Problema ar fi, scrie Valentin Lazea de la BNR, că avem o țară unde au explodat inegalitățile, că poate n-ar fi rău să băgăm un impozit progresiv pe venit. Ce să mai, pare un articol scris de mine acum 10 ani, așa e de ”stângist”. Dacă de la economistul-șef al Băncii Naționale încep să fie emise astfel de mesaje, poate nu suntem de tot pierduți.

Valentin Lazea scrie nu ”stângisme”, ci chestii extrem de evidente transideologice, pe care și domnia sa și mulți alții de prin BNR sau experți economici la kilogram le-au negat de decenii. Au negat și problema inegalităților, au negat și necesitatea creșterii salariului minim (ce mai urlau că se prăbușește economia națională!).

Florin Georgescu, viceguvernator la BNR, a zis-o și scris-o de mai mulți ani, a simțit o oarecare reorientare după succesul unui Piketty și după ce criza economică i-a învățat pe bancheri să se dea măcar puțin mai înțelegători ”social”.

Pe Georgescu însă nu-l băga nimeni în seamă, că el era comunistul și pesedistul de la BNR, așa îl numeau luminile dreptei de pe aici. Între timp, un reprezentant feroce al dreptei financiare, Valentin Lazea, a început să bage în seamă indicii ăia. Momentul e unul interesant.

Spune economistul-șef BNR:  e nevoie de mai mulți bani la buget nu doar din motivul COVID-19, dar și din motivul viitor al crizelor climatice accentuate (o fi văzut și Lucian Croitoru, omul care neagă îndârjit criza climatică?). România are dintre cele mai mici rate de impozitare. Când ziceam asta în public acum o mie de ani, că suntem un semiparadis fiscal, îmi luam zece invitații la Gulag și 20 cum că să mă duc în China sau în Venezuela.

Cum colectezi mai bine?

Avem și taxe mici, le și colectăm prost. Iar asta Lazea nu comentează, deși merită. Pentru că sunt două forme de evaziune. Evaziunea ”legală”, făcută prin optimizare fiscală bazată pe mecanisme ipocrite europene care tolerează paradisul olandez sau tolera paradisul fiscal englez.

Și evaziunea făcută de ăștia mai autohtoni, mai primitivi, lăsați să se târâie de autoritățile statului din diverse motive, ba că sunt mituiți, ba că au mulți angajați etc. Deci treaba cu ”scoaterea la suprafață” a banilor e mai complicată. Te bați cu români verzi evazioniști care dacă ies la alb dau faliment în secunda doi. Dar s-ar putea să lași corporațiile să zburde cu banii fără probleme.

Ce e un impozit progresiv? Iei ceva mai multe procente de la cei cu venituri mari. Nimic nemaivăzut. Așa s-a consolidat un stat cât de cât social în țările în care fugim de obicei, cele de prin vestul și centrul UE sau Canada.

Ce l-o fi apucat pe Lazea, cel care urmărea cu sfințenie tocmai ortodoxia de tip ”ia bâta economiei și dă-i cu ea în moalele capului sărăcanului cu idei de redistribuire”? După mine, s-a întâmplat ceva previzibil, ceva despre care cei din domeniu au mai tot scris (intelectuali precum Daniela Gabor și Cornel Ban au tot anunțat: vedeți că se schimbă retorica esențială a elitelor financiare, inclusiv în ce privește ecologia).

A ajuns și la noi, în fundul provinciei, vestea că inegalitățile arată mecanisme violente de extragere a averii. Cea mai mare nedreptate, când te uiți la taxe, e aceea că angajatul plătește procentual mult mai multe taxe decât patronul său.

Știu, patronii vor spune că și pe alea tot el le plătește, cu aroganța tipică de vătaf pentru care un job nu e muncă vândută, un job e o pomană pe care ți-o face el.

Așadar ”marea schimbare” e doar indiciul că experții noștri au aflat și ei după un deceniu că marii șefi de pe la FMI, Banca Mondială etc. vorbesc deja în limbajul redistribuirii. O fac ipocrit, dar o fac și superpragmatic: statele care nu vor avea bugete grase nu vor putea avea grijă de cetățenii lor, inclusiv de cetățenii oligarhi.

Un pericol ”cultural” enunțat melancolic de Lazea este ”individualismul românilor”. Suntem numai buni de intrat în SUA: ”românii, cu individualismul lor excesiv, nu au aproape nimic în comun cu acest ethos (din care cota progresivă de impozitare face parte în mod nemijlocit)”.

Mai în glumă, mai în serios, România de astăzi, prin mentalitatea sa, ar putea să adere mai degrabă la Statele Unite ale Americii decât să se integreze cultural în mod durabil în Uniunea Europeană”. Dar și individualismul ăsta e rodul unor politici, nu e vreo genă ascunsă sub cojocul poporului român.

Valentin Lazea:

Lazea însuși și mulți alții au promovat altceva? Nu BNR ne tot spunea că de vină nu sunt băncile care taxează toxic clienții, ci românii needucați economic (da, BNR vorbea ca Șelly), așa se încuraja de fapt un individualism feroce al pieței.

Cheloo și individualismul

Apropo de individualism feroce, să luăm exemplul Cheloo, un rapper trist, de prin generația mea. Ca mulți alții din această zonă de postdecreței și decreței, ți-e și frică să-ți imaginezi că bei o bere cu ei. Conspiraționiști, sexiști, homofobi, supărați pe lume că nu mai pot face glume de doi lei cu romi, i-a terminat conspirația mondială progresistă. E deja o religie care strânge milioane de clickuri prin negarea statului și a SARS:COV2-ului: ”O să cred în virusul vedetă doar în momentul în care morții vor fi adunați din șanțuri cu buldozerele. Deocamdată, doar banii se adună în conturile cui trebuie”.

Că e corupție și că se fac contracte aiurea pe măști și altele e foarte clar. Dar ce logică e aia în care negi un pericol doar pentru că unii te fură? În Primul Război Mondial în România se făceau afaceri nesimțite cu armament și echipament. Nimeni nu s-a gândit atunci să spună: mă fură politicienii și afaceriștii, deci gloanțele nu omoară. 

Dar Cheloo e Lazea pe hip-hop. De fapt e și el un promotor al marii religii individualiste care a infectat totul prin capetele clasei de mijloc mai ales (că oricum muncitorii de rând nu sunt băgați în seamă de nimeni). Se cred antisistem și ei sunt sistemul. În loc să te iei cu puterea de guler să cumpere siguranță la prețul corect, tu spui că e conspirație. Iar dacă vei cere taxe mai mari pentru bani mulți, Cheloo o să sară primul să zică de oculta mondială care le fură patrioților mămăliga de pe card. 

Concluzie. Lazea are dreptate, generația lui, elitele din care fac parte și el, și Cheloo, fiecare pe felia lui, n-au avut decât o mantră: eu sunt pe barba mea, fac ce vreau, mă izolez și mă uit la fraieri cum și-o fură. România ar trebui să fie o rezervație unde Lazea, Isărescu să stea la masă cu patriarhul Daniel și Dana Budeanu, ascultând o romanță rasistă cântată de Cheloo. Lazea s-a trezit puțin din coșmar, mai mult forțat de instanțele supreme ale profesiei lui. Dar e doar puțin.

Când la BNR se vorbește de un picuț de redistribuire, atunci trebuie să știi că e de fapt nevoie de schimbări mult mai radicale. Avem și soluții mult mai la îndemână însă. Cheloo la sănătate, Selly la educație.

Urmărește-ne pe Google News