Valeriu Nicolae transformă „povestea decentă a lui Cătălin Drulă „într-o minciună despre bani”

• Ce face Valeriu Nicolae „e ca un soi de iubire din partea cuiva care te-ar omorî dacă nu faci ce spune”
• „E cu totul legitim să-l consider competitor pe Valeriu Nicolae, nu e deloc legitim să tot arunce cu mizerii în USR, ca să-și facă loc pe piață”
• „Cum arată istoria, în versiunea lui Valeriu? Drulă este dintr-o familie extrem de bogată cu legături cu securiștii. Citesc și îmi pică fața. Îl știe pe Drulă bine, zero șanse să nu știe că minte”
• „Drulă a fost premiant la Olimpiada națională de informatică patru ani la rând, toți anii de liceu. A fost angajat în străinătate la un startup, unde a primit acțiuni ca unul dintre primii angajați. E o poveste decentă, chiar mișto, de țară normală”. Dar care e povestea familiei Drulă?

de Cristian Ghinea

Cine este politician și cine nu? 

„Cine s-a dus în redacție la Dilema Veche să se laude cu Mercedesul cu șofer după ce s-a văzut în Parlament? Eu sigur nu”. Chiar, cine s-a dus, că eu sigur nu, îmi vine să zic. Ah, dar e un articol despre mine, deci eu m-am dus? Sigur nu. 

Am avut patru luni mașină de la Parlament prin 2017 și nu a fost Mercedes. Nu am fost în redacție la Dilema și în niciun caz nu m-aș fi lăudat cu o mașină. Oricine mă cunoaște găsește asta atât de absurd încât râde – am zero pasiune pentru mașini, nici măcar nu am carnet de conducere. 

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Ficțiuni cu personaje reale

Prin 2017 am fost multă vreme singurul deputat care venea cu trotineta electrică la serviciu. Știu că pare absurd, dar vă asigur pe cei care mă știți doar de la TV că televizorul îngrașă. Și în general am alte valori în viață. 

De ce ar scrie Valeriu Nicolae asta? E parte din misterul vieții publice. Omul scrie ficțiuni cu personaje reale și e absolut enervat dacă vreun personaj al narațiunilor îndrăznește să reacționeze. 

Cum am mare respect pentru Libertatea și pentru cititorii dvs., vă las aici și ce am scris despre gâlceava cu Valeriu Nicolae. 

Cum se ratează o dezbatere

Evident, asta putea fi o dezbatere de idei – de pildă, despre cine e politician și care sunt limitele între politică, presă și societatea civilă. Dar startul a fost cu totul ratat, pentru că nu pot discuta idei când se revarsă pe tine găleți de epitete. 

În general, sfatul meu e să tratați poveștile lui Valeriu Nicolae ca un amestec șarmant, haios și talentat de ficțiune și fapte, unde proporția dintre cele două e destul de variabilă. 

Modul în care Valeriu Nicolae scrie ceva despre familia Drulă, apoi zice că nu a scris acel ceva, ci altceva, cu zero remușcări că minte public despre o familie ține de patologia urcatului pe cal alb. 

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Cum cititorii trebuie să știe toate aspectele, mulțumesc redacției pentru publicarea acestei puneri în context. Mai jos este postarea mea publică ce l-a enervat pe Valeriu Nicolae. Acum, la a doua privire, cer scuze fanilor Scorpions pe care i-am supărat, era doar un exemplu personal. 

Cara e faza cu Valeriu Nicolae? 

Valeriu Nicolae crede că am scris o postare despre el. Așa că îmi trage un perdaf cu epitete: sociopat, mârlan, mincinos, tupeist, atotștiutor, toxic. Se înțelege totuși că a fost nevoit să îmi facă asta, el nu voia, dar pur și simplu am întrecut măsura și nu i-am răspuns la telefon ieri. 

Relația lui Valeriu cu faptele este șubredă, ca de obicei: aceasta este prima și ultima postare despre el. Până acum am răspuns diverselor comentarii ale unor susținători ai săi. Care au acel comportament naiv-agresiv de oameni care au găsit un guru.

A fost o vreme când aș fi sărit în foc pentru Valeriu. Așa că îi înțeleg, empatizez cu oameni care îl tratează ca pe o legendă în viață. Adevărul e că am fost o gașcă haioasă la guvernare în 2016. Aș fi putut rămâne cu multele amintiri nostime. 

Omul cu costume

Țin minte ceva absolut de povestit cum Valeriu ne-a făcut cumva rost de niște costume șmechere la prețuri foarte mici. Eram doi miniștri și doi secretari de stat care nu ne pregătiserăm și nu ne așteptam să devenim demnitari. Nu aveam costume, nu avuseserăm nevoie. Apare într-o zi Valeriu cu un șifonier pe roți cu costume șmechere, probabil de la un outlet pe care-l știa: hai, mă, alegeți-vă! Sunt și până azi singurele costume pe care le am. 

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Îl aud recent pe Valeriu, într-un interviu, cum spune că USR este condus de niște tipi în costume scumpe care nu cunosc România. Noi, toți cei patru cărora ne-a adus costume, am avut o acută senzație de greață. 

Valeriu este ca unchiul care vine câteodată în vizită și sparge monotonia vieții de familie. Abia aștepți vizitele, părinții te plictisesc, unchiul te fascinează. La un moment dat, se mută la voi și după o vreme începe să dea ordine, vrea să îi declari dragostea, tot timpul, să nu ieși din casă dacă nu știe unde, îți alege prietenii. E ca un soi de iubire din partea cuiva care te-ar omorî dacă nu faci ce spune. 

Așa e și povestea lui Valeriu cu USR. 

Era ce voia el să fie

Valeriu era ce voia el în USR: strateg, trainer de comunicare, organizator de acțiuni misterioase. 

Venea, dispărea, reapărea și, invariabil, striga cât de proști sunt toți din cameră și de cele mai multe ori ieșea trântind ușa. Ceilalți se uitau la mine, că ne știau apropiați: ei, lasă, așa e Valeriu. 

Soluția-minune a lui Valeriu? Să facem un Red Team. Adică? Adică unii care să facă Strategia. Avem consilier pe strategie. Să facă Comunicarea. Avem departament de comunicare. Da, mă, dar Red Team e peste toți ăștia și peste conducere și zice ce trebuie să facă. Adică tu zici să angajăm pe unii care să conducă partidul în locul celor aleși să îl conducă? Nu, nu angajați, așa unii… Red Team. Nu relatez o conversație anume, ci o linie de dialog, care se repeta. 

Repetat, ne părăsea cu scandal, în privat sau în public, reproșându-ne cât de răi suntem noi cu el care ne iubește. De fapt, nici nu era membru, era pe acolo. Valeriu, care era ce voia el să fie. Cu cât organizația creștea, devenea ditamai mașinăria cu filiale în 1500 de localități, lumea nu mai avea timp sau chef de vizitele cu năbădăi. 

Democrația? Când iese pe cine place Valeriu

După care se mută la PLUS. După care decide să-și dea demisia, cu scandal, dar doar după ce tipărim câteva sute de mii de flyere cu fotografia lui pentru europarlamentare. Pe care a trebuit să le dăm la topit.

Apoi decide că echipa Barna e formată din sociopați (e vorba sa preferată), dictatorială și trebuie eliminată. Îi ia la rând în tantrumuri publice în timp ce pretinde că este simpatizant al USR. Și i se acordă credit că ar face “dezvăluiri din interior”. 

Democrație se cheamă când niște oameni candidează și iese pe cine place Valeriu. Dacă nu e așa, atunci e dictatură și USR se duce în cap. Nimic factual, doar opinii, judecăți și chiar diagnostice. 

Adevărul e că, la nivel personal, trăiesc un soi de serial. Am mai văzut asta. Am fost acolo la pregătirea proiectului România Curată în 2004: liste negre, societatea civilă găsește corupții de la partide și îi dă în gât. 

Alina Mungiu decidea cine e corupt

M-am aruncat în asta cu toată naivitatea. Am plecat înainte de lansare. Era acolo o coaliție de oameni buni, nume sonore, oneste, dar erau doar pentru peisaj. Buba era că Alina Mungiu decidea singură la final, în debara, cine e corupt. Am zis că plec, fără scandal. Poate că așa era bine, o fi fost o problemă cu mine. 

Mungiu a decis că sunt securist și pac, perdaf public. Am dat-o în judecată. A zis la tribunal că e un pamflet protejat de libertatea de exprimare, nu trebuie să demonstreze nimic. 

L-a adus pe Cornel Nistorescu să explice judecătorului tradiția pamfletului românesc. Judecătorul, emoționat de așa onoare în sala sa de judecată, a decis că da, e pamflet. Mungiu a scris că justiția a decis că Ghinea e securist. 

Cu acea stare de lehamite, ca atunci când am auzit de costumele lui Valeriu, am decis să nu fac recurs. România Curată s-a prăbușit în irelevanță, așa cum se întâmplă cu țăcănelile pe persoană fizică.

O personalitate fascinantă, dar țăcănită

Văd ca într-o reluare la fotbal aceeași fază acum: o personalitate fascinantă, dar țăcănită, colectează nume serioase, creează așteptări, se urcă pe soclu, proclamă că există o metodologie obiectivă, matematică, de identificare a impostorilor și corupților. Apoi indică mesianic: ăla, ăla, ăla.

Invariabil, la USR, impostori sunt cei care au început să îl ignore pe Valeriu, contrariați de țăcănelile sale. Deci trebuie dați jos. Trebuie puși șefi, adică aleși, votați, nu contează cum, doar să fie dintre cei pe care îi place el. 

Pleacă Dacian, rămâne Drulă președinte. Imediat Valeriu dezvăluie că Drulă ”este un om foarte bogat dintr-o familie extrem de bogată și cu legături foarte solide cu sistemul”. Citat. 

Banii lui Drulă: o poveste în care efortul califică, ca într-o țară normală

Tatăl lui Drulă a fost inginer IT, era o chestie cool pe vremea comunismului. A fost toată viața angajat, iar la una din firmele la care a fost angajat, patronii au vândut afacerea și a cumpărat-o un fost securist. 

Drulă a fost premiant la Olimpiada națională de informatică patru ani la rând, toți anii de liceu. Așa a câștigat o bursă de la statul canadian, unde a făcut facultatea. 

Apoi s-a angajat la un startup în Silicon Valley, unde a primit acțiuni ca unul dintre primii angajați. Paralel a făcut un ONG dedicat infrastructurii. O să povestesc altădată cum a ajuns consilier în guvernul Cioloș, cam în același timp cu Valeriu. A vândut, recent, o parte din acțiunile de la startupul ajuns unicorn, toate aceste venituri fiind în declarațiile de avere. E o poveste decentă, chiar mișto, de țară normală. 

Cum arată istoria, în versiunea lui Valeriu? Drulă este dintr-o familie extrem de bogată cu legături cu securiștii. Citesc și îmi pică fața. Îl știe pe Drulă bine, zero șanse să nu știe că minte. Este întrebat: dar de ce ai mințit că vine dintr-o familie bogată? Nu am zis asta, răspunde Valeriu, am zis că e bogat. Ba nu, ai zis că familia e bogată, uite aici printscreen. Ah, da, așa este, dar o familie care lasă o casă copilului și îl trimite în Canada e una bogată. Zbang!

Am citit siderat acest dialog al lui Valeriu cu comentatorii săi, ieri, sub postarea în care mă insulta. 

Cum stau lucrurile, de fapt, cu familia Drulă

Drulă senior s-a mutat la țară, Drulă junior stă în apartamentul în care a copilărit, dintr-un bloc comunist. 

Dacă sunteți în situația asta vreunul de aici, cu părinții mutați la țară și locuiți în locul lor, Valeriu Nicolae vă consideră extrem de bogați. 

Faptele trebuie schimbate până se suprapun cu ceea ce vrea Valeriu.

Mulți m-au îndemnat să-l ignor în continuare. Chestia este că în meciul ăsta, care e unul politic, regulile sunt necinstite. Îmi scriu oameni care cred despre mine doar ce aud de la Valeriu. ”Analizele” lui sunt doar păreri și enunțuri generale, nimic faptic. X a făcut Y e un fapt. USR este Z nu e un fapt, e o opinie exprimată de persoana VN. În lipsa altor informații, asta trece drept realitate. Alte informații nu există – nu se face ca politician să te cerți cu societatea civilă. Capcana perfectă. 

Totuși Valeriu Nicolae e politician. Și formal și aspirațional și practic. A candidat ca să fie parlamentar. E politician în practica de zi cu zi – și destul de neonest în modul în care cooperează cu oameni din USR ca să influențeze politica internă din singurul partid democratic (paradoxul democrației). 

Valeriu Nicolae este politician, ba chiar politician în mod obsesiv – el e obsesiv în tot ce face. Și totuși e vexat că i-am zis ¨competitor politic¨. De unde o criză de nervi. 

Ideea cu partidul care nu e partid, ci o rețea de independenți, ține de registrul soluțiilor miraculoase, unice și epocale ale lui Valeriu. Niște independenți pe care nu-i leagă nimic, dar care vor fi coerenți (Valeriu cere musai coerență, toată lumea să fie coerentă), buni comunicatori, să fie disciplinați, cum altfel, dar fiecare să facă ce vrea. 

Valeriu moșește la un partid al lui de luni bune, ceea ce este OK. Tot aștept să-l lanseze ca să-și canalizeze tipul lui de iubire pe altcineva și altceva. E cu totul legitim să-l consider competitor, nu e deloc legitim să tot arunce cu mizerii în USR, ca să-și facă loc pe piață.

Nu m-am certat niciodată cu Valeriu Nicolae, pur și simplu am încetat să ne mai vorbim. Ca momentul acela când unchiul pe care îl adorai, nu-ți mai inspiră nimic. Ține de un moment trecut. Gen Scorpions.

E o vorbă că nu e bine să întâlnești persoanele pe care le admiri.

*Titlurile și intertitlurile aparțin redacției Libertatea. 

Urmărește-ne pe Google News