Cioloș a anunțat repede marea victorie și a ținut să sublinieze ce eșec a fost schimbul nostru de contre, că domnia sa vrea dialog etc. Fără să numească adversarul, că așa se învață la școlile de PR. Dialogul n-a ieșit? Eu zic că a ieșit dacă până și culmea blazării europene, reprezentată și de birocrați plictisiți precum Cioloș, a simțit nevoia să zică și ea ceva despre munca sezonieră în UE, pe care o ignoră cu succes de un deceniu.

Nu a fost doar de la acest dialog, nici vorbă, a fost de la o presiune a presei vestice asupra subiectului. Au fost preluate materiale de aici acolo și abia dup-aia le-au văzut Cioloș și ai săi, după ce le-or fi spus ăia de prin UE: bă, nu vă supărați, dar voi nu vedeți că avem probleme cât casa? Da, un articol în Guardian azi, unul în Der Spiegel mâine, așa s-a sensibilizat și politica românească europeană.

Iar rezoluția pe care Renew a conceput-o, susținută de partide din mai tot spectrul, este mai mult batistă pe țambal, e un mod de a spune ”să facem ceva că dup-aia spun ăia că nu facem nimic”.

Covid 19 n-a făcut decât să arate probleme mari și istorice în legătură cu munca flexibilă și europeană a românilor. Să arate cât de importantă e munca asta slab calificată și disprețuită: îngrijirea vârstnicilor, culesul sparanghelului etc. Cioloș spune că să le iei apărarea acestor oameni înseamnă să-i desconsideri, să exagerezi. Nu, așa arată o luptă pentru drepturi, spui ce te doare, iei povestea și o dai în capul puterii. Simplist, știu.

Cioloș spune că a vorbit el cu experți adevărați, nu cu ”bocitoare” și știe totul despre problemă. De unde atâta siguranță mă întreb, când din Germania vin noi vești îngrijorătoare despre abatoare unde lucrează migranți și unde pandemia lovește din greu. De experți care să spună ce ”îi trebuie lu‘ șefu‘” ne e podul plin.

Am fost îngrijorat că Cioloș va declara, cum ar fi făcut un politician cinic-isteț, uite, Rogozanu, ți-am luat în seamă opiniile, ție și celor care ați mai țipat, am făcut o rezoluție, mulțam pentru atenționare. N-a fost cazul. Abia atunci m-aș fi simțit lovit, să fiu fie și indirect complice la o mascaradă jenantă.

Bine că a fost și mascarada, s-o spunem și pe asta, că sunt unii capabili să nege și existența problemei în întregul ei. Cioloș măcar a zis ”uite-o, este!”.
A văzut că tema e fierbinte, că a ajuns europeană (de când cu articolul în Guardian, m-au căutat pe mine tot soiul de ziariști sau politicieni de prin UE, vă dați seama ce a fost în cazul unui ditai șef de grup politic precum Cioloș), a început repede cu predicile ”să nu ne panicăm, să nu fim apocaliptici” și a făcut măreața rezoluție care e, cum spuneam, o țopăială lobbystică pe marginea problemei.

Lobbystică, da. Cum să numești un act ieșit din Parlamentul European în care tot ce se spune e: domnule, legile sunt foarte bune, nu trebuie să schimbăm nimic, doar să facem muncă de informare. Mai mult, destule formulări din document leagă problemele sezonierilor doar de COVID, însă problemele sunt multe și vechi de decenii. Pentru unii a fost nevoie de o miniapocalipsă ca să le vadă, asta da.

Ce se mai spune în marea rezoluție a lui Cioloș & comp.? Se cere un studiu ”de urgență”, se cere informarea lucrătorilor. Frumos. Nu întâmplător, după uriașul impact al subiectului în UE, rezoluția Renew n-a fost luată în serios de nimeni de prin presa europeană. Și acum să o dăm și pe realism, nu pe fantasme europene.

Astfel de businessuri nu rezistă decât în schema exploatării cinice în regim de uber-iobagi. Adică iei omul, îl închizi pe plantație, cine rezistă pleacă totuși mulțumit cu banii, cine nu rezistă se întoarce în România cu spatele rupt și cu asigurarea neplătită și urlă la lună.

Deci adevărata ipocrizie europeană este că, dacă chiar s-ar aplica legile europene, atunci n-ar mai funcționa dumpingul cu mână de lucru ieftină din care își fac cei din agri-business banii. Iar aici sunt mii de actori interesați, de la guverne estice care își vând cu cinism mâna de lucru la agenții, patroni care scot profit din plata contribuțiilor mai mici etc. Evident că astea nu sunt prezente în rezoluție.

Cum se rezolvă? Care e principala problemă? Așa cum avem muncă transeuropeană, trebuie să avem stat social european transnațional – măcar un început, măcar o intenție. În UE e uniune doar de bănci, de business, nu și de drepturi cetățenești. Când e vorba de supraviețuire, ne pierdem în reguli naționale, locale, ne uităm oamenii prin ferme.

Mai vede Cioloș și un extremism în criticile mele. Eticheta de ”extremist” e cumva comică. Le-am mai spus și unor amici vestici de stânga: noi, pe aici prin România, nu trebuie să facem niciun efort ca să fim percepuți drept marxiști revoluționari radicali, trebuie doar să spunem doar câte o chestie de minim bun simț despre exploatare, ore de lucru, salarii, că ne sar toți în cap de zici că am conspirat la lovituri de stat. Oricum, aviz înjurătorilor, pe mine eticheta de ”marxist” mă flatează.

Cioloș și alți ”extremiști de centru” ca el sunt parte dintr-o mușamalizare continuă a injustiției sociale. Așa că pregătiți-vă ca tinerii de azi să fie muuult mai radicali decât mine.

Fără abordări radicale, viitorul nostru e complet compromis nu doar de Covid, ci și de alte amenințări la care oamenii trebuie să se simtă parte din luptă, nu victime. De ce credeți că pun toți botul la filozofia lui ”nu există Covrigu‘!”, pentru că nu simt vreo apartenență nici la stat, nici la Uniune, nici la nimic.

Așa că ce auziți de la mine e nimic, priviți în jur în Vestul unde și lucrați, retorica devine din ce în ce mai contondentă, protestele mai hotărâte, toate indicând nevoie de schimbare radicală, nu de o rezoluție și un dineu.

Chiar liderul partidului lui Cioloș, Macron, simte asta și împrumută la greu din retorica intervenționistă social democrată, aia de acum 4-5 decenii. Avem o criză climatică, una care se adâncește, și din nou apocalipsa s-ar putea să vină înainte să se prindă ăștia de ”extremă centru” că avem o problemă.

Prin ”extremă centru” înțeleg și Renew Europe, dar și grămezi de social-democrați europeni, fără busolă, fără idei. Se dezvoltă, poate prea încet, un radicalism ecologist intervenționist care spune ”simplist” și ”apocaliptic”: ”murim dacă nu facem ceva”.

Voi fi un călduț, un moderat, pe lângă ce vor cere tinerii care au acum 15-20 de ani. Asta e speranța mea, asta văd că e deja spaima în România, că Vestul e cucerit de forțe ”comuniste”. Nu, așa sunt vremurile, radicalismul de stânga, intervenționist și democratic, în căutare de justiție socială, va fi noul „normal”. Va fi asta sau, dacă nu, vom avea un dezastru darwinist în diverse forme coșmarești, diverse forme autoritariste la dreapta. Obișnuiți-vă cu ideea!

Cât despre dialog, dialogul nu e o procedură de cules scamele. Pe bune, învățați să apreciați fraierii care se oferă voluntar să ia înjurături toată ziua, în loc să joace cartea comodă, ”civilizată”, de europenism de provincie, mai o pălincuță, mai un ițar și o ie, mai o horă, mai o rentă.

Domnule Cioloș, ”extremismul” meu vă face viața și mai ușoară. Iar oportunismul meu e fără oportunități.

Urmărește-ne pe Google News