Depășiți de situație, sufocați de corupție și incompetență și incapabili să gestionăm o criză în domeniul sănătății, am recurs la soluția militarizării. Această rezolvare, care ar trebui să fie ultimul resort, slăbește însă ”sistemul imunitar” al democrației. Iar dacă nu învățăm nimic și nu schimbăm nimic după pandemie, atunci prețul este plătit degeaba.
După haosul de la Spitalul Județean din Suceava, care a dus, din păcate, la decesul multor pacienți și infectarea a 200 cadre medicale, clasa politică a decis ca spitalul să fie militarizat, iar de comanda lui se ocupă acum doctorul militar colonel Daniel Ionuț Derioiu.
La scurt timp, vedem cum spiritul milităresc intră în pâine – un comunicat al MApN precizează că la spitalul din Suceava „a fost efectuat instructaj cu tot personalul medical despre purtarea echipamentului de protecţie”, iar câteva imagini arată cum medicii și asistentele sunt instruiți în curtea spitalului înainte să îmbrace combinezoanele. Spirit de armată în toată regula într-o instituție civilă!
Încredere și neputință
Înainte de toate, aș dori să spun eu, ca jurnalist, am o părere bună despre Armată. Pe lângă alte criterii de evaluare, încrederea într-o instituție ți-o formezi și în urma interacțiunilor cu cei care lucrează în acel sistem, iar cadrele militare pe care le-am cunoscut mi-au lăsat o impresie bună, de oameni serioși și bine intenționați.
Inclusiv în această criză, cred că Armata a acționat împinsă de ideea unui bine comun, atât în construirea rapidă a spitalelor modulare, cât și în îndeplinirea unor misiuni NATO pentru aducerea în țară de echipamente medicale. Și așa este și normal într-o democrație, actorii care gestionează criza trebuie să transmită încredere cetățenilor săi, pentru că în slujba lor acționează, iar numai toți, împreună, vom reuși să ieșim cu bine din ea.
Din informațiile care îmi vin, pe surse, înțeleg că soluția militarizării unui spital nu se va opri la cazul Suceava, iar ea va fi replicată în toate spitalele strategice în țară, dacă vor intră și ele în colaps, așa cum s-a întâmplat în Moldova.
Pe de altă parte, din perspectivă democratică, decizia militarizării spitatelor îmi stârnește o imensă dezamăgire, pentru că nu am învățat nimic din valorile care ar fi trebuie să ne fie reguli în cei 30 de ani de libertate. Privim neputincioși la propriul eșec de țară.
Unde sunt valorile civile?
Știm foarte bine că una dintre formele unei dictaturi este și cea militară, iar ea apare când corpul militar capătă puteri excesive în aparatul unui stat și în societate. Sigur, nu este cazul să ne îngrijorăm, suntem în perioada unei stări de urgență cauzate de o pandemie, iar Armata ajută cum poate. Este, totuși, trist să observăm că valorile civile care ar fi trebuit să dea coerență sistemului medical au murit cu totul, iar vidul lăsat de ele este umplut de cele specifice organizațiilor militare.
Într-o bază militară, ordinul se execută nu se discută, disciplina și rigoarea sunt prioritare. Într-un spital civil, nu căutăm acest tip de reguli organizaționale tipice războiului, ci competență și integritate, iar ele au sucombat cu totul la Suceava.
În locul lor, am găsit corupție, clientelism, favoritisme politice, lipsa unei conștiințe profesionale, minciuni, care au dus la colaps medical. În fața acestui dezastru, conștiința civilă se predă neputincioasă: să înțelegem că fără ordinele unui comandant, nu putem construi instituții publice performante? Aici am ajuns?
În cadrul țărilor UE, numai autoritaristul premier ungar Viktor Orban a decis militarizarea spitalelor strategice în lupta cu pandemia, dar Orban este catalogat de mult drept oaia neagră a Uniunii. Noi nu avem o clasă politică autoritaristă, în schimb, corupția a cangrenat atât de mult sistemul medical, încât am recurs la ultimul colac de salvare: militarizarea lui.
Ce urmează?
Știm cu toții că metehnele descoperite la Suceava nu sunt un caz izolat, ci mai degrabă o metastază ce a cuprins întregul sistemul medical din România. Sigur, în această perioadă, depășirea crizei coronavirus este prioritară, dar după terminarea stării de urgență, resetarea regulilor de gestionare a sistemului medical devine obligatorie.
Aș merge atât de departe încât aș cere exigențe pentru ocuparea funcțiilor de top din spitale comparabile cu cele din sistemul judiciar. Așa cum pentru numirile pentru șefia Parchetelor, ministrul justiției își asumă un rol, la fel ar trebuie să se procedeze și pentru ocuparea funcțiilor de manager de spitale mari.
Trebuie să apară responsabilitatea
Ministrul sănătății ar putea să anunțe public concursurile pentru ocuparea funcțiilor de top, criteriile de integritate să fie prezentate la vedere, la fel CV-urile candidaților, iar audierea candidaților să fie transmisă live, ca presa să aibă acces și să relateze despre fiecare numire în parte.
Ministrul sănătății a alterat un concurs sau a numit un manager controversat cu probleme penale? Presa și implicit cetățenii pot trage mai ușor la răspundere partidul din care face parte. Lucrurile ar deveni mai transparente, iar presiunea publică pentru corectarea greșelilor, mai mare.
Un prim pas a fost făcut: ministrul sănătății, Nelu Tătaru, a anunțat că toate spitalele aflate în subordinea autorităților locale vor trece sub coordonarea Ministerului Sănătății. Descentralizarea lor, acum zece ani, se dovedește a fi o idee proastă. Nu ne mai permitem să avem încredere în baronii locali care doresc să-și numească oamenii fideli și lipsiți de competențe în cele mai importante instituții publice. Lipsa lor de bună credință ne-a dus la dezastru. Iar acest dezastru îl evaluăm, din păcate, în această perioadă, în morți.
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Rezultate Alegeri SUA – cine va fi noul președinte al Americii!