Cotele electorale de gen sunt o soluție dovedită pentru a crește reprezentarea femeilor în politică. O arată experiența a peste 100 de țări

Recent trecut de Senat, actul normativ prevede ca listele de candidaţi pentru Senat (cu excepţia celor care conţin unu sau doi candidaţi) şi pentru Camera Deputaţilor (cu excepţia celor care conţin mai puţin de trei candidaţi) să respecte o cotă minimă de reprezentare de 33% atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

Deputata USR Cristina Prună a criticat acest proiect, spunând că femeile nu au nevoie de „legi speciale” pentru accesul în politică. În schimb, Florina Presadă, fostă deputată USR, le-a îndemnat pe femei să nu accepte lecţii de la Cristina Prună, pe care a acuzat-o că a fost „valetul de serviciu al conducerii USR” pentru a-şi asigura un loc la parlamentare. 

Recent, la Cluj, la un eveniment dedicat femeilor care lucrează în inovare, cercetare şi dezvoltare,  premierul Nicolae Ciucă s-a arătat mulţumit că România „e primul loc în Europa la ceea ce înseamnă numărul de doamne și domnișoare aflate în topul managementului companiilor, ceea ce este, de asemenea, un lucru cât se poate de îmbucurător”.

Doar 17% dintre parlamentari sunt femei

Recomandări

Dezastru aviatic în Kazahstan, după ce un avion plin cu pasageri s-a prăbușit chiar lângă aeroport. Momentul a fost surprins de martori

În Parlamentul României, doar 17% dintre aleşi sunt femei, sub media globală de 25% şi mult sub proporţia femeilor în populaţia ţării: 51,1%. Procentul de 17% este însă la media din parlamentele din Orientul Mijlociu şi din Nordul Africii.
În România, practic cele mai importante 5 funcții în stat: președintele țării, președintele Senatului, președintele Camerei Deputaților, premier sau președintele Curții Constituționale sunt ocupate de bărbați.

Procente scăzute privind reprezentarea femeilor pot fi întâlnire și în administrația locală: la nivel de președinți de consilii județene (2), primării, consilii locale și județene.

În ultimii 20 de ani, numeroase ţări din toată lumea au impus cote electorale de gen, tocmai pentru a creşte participarea femeilor în viaţa politică. 

Fără cote, ar mai dura 50 de ani să atingem paritatea de gen în politică

Chiar dacă reprezentarea femeilor în politică este la un maxim istoric, „la rata actuală, ar mai dura încă 50 de ani până când vom atinge paritatea de gen în politică”, spunea anul trecut Martin Chungong, secretar general al Uniunii Interparlamentare (UIP), partener ONU. Controversate peste tot unde au fost aplicate, cotele de gen pot să nu pară cea mai satisfăcătoare cale de a atinge acest obiectiv, însă experienţa ţărilor în care au fost deja implementate arată că ele funcţionează.

Recomandări

Procurorii din dosarul Revoluției au refăcut pas cu pas regia pusă la cale de Ion Iliescu și de gruparea sa pentru execuția soților Ceaușescu

Cum au apărut cotele de gen?

Statele care au implementat deja cote de gen sunt extraordinar de diverse ca tip de regim, regiune, norme sociale şi religioase, starea de conflict (sau pace) şi dezvoltare economică. Există şi o importantă diversitate temporală: implementarea cotelor a crescut rapid în timp, mai ales din anii 90, cel mai probabil ca rezultat al tot mai multor norme internaţionale legate de includerea femeilor. Cercetătorii au arătat şi că normele privind cotele de gen implementate mai recent sunt mai eficiente decât cele mai vechi. 

Conflictul în sine, spun specialiştii, poate fi o forţă semnificativă pentru a aduce mai multe femei în viaţa politică. Conflictele pot restructura instituţiile, precum şi normele de gen existente, făcând loc pentru mai multe femei la guvernare.

Crizele sociale sau politice sunt, de asemenea, variabile importante în aducerea mai multor femei în poziţii de conducere în politică. 

Când hotărăsc dacă să impună sau nu cote de gen electorale, decidenţii pot avea diferite motivaţii: 

• eforturile mai ample de liberalizare
• un răspuns la presiunea internă
• un act de „semnalizare a virtuţii”
• o încercare de a obţine sprijin din afara graniţelor. 

În majoritatea cazurilor, o combinaţie a acestor motivaţii este cea care convinge guvernanţii, nu un singur factor, explică Madison Schramm, fellow la Institutul Georgetown pentru Femei, Pace şi Securitate. 

Recomandări

Instalații de pom din comunism se vând pe internet cu sute de lei. „Chiar și în ochii tinerilor pot părea cool și unice” I Interviu

„Sistemul cotelor electorale de gen plasează povara recrutării nu asupra femeilor ca indivizi, ci asupra celor care controlează procesul de recrutare. Ideea de bază din spatele acestui sistem este de a recruta femei în funcții politice și de a se asigura că femeile nu apar în viaţa politică doar simbolic”, scrie şi Drude Dahlerup, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Stockholm, din Suedia.

Ce spune experienţa altor ţări cu implementarea cotelor de gen la alegerile parlamentare

Când sunt asumate prin lege, cotele de gen pot să apară fie în Constituţie (cum se întâmplă în ţări ca Nepal, Filipine sau Uganda), fie în legea electorală (cum se întâmplă în multe locuri din America Latină, dar şi în Belgia, Franţa, Bosnia și Herţegovina sau Slovenia). Cealaltă variantă normativă este asumarea voluntară de către partide a unor cote de gen (un soi de autoreglementare). În ţări ca Germania, Norvegia sau Suedia, multe din partidele politice au optat pentru această variantă. În multe alte ţări, numai unu sau două partide au ales cotele de gen.

Însă dacă partidul cel mai popular dintr-o ţară alege să-şi impună o cotă, cum e cazul ANC din Africa de Sud, această decizie poate să aibă un impact semnificativ la scară largă asupra reprezentării femeilor în politică.

Doar 1 din 4 locuri în toate parlamentele lumii sunt ocupate de femei

La sfârşitul lunii septembrie 2021, Islanda scria istorie. Părea că ţara a ales primul parlament cu majoritate feminină din Europa: 33 din 63 de locuri. Totuşi, după o renumărare a voturilor, numărul femeilor din Parlament a scăzut la 30. Chiar şi-aşa, într-o lume în care doar un sfert din cei care decid legile sunt femei, potrivit unui raport IPU din martie 2021, acest grad înalt de paritate e o reuşită în sine.

Islanda a reuşit asta fără cote de gen impuse legislativ, dar, în fapt, trei din cele mai mari 5 partide islandeze adoptaseră, intern şi voluntar, propriile cote de gen, iar asta a făcut diferenţa.

Cotele de gen sunt, de regulă, nepopulare, dacă ne luăm după sondajele de opinie. Conservatori din toată lumea tind să spună că acestea ar fi o piedică în calea meritocraţiei sau că nu sunt democratice. Totuşi, dacă ne gândim că trei sferturi din toate locurile parlamentare din lume sunt ocupate de bărbaţi, de regulă nu ne întrebăm dacă aceştia sunt calificaţi să fie acolo. Pe de altă parte, alegerile parlamentare nu sunt despre „cine e cel mai calificat candidat”, ci care e candidatul care ne reprezintă cel mai bine. 

De când Argentina a adoptat pentru prima dată în istorie o cotă de gen pentru o legislatură naţională în 1991, cotele de gen au devenit norma pentru procesele legislative din mai toată America latină. Femeile au căpătat acolo tot mai multă vizibilitate politică. Iar astăzi, această regiune stă cel mai bine din perspectiva reprezentării femeilor la nivel legislativ naţional. Femeile ocupă 53,4% din mandatele parlamentare din Cuba, 50,6% în Nicaragua şi 50% în Mexic.

Cotele de gen, menite să echilibreze terenul electoral

Argumentele în favoarea cotelor de gen sunt, după cum explică Alana Moceri,  specialist în relaţii internaţionale şi profesor la IE School of Global and Public Affairs, într-un articol pentru World Politics Reviews, faptul că acestea ajută femeile să depăşească piedicile din (drumul spre) cursa electorală în multe societăţi, de la faptul că acestea tind să aibă mai multe obligaţii în familie, că există un decalaj de ambiţii politice între genuri, faptul că sunt subfinanţate campaniile candidaţilor de sex feminin, şi, mai recent, campaniile de dezinformare care ţintesc participarea femeilor în viaţa politică.

Institutul Internaţional de Democraţie şi Asistenţă Electorală defineşte trei tipuri de sisteme de cotă: locuri rezervate în parlament, cote impuse prin lege şi cote voluntare asumate de partide.

Sistemul cu locuri rezervate înseamnă că un anumit număr de mandate parlamente sunt exclusiv pentru femei. Acest sistem există, de exemplu, în Maroc, unde la cele mai recente alegeri, 90 de locuri au fost ocupate de femei, dintr-un total de 305. Votanţii din Maroc au ales candidaţi atât dintr-o listă cu femei, cât şi din una mixtă femei şi bărbaţi, însă femeile au câştigat locuri parlamentare numai prin lista exclusiv feminină.

Mexic a ajuns la paritate de gen în Parlament, înaintea SUA

Dacă locurile rezervate asigură un anumit rezultat final, cotele legislative sau cele asumate voluntar de partide garantează că între candidaţi se vor număra mai multe femei. Sistemul de cote asumat voluntar al Islandei este un exemplu bun în acest sens. Interesantă este şi Spania, care a ajuns la o reprezentare a femeilor în Parlament de 43,43% (potrivit datelor Băncii Mondiale), mulţumită unei combinaţii de cote impuse prin lege şi asumate voluntar de partide. 

Mexic a ajuns la o paritate de gen 50-50 în Parlament, graţie cotelor impuse prin Constituţie care cer ca minimum 40% din lista cu candidaţi a fiecărui partid să fie femei, atât pentru circumscripțiile uninominale, cât și pentru locurile cu reprezentare proporțională.

Cu alte cuvinte, Mexic a atins paritatea de gen în politică înaintea SUA, unde femeile ocupă aproximativ 27,6% din locurile din Camera Reprezentanţilor şi 24% din Senat, fără să fie cote de gen stabilite prin lege.

În Franţa, există din 1999 o lege care aplică ideea cotelor de gen la alegerile pentru cele 577 de locuri din Adunarea Naţională. Partidele politice din Franţa trebuie să se asigure că diferenţa dintre sexe pe listele cu candidaţi nu este mai mare de 2%. Acest lucru nu a asigurat încă paritatea de gen în Franţa, unde femeile ocupă 39,5% din locuri, dar un procent mult peste media mondială. 

Ce tip de cote electorale de gen funcţionează mai bine depinde de contextul politic

E uşor de concluzionat că cotele de gen fac ca mai multe femei să fie alese, dar e mai greu de stabilit ce tip de cote funcţionează mai bine pentru ce sistem electoral. Potrivit Institutului pentru Femei, Pace şi Securitate Georgetown, o analiză a cercetărilor disponibile arată că „nu există o regulă bătută în cuie despre ce tip de cote funcţionează mai bine; acest lucru depinde de context”.

După cum scrie Alana Moceri, ţările cu locuri rezervate pentru femei în parlament tind să fie cele mai puţin stabile şi democratice, faţă de cele cu sistem de cote voluntare.

Însă chiar şi când partidele politice respectă cotele impuse de o lege, ele pot face ca femeile de pe listă să candideze în districte mai puţin favorabile, unde e mai probabil să piardă, ceea ce scade impactul intenţionat al cotelor impuse legislativ.

Pe de altă parte, adaugă Moceri, chiar dacă statele văd un salt iniţial în numărul de femei alese după introducerea cotelor, urmează, de multe ori, un platou în evoluţia spre egalitate de gen.

Dincolo de cotele pentru femei, state din toată lumea impun cote similare şi pentru tineri, persoanele cu dizabilităţi sau anumite minorităţi etnice. 

Chiar dacă unii comentatori susţin că noţiunea cotelor de gen e nedemocratică sau mai puţin meritocrată, nu există niciun dubiu că ele ajută guvernele să reflecte diversitatea oamenilor pe care le reprezintă. 

Foto: Guvernul României

Urmărește-ne pe Google News