ComenteazăViața noastră țopăie din scăndăluț în scăndăluț pe Facebook. Să luăm scăndăluțul Kaufland, în care un domn și o doamnă s-au bătut cu termoscanarea și cu un detașament de polițiști. E o scenetuță în care sunt antrenate forțe esențiale pentru viața noastră.
Ne aflăm deci în fața unui magazin Kaufland, simbol al prosperității pe timp de COVID. Compania și-a pus bodyguarzii să ia temperatura clienților. Aceștia au fost instruiți să așeze termoscanerul la tâmpla clientului; o fac de obicei după ce întreabă politicos în prealabil și oricum o fac pe sărite, nu au cum să le ia tuturor temperatura.
Dar să înghețăm imaginea. Un domn sau o doamnă în uniforme de paznici privați îți așază ceva care seamănă cu un pistol din Star Trek, primele serii, la tâmplă. Tu stai cuminte agățat de coșul în care ai înfipt 50 de bani și aștepți. De cele mai multe ori e victorie, bravo ai 33 de grade, te apropii de statutul de reptilian.
Aștept o scenă filmată cu unul/una cu peste 37 de grade care e dat/dată afară din magazin. Și vreau o filmare din aia cu apus de soare, cu un homo sapiens trist plecând în zare cu căruciorul gol prin parcare, cu un abur firav tremurându-i deasupra creștetului.
Deci suntem niște clienți cu pistoale de plastic la tâmplă. A fost nevoie de un COVID ca să obținem această superbă imagine a consumerism.
Personajele, un regizor, soția sa și un cameraman, purtau și microfon, aveau și o teză a libertății de demonstrat. Libertatea de a nu avea mască și de a nu fi termoscanat așa, de oricine. Erau evident puși pe produs un performance artistico-politic.
Dacă vrei să provoci vreun soi de putere, nu provoci bietul bodyguard din față de la Kaufland. Asta seamănă mult cu acei clienți insuportabili, care, revoltați de prețurile mari sau de prețuri greșite de la raft, urlă la biata casieriță, ca și cum ea ar fi conceput politica multinaționalei.
Scena reținerii e intolerabilă
A venit poliția, brațul armat. A fost nevoie de vreo 10 inși să-l aresteze pe regizor, un tip robust, chiar dacă nu mai era la prima tinerețe, și care nu a lovit, nu a făcut decât să țină mâinile strânse lângă corp.
Lucru care a creat dificultăți poliției. Iar când ești neputincios devii și mai violent. Uite așa a mai apărut un echipaj și l-au dat pe bietul luptător pentru libertate cu capul de toate alea.
Scena e intolerabilă mai ales din acest punct de vedere. Intervenție dezastru, violență a poliției venită din pregătire proastă. Orice or fi făcut acei oameni, provocare artistică politică etc., reținerea lor a fost un dezastru.
Și, din nou, dacă înghețăm puțin scena video, vedem un ecran plin de uniforme cu un nene cu barba albă zburlită în centru, scenă mistică, ce să mai. Dacă poliția ar fi așa de hotărâtă zilnic, n-ar mai exista trafic de persoane în România.
Dar determinarea lor e telegenică. Au învățat o chestie simplă. Stăm cât stăm, dar când apare scandal legat de COVID, trebuie să intrăm în modul turbo.
Rolul bodyguardului în industria de retail
Interpretarea scenei de abia de aici începe. Întâi polițienismul românesc, privat sau de stat. E momentul să ne amintim că reușita noastră supremă a fost că am îmbrăcat din ce în ce mai mulți oameni în uniforme de toate felurile. Am investit în campanii de imagine și în echipare pentru poliție, jandarmerie, servicii secrete, armată, tot ce aduce a ierarhie militară – doi din trei adolescenți români visează să fie polițist (dacă nu reușește la SRI).
Mai mult, în paralel s-a dezvoltat o industrie privată a pazei și protecției. Toate exhibiționiste. Mii, zeci de mii de vârstnici sunt angajați ca bodyguarzi și stau și pândesc de după rafturi.
Unele lanțuri de magazine (Mega Image) au potențat rolul paznicului, se învârte peste tot prin magazin, supraveghează și ceilalți angajați, e un soi de militarizare privată a muncii. Foarte răspândită, de altfel, în toată lumea: muncă precară supravegheată beton. Situație care descrie perfect societatea de azi: angajează niște oameni să-i păzească pe ceilalți. Ca în celebra butadă a unui afacerist american de secol 19, enervat de grevele muncitorești: “Aș putea angaja jumătate din clasa muncitoare ca să omoare cealaltă jumătate”.
Rolul bodyguardului, mai ales în industria de retail, e unul esențial, nu secundar, cum poate vă apare când vă plimbați cu coșul de cumpărături.
Căutați să vedeți “Legea pieței” (“La loi du marché”, Stéphane Brizé, 2015), un film superb tocmai despre tensiunile dintr-o piață a muncii fără drepturi, despre relația dintre bodyguard și muncitorul păzit de el, de fapt amândoi fiind niște angajați ca vai de capul lor, puși să facă tot soiul de meschinării.
Ajungem la esență uitându-ne la detalii. Unii pretind că luptă pentru libertate, dar lupta e complet în altă parte. De exemplu, chiar în interiorul unui astfel de magazin.
De ce hypermarketurile trebuiau să dubleze salariile angajaților
Carantina a adus încasări serioase (am văzut că unii se mai plâng de încasări, ba că n-a fost Paștele ce era, ba că nu știu ce – să fim serioși, au fost încasări uriașe), unele lanțuri au anunțat și măriri de salarii, însă acele măriri ar fi trebuit să fie pur și simplu salarii duble, pe măsura riscurilor asumate de angajații de la firul ierbii, casieri, casierițe, operatori la raft. În schimb, de sindicat nici vorbă nu poate fi la Kaufland, că nu e “civilizat”.
Dacă vrei să provoci o multinațională, zi-i că vrei sindicat, nu-i zice că nu vrei să-ți iei temperatura.
Lupta caricaturală pentru libertate este cea care pune în ridicol luptele adevărate pentru libertate. Adevărata libertate este să riști cât mai puțin într-o vreme de pandemie. Aceste lanțuri fac bani serioși. Unde sunt măștile la un preț normal? E “piața” de vină, ne spun experții. Nu am făcut destul scandal în legătură cu obligativitatea măștii și prețul irespirabil al acesteia. Probabil va scădea în timp, dar acum e inadmisibil, mulți sunt, de fapt, obligați să tot refolosească o cârpă, nu ai cum să-ți pemiți să tot dai un euro pe o bucată de tifon.
Să aruncăm un ochi și în SUA unde tot soiul de manifestări “pentru libertate” sunt, de fapt, manifestări pentru îngrădirea libertăților. Ies în stradă și extremiști de dreapta, și manifestanți pentru dreptul de a trage cu pușca. De altfel, tot soiul de arătări ultraconservatoare, multe strânse sub umbrela “alt-right”, și-au găsit în ultimul deceniu un soi de tonus al libertăților. Ei vor libertatea de a suprima libertăților celorlalți. Libertatea de a interzice avortul, libertatea de a ataca minorități etc.
Aceste discursuri sunt încurajate de o parte din marii boși afaceriști și politicieni americani. Ridicolul situației a ajuns la apogeu când statul american pe de o parte propunea lockdown de teama COVID, iar președintele Trump urla pe Twitter “Liberate Michigan”.
Or, aici e problema. Dacă tu crezi că “lupți cu sistemul” în timp ce sistemul te susține, înseamnă că ai o mare problemă de coerență. Și de fapt, vedem că teoriile astea liberatoare (nu neapărat lipite de conspirații stupide cu CIP-are și altele asemenea) sunt legate mai ales de reprezentanți ai puterii, care folosesc fără probleme același discurs.
Ce vrea de fapt Elon Musk
Elon Musk, afaceristul idol pentru unii, strigă și ăla toată ziua că vrea să “elibereze America”. Aceste eliberări înseamnă pe scurt: să vină muncitorii la muncă fără ca noi să avem costuri prea mari cu protecția lor. Iar mulți dintre oamenii de rând se cred și ei mari luptători susținând necritic astfel de poziții. Că doar sunt pozițiile unor tipi cool, precum Musk. Or el e după bani, vrea taxe mici, Trump i le oferă și în plus poți să te și dai haiduc în timp ce obții alte tăieri de costuri.
Una dintre manifestațiile anti-lockdown de mare succes în SUA a fost susținută pe față de o mare familie de afaceriști și proprietari, DeVos. Betsy DeVos conduce, în același timp, ministerul educației în SUA. Ce să mai, situația e perfectă: să ai și oameni în stradă antisistem, sponsorizați de tine, să deții și puterea.
DeVos susține, de altfel, și alte “libertăți”, libertatea de a nu avea școală obligatorie de exemplu – ce atâtea drepturi pentru sărăcani, să facă școală numai cine își permite. Și între timp să vindem pe piață ideea că e superb “să ai dreptul” să-ți educi singur copiii acasă. Nu e un drept, e o păcăleală: școala publică înseamnă cheltuială, iar unii vor să nu mai cheltuie nimic pentru oamenii fără resurse.
Nici cu manifestațiile anti-5G nu stăm prea diferit. Tehnologia chineză a generat un lung șir de atacuri, chiar și conspiraționiste, din partea unor reprezentanți ai lobbyului IT american, exprimat prin gura unor politicieni, desigur. Și aici conspiraționiștii sunt, de fapt, de partea a tot soiul de puteri, sunt și cu Trump, și cu industria militară, și cu multe altele. Deci cum să te miri că o iau razna fake newsurile cu 5G când ele au fost încurajate chiar de establishment pentru că, nu-i așa, “suntem în război cu China”.
Ce este cu adevărat subversiv, dincolo de conspirații
Așa e și cu lupta de la Kaufland. Avem o pandemie. De ce să nu luptăm ca să mai mutăm din costurile noastre individuale în spațiul privat? De ce să nu obligăm astfel de companii să cheltuiască în plus pentru măsuri de siguranță? Dacă stai și te gândești, și Kaufland vrea aceeași eliberare ca și omul cu zece polițiști în spinare: ar vrea să mai scoată din cheltuielile cu termoscanare, și măști, și dezinfectant, că doar un profit și mai mare n-a stricat niciodată nimănui. (De altfel unele sucursale Lidl sau Kaufland, parte din același grup, de altfel, au și renunțat la termoscanare deja).
Știu, sunt mulți care îmi explică “domle e un sâmbure de dreptate și în conspirații, ele au undeva un sâmbure de adevăr etc.”. Le răspund simplu: bă, când conspirația voastră sună fix ca discursurile oficiale ale unor deținători de imensă putere, luați-vă conspirațiile și băgați-le la reciclat.
Aceste observații nu înseamnă că nu trebuie să chestionăm tot timpul statul sau marile companii în legătură cu deciziile luate. (De ce nu au un cadru medical care să scaneze? Pentru că ar costa prea mult, e singurul răspuns.).
Adevărata subversiune acum ar fi ca oamenii care muncesc în condiții de risc să fie plătiți mai bine, nu mai prost. Ar fi subversiv să întrebăm, ok luptăm cu COVID, dar când luptăm și cu celelalte boli la fel?, că România excelează în mortalitate din tot felul de boli tratabile.
Dacă luptăm împotriva aplicațiilor Google-Apple de indicare a bolnavilor și de separare a lor, să luptăm nu atât cu faptul că se încalcă viața privată, ci cu faptul că viața privată e scanată comercial, că datele sunt deținute de companii private care iau din ele redevențe, când aceste date sunt bun public și ar trebui supravegheate democratic.
Mă rog, ați înțeles ideea, eu sunt pentru protest și drepturi, dar nu când acestea sunt formulate fix în interesul puterilor de orice fel sau sunt pur și simplu ridicole. Pandemia e reală, cu morți reali, cu costuri reale pe care unii vor să le mai taie și să vi le pună vouă în cârcă. Na-vă adevărata conspirație, veșnică, una care se manifestă la fel și când au băncile temperatură, și când ai tu temperatură – cine suportă costul?
În față la fiece Kaufland sunt niște grătare unde se fac mici, cefe, pui și cârnați la prețuri foarte mici. E înghesuială mereu. Pe ger sau pe călduri infernale, stau acolo de obicei doi oameni care servesc, gătesc, împachetează mâncare pentru mii de oameni pe zi. Toți vedem în ce condiții grele lucrează, sunt mereu sub ochii noștri, fierți în abur de ulei sau cu mâinile înghețate. Chinul lor se vede și în prețul mic al produselor, și în profiturile mari ale francizei.
Pentru mine, subversiunea ar arăta așa: să obligăm Kauflandul (sau firma în contract cu Kaufland) să facă mai multe ture de lucru și să ofere condiții mai bune unor astfel de angajați (care fac fiecare cât trei angajați în Germania) și sunt plătiți ridicol de puțin într-o companie care geme de profit. Dar nu, deocamdată, noi luptăm cu termometrele.