat, pentru implementare măsurilor din planul de acțiune vor trebui sprijinite din fonduri europene, în special prin Politica de Coeziune. În septembrie 2019, rata de absorbție a României era de doar 32%.
Strategiile care rămân pe hârtie
România are strategii și pentru incluziunea celor mai vulnerabili, marginalizați, așa cum sunt definiți în Legea nr. 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale. De exemplu, are o strategie națională pentru incluziunea romilor.
În 2016, Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale ne spunea că 80% din romi trăiesc sub pragul sărăciei. Azi, situația nu e deloc diferită.
România are o strategie încă din 2001, ca angajament asumat în procesul
de pregătire al aderării la Uniunea Europană. Din păcate, acest document
strategic nu a avut un caracter obligatoriu pentru niciun guvern, în ultimii 20
de ani, din punct de vedere al implementării și al alocării financiare adecvate.
Ce s-a făcut pe ici, pe colo, s-a făcut din fondurile de pre-aderare, și după
aderare, în majoritatea cazurilor, din Fondul Social European, prin proiecte
implementate de societatea civilă.
Adică, societatea civilă, de multe ori, înlocuiește statul în prestarea unor servicii, de altfel normale și disponibile pentru majoritatea cetățenilor. Așa s-a ajuns la dependența organizațiilor – dacă vor să supraviețuiască – de fonduri europene și la neglijență din partea statului pentru un sector de populație care ar fi putut contribui mai consistent la dezvoltarea societății.
Statul a înțeles că trebuie să plaseze responsabilitatea pentru incluziunea socială a comunității în cârca organizațiilor non-guvernamentale conduse de romi și pentru romi.
Greșit, ONG-urile ar fi trebuit doar să își întărească capacitatea de
câine de pază și să vegheze la implementarea politicilor publice pentru romi
sau la implementarea politicilor generale și în comunitățile de romi.
O greșeală care s-a tradus în 20 de ani de ineficiență, de schimbări
temporare și, de cele mai multe ori, de nepăsare pentru cei mai necăjiți,
pentru că în cele mai multe cazuri, combaterea sărăciei dădea bine ca obiectiv
general într-un proiect cu finanțare europeană, dar, după finalizarea lui,
săracii rămâneau tot săraci.
Totul s-a concentrat pe schimbări moarte încă din fașă, care au dispărut odată cu încetarea proiectelor pentru că nu a exista niciun fel de sustenabilitate.
Rezoluția care ar putea duce la schimbări
Situația se poate schimba printr-o directivă a Comisiei Europene pentru incluziunea socială a romilor.
Lucrez în aceste zile, alături de un domn euro-deputat rom din Germania, la un raport în Comisia de Libertăți Civile, Justiție și Afaceri Interne, prin care vom cere Comisiei Europene, printr-o rezoluție a Parlamentului European, să dezvolte această directivă, care va obliga și România să bugeteze suficient implementarea strategiei, să propună ținte clare și indicatori de măsurare a succesului, a progresului, foarte clari și bine ancorați în timp.
Marius Tudor:
UE și România nu se mai pot juca cu viața unor oameni. Trebuie să le
pese. Criza ne-a arătat rezultatele celor 20 de ani de nepăsare. Mulți oameni
suferă în izolare, nu au mâncare, nu au apă, nu au condiții de igienizare
personală, nu se pot feri așa cum trebuie de infectare. Intervine frustrarea,
neputința și mulți devin violenți sau fac alte prostii.
Pe de altă parte, societatea civilă trebuie să înțeleagă că nu este reprezentantul din teritoriu al statului, statul are administrații publice locale. Responsabilitatea pentru incluziunea socială a romilor trebuie plasată înapoi la stat.
Liderii politici ai romilor trebuie să înțeleagă, să recunoască că au greșit atunci când au asistat la manipularea comunităților în interes electoral. Negocierea politică dreaptă trebuie să le fie prioritate.
E nevoie de un efort colectiv pentru ameliorarea situației. Implementarea strategiei nu trebuie percepută de majoritatea societății românești ca un privilegiu acordat unei comunități etnice, ci drept o necesitate a statului pentru o balanță socio-economică echilibrată între cetățeni.
Până atunci, insist să vă îndemn să fiți buni unii cu ceilalți. Viața noastră e și așa prea scurtă ca să o umplem cu răutăți, cu stres. În aceste zile, criza ne afectează pe toți, diferența dintre bine și rău o face doar felul în care reacționăm față de ea.
Reacțiile noastre nu au legătură doar cu realitatea, ci și cu
învățăturile – din păcate, câteodată, pline de prejudecăți – acumulate în cei
șapte ani de acasă, ani care îți marchează considerabil viitorul comportament
de adult.
Amploarea crizei și efectele ei trezesc în noi resentimente,
prejudecăți, frustrare. Totuși, criza ne dă lecții de viață în fiecare zi și e
important să învățăm din fiecare și să ne motivăm să fim buni, pentru că
răutatea de azi nu ne face altceva decât să ne golească de bunătatea zilei de
mâine.
“Dacă Domnul te încearcă, să fii treaz!”
Foto: EPA