Tessa Dunlop este o jurnalistă și autoare din Marea Britanie care are o strânsă relaţie cu România. A realizat numeroase reportaje despre ţara noastră şi despre românii care trăiesc şi muncesc în Marea Britanie. Ea colaborează cu Libertatea, unde îi puteți citi textele, într-un efort comun de informare a publicului. Despre ea puteţi citi mai multe aici.
Criza fructelor din Marea Britanie a determinat reacții aprinse în toată presa: ambele tabere, de stânga și de dreapta, s-au unit în acuze și comentarii malițioase.
Titlurile din ziarul populist Daily Mail s-au centrat pe a sublinia imaginea unui „avion charter plin de români culegători de fructe care vin în Marea Britanie, în pofida coronavirusului, care provoacă o creștere a numărului șomerilor”. La stânga, The Guardian i-a oferit dreptul la replică lui Costi Rogozanu, care se întreabă dacă resursele alimentare ale Europei de Vest „valorează mai mult decât sănătatea est-europenilor”-
Stăteam în Londra, uitându-mă cu stupefacție la titlurile acestea, iar un sentiment de anxietate și semne de întrebare mă încercau, gândindu-mă la căpșunile din muesli-ul meu, încă o plăcere răpită de coronavirus.
Am deschis Facebook-ul, unde tonul era și mai agresiv: aparent, culegătorii voştri sunt sclavii moderni ai capitalismului crud. Mărturisesc că pentru un moment m-am alăturat hoardelor isterice și am creionat un sistem în mintea mea în care mai săracii est-europeni își încovoaie spatele și își riscă sănătatea pentru ca Marea Britanie metropolitană să se bucure de fructele sale în fiecare dimineață. Trebuia să mă gândesc mai bine, mai ales când o verificare a realității este la doar un apel telefonic distanță.
Am crescut în zonele muntoase ale Scoției, tatăl meu a fost fermier, cunosc bărbați care timp de zeci de ani au angajat legiuni de est-europeni care să le lucreze pământul.
Anul trecut, în Anglia, am vizitat o fermă din Kent, care angajează peste o mie de români și bulgari. Noaptea trecută, cu acest coronavirus care ne rescrie regulile de viață și de muncă, l-am sunat pe Geoff Bruce, care are o fermă în Perthshire, Scoția. În fiecare an, el angajează 360 de muncitori sezonieri care culeg fructele, majoritatea din estul Europei, foarte mulți din România. „O mare parte vor veni în următoarele 3-4 săptămâni. Ei cred că vor putea veni pe cont propriu, dar dacă nu pot din cauza restricțiilor de călătorie, ne gândim la un avion închiriat pentru ei, da”.
Muncitorii din Est
Piața fructelor și legumelor din Marea Britanie este una foarte mare, angajând anual aproximativ 90.000 de culegători, care sunt recrutați cu precădere din Europa de Est, încă de la începutul anilor 1980. Bruce se bazează pe tinerii lucrători sezonieri, care sunt serioși, nu au alte distracții sau obligații externe, care trăiesc unde și lucrează și care sunt disponibili pentru a face ore suplimentare, în schimbul unei plăți corecte.
„Le este garantat salariul minim de 8,72 de lire sterline pe oră, dar dacă sunt rapizi, primesc și mai mult.”
Personalul care se întoarce an de an este mărturie a unui sistem care avantajează ambele părți. Nimeni din Marea Britanie nu îi poate obliga pe români să se urce într-un avion, este perspectiva unui câștig de 3-4 ori mai mare decât ar putea primi în țara lor, ceea ce îi determină să se îmbarce către țara noastră afectată de coronavirus.
Își vor petrece prima săptămână în izolare, la fermă, respectând cu strictețe regulile de distanțare socială. Dacă previziunile privind criza economică sunt adevărate, aceste locuri de muncă s-ar putea să nu mai existe anul viitor, iar Bruce îmi spune că pentru prima dată un număr fără precedent de tineri britanici sunt dispuși să culeagă fructe. „Nu pot da vina pe cei din estul Europei, dacă ei au energia de a călători în altă țară pentru a-și găsi un loc de muncă, foarte probabil vor munci serios, ei știu ce fac”.
Un risc mai mare?
Desigur, motivul intrigii și indignării actuale este că recoltarea fructelor în acest sezon vine cu un risc suplimentar. Ieri, numărul deceselor din cauza coronavirusului în Marea Britanie a crescut cu 861, la 13.729. Dar această cifră este însoțită și de statistici mai nuanțate.
90% dintre cei care au murit de COVID-19 aveau și probleme de sănătate serioase, în medie cam trei afecțiuni, dintre care cele mai comune sunt bolile de inimă, demența și bolile respiratorii. Riscul se multiplică rapid pentru cei cu vârste de peste 60 de ani. Cu alte cuvinte, profilul culegătorului standard de fructe al lui Bruce nu intră în acest tablou de risc. Covid-19 nu este Moartea Neagră.
Există cazuri tragice de tineri sănătoși care mor, dar din punct de vedere statistic, este puțin probabil. Și toți lucrătorii, inclusiv culegătorii de fructe români, au acces la sistemul nostru național de sănătate.
La ferma sa, Bruce are mereu o persoană dedicată care le oferă culegătorilor acces la doctori și spitale locale.
Recent, toată familia mea a fost afectată de simptomele coronavirusului timp de două săptămâni. Pentru a ne asigura că nu vom infecta și alte persoane, nimeni nu a părăsit casa în acel timp, dar, fiind tineri și sănătoși, nu am simțit niciodată că viețile noastre sunt în pericol. Precum în cazul a 80% dintre cei care se infectează cu virusul, acesta a fost prezentat ca o variantă ciudată şi prelungită de gripă.
Răspuns proporțional la pandemie
Dacă vrem ca societatea să funcționeze, răspunsul nostru la această pandemie trebuie să fie proporțional. Persoanele vulnerabile trebuie protejate, iar tinerilor fără locuri de muncă trebuie să li se permită să își câștige banii într-o economie globală, care, uneori, implică și migrația.
Piața locurilor de muncă din Marea Britanie s-a intersectat cu migrația din Est zeci de ani. Dacă sistemul se schimbă peste noapte, oamenii din Marea Britanie și din România vor avea de suferit. Aici, în fiecare săptămână, îi aplaudăm pe toți cei care lucrează în prima linie. Într-o manifestare de afecțiune națională, nemaivăzută până acum, britanicii stau în fața ușilor lor și aplaudă forța de muncă internațională din serviciile noastre de sănătate, din supermarketuri, oficii poștale și din sistemul de transport public.
Presimțirea mea este că și culegătorii de fructe tocmai s-au alăturat acestei liste.
(Pe Tessa Dunlop o puteţi citi, în limba română, şi pe Facebook)