Isărescu e securist. Așa, și?! Problema e că are de 30 de ani puterea și nimeni nu reușește să o conteste

Vă întreb sincer, mai e cineva care se emoționează când aude că cutare l-a turnat pe cutare? Toți cei cu funcții importante, cu posturi strategice (cum era și Institutul de Economie Mondială la care lucra Isărescu înainte de 1989) aveau o legătură cu puterea întreținută prin pânza de control a Securității.

Ce este totuși în neregulă cu acest caz Isărescu? Că se încearcă înlăturarea lui din motive greșite. Nu avem partide, economiști, școli de gândire noi care să-i spună, domnule, ești un monetarist prăfuit, ești obsedat de inflație, nu știi să ții piept crizelor altfel decât după dogma austerității pe care nici troica nu o mai promovează atât de în forță ca la noi. Cine i-a spus lui Isărescu în față că se conduce doar după rațiunea executării cu exces de zel a aripii celei mai conservatoare din mediul politico-bancar din troică?

I-a reproșat cineva felul cum a gestionat ultima criză bancară, felul în care costurile crizei într-un fel sau altul s-au răsfrânt asupra unei populații sărăcite oricum? Nu. Doar de dragul apărării unui sistem bancar tratat aici ca un for divin, am ajuns mereu la niște ”soluții” de tip pilot automat dur: să vină FMI să bage austeritate și noi apărăm băncile și companiile să nu fie taxate prea mult.

Cum sunt adversarii lui Isărescu? Praf și ăia, după ce l-au tot cotrobăit la salariu, venituri etc, după ce au jucat tontoroiul pe la televiziuni că ține Isărescu aurul ascuns în peșteri, guvernatorul aproape că-ți devine simpatic. Ca să nu mai zic că sunt unii atât de dreapta, încât îl văd pe ultracapitalistul Isărescu ca pe un ”comunist” care nu-i lasă pe ei să privatizeze tot ce-a mai rămas (CEC și ce o mai fi pe acolo).

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

Voci critice pe bune, venite dinspre economiști serioși, și aici mă gândesc la Daniela Gabor, de exemplu, nu sunt băgate în seamă pentru că, nu-i așa?, tipa chiar vorbește serios. Ce? Pe scurt, chiar legătura dintre politicile BNR și băltoaca în care stăm acum, proiectul ”România, țara muncii ieftine”, asta critică Gabor. Prin BNR, România urmează linia mai generală de elev silitor european care ascunde problemele și se laudă cu cifrele bune macro. Macro suntem excelent, micro suntem praf.

Isărescu e patriarh, nu guvernator. Soluțiile lui nu se discută, nu avem o arenă de dezbatere a ideilor economice. Dar, ca și în cazul patriarhului Daniel, problema e că, așa plin de defecte, e înconjurat de unii care te sperie de-a dreptul.

E ca în cazul Bisericii Ortodoxe Române. După ce mai văd câte un fanatic populist ortodox, aproape mi-e simpatic Daniel, acest manager ortodox fâșneț care a băgat toți banii în PR și într-un sediu central ”al neamului”, strategie care îi asigură lui stabilitate.

La fel și cu Isărescu, nu am nicio simpatie pentru politicile pe care le promovează, dar mă uit la ce a mai crescut la umbra BNR-ului, câte un Lazea sau, mai ales, Croitoru. Ăștia din urmă par crescuți în grădinița lui Milton Friedman, acest sfânt al libertarienilor români cu job la stat care urlă, la fiecare mărire de salariu minim, că se prăbușește România. Isărescu a lucrat mereu cu această metodă, el ne salvează periodic după ce cavalerii Apocalipsei anunță sfârșitul.

Recomandări

Cu banii la vedere. PSD a cheltuit 90% din suma totală pusă la bătaie de candidații la Președinție în prima săptămână de campanie

Isărescu e exact combinația de conservatorism și evlavie cu ”europenism”. Europenism însemnând că nu încurajăm nicio îmbunătățire socială, că e pensie, că e salariu, pentru că ”face rău la economie”. Europenism neînsemnând niciodată că lăsăm ideile și politicile să se bată democratic. Isărescu e patriarhul unei idei fixe a austerității. Europenismul lui nu e democrație, e plonjare de măsuri dure de sus în jos fără dezbatere.

Așa că puțin îmi pasă că Isărescu o fi ”Manole” și că bârfea cu Securitatea zelul colegei de birou, proaspăt divorțată, prea dedicată muncii de la birou. Documentul arată o mizerie personală de mic funcționar dintr-o poveste cehoviană.

Putem fi dezgustați de cum își săpa colega în stil macho (mă refer la documentele publicate acum 3 ani, semnate de ”Manole”). Dar nu e relevant ”macro”. Problema rămâne faptul că acest om are de 30 de ani puterea și nimeni nu reușește să o conteste cu argumentele domeniului, nu cu rufe murdare scoase de CNSAS.

Urmărește-ne pe Google News