Acești oameni sunt nu doar alegătorii lor, dacă respectivii au fost aleși, ci și angajatorii lor, cei care le plătesc salariile. Ei, și? Ei nu sunt demnitari, înalți funcționari publici, așadar merită disprețuiți, urâți, dați la o parte din calea mărimilor lor.
Violeta Vijulie este un politician ușor catalogabil drept minor. Dar are gura mare, a fost îndeajuns de trimisă prin studiourile de televiziune încât să-și închipuie că ar putea obține votul românilor. În cazul său, pe cel al locuitorilor din Sectorul 3 al Bucureștiului, căci, la un momentdat se înscrisese în cursa internă pentru desemnarea candidatului la primărie.
Încă nu știm dacă va candida sau nu, dar partidul a avut grijă de domnia sa și în ianuarie 2020 a numit-o în funcția de vicepreședinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Deși doamna Vijulie nu este expert în administrație publică, ci doar specialist în comunicare.
Ca specialist în comunicare, politiciana liberală a scăpat hățurile în mediul online și i-a numit pe cei infectați cu SARS-CoV-2, cei care nu sunt internați în spitale, carantinați, izolați, „covizi ambulanți“.
La începutul anului, când au început să apară informațiile din Wuhan, virusul era personajul negativ, virusul era rău, ucigaș. Iată că a trecut jumătate de an și oamenii care s-au infectat, nu știm din ce motive, au devenit ei înșiși întruchiparea răului, fiind demni nu de compasiune, empatie, ci trebuind a fi tratați cu scârbă, termeni peiorativi și, dacă se poate, multă ură.
Covizii ambulanți nu sunt însă oameni care și-au dorit să se infecteze, jucându-se cu moartea. Nu e țara atât de plină de Viorei Cataramă încât să ne putem permite să afirmăm că românii infectați s-au infectat cu voia sau chiar din vina lor.
Covizi ambulanți pot fi cei care, nevoiți să intre în contact cu un număr mare de oameni, au căpătat boala, deși respectau toate recomandările specialiștilor.
Covizi ambulanți pot fi medicii care s-au infectat neavând mijloacele de protecție pe care trebuiau să li le asigure managerii, primarii, președinții de Consilii Județene, politicienii și politrucii cu putere de decizie în achiziții. Covizi ambulanți pot fi pompierii, jandarmii, polițiștii care s-au îmbolnăvit în timpul exercitării funcției.
Dar asta nu contează pentru primarul wanna-be al Sectorului 3. Domnia sa îi tratează cu superioritate, dispreț și respingere. Să nu îndrăzniți, pe căldurile astea, să leșinați în fața doamnei, pe stradă. Va chema direct armata, în costume de protecție biologică și va recomanda trimiterea într-o groapă comună, cel mai probabil.
Ministrul sănătății, Nelu Tătaru, a vorbit și el la Digi24 despre urmările nefaste ale deciziei CCR, care a statuat că drepturile și libertățile fundamentale nu pot fi restrânse prin ordine de ministru. Nu ne-a spus că e vina specialiștilor din guvern că nu pot elabora legi și regulamente care să respecte constituția.
A spus că CCR le-a luat pârghiile: „În momentul în care aceste pârghii ne-au fost luate, devine mai grea misiunea noastră. […] În acest moment, știi cine sunt, știi cum sunt, dar nu poți lua o măsură sau o decizie împotriva acestor pacienți“. Dincolo de punctajul partidului, care spune că trebuie atacată Curtea Constituțională, să mai remarcăm ceva: ministrul sănătății este supărat că nu poate lua măsuri împotriva pacienților!
Știam că medicii – iar Nelu Tătaru este medic, deși este și politician, șef de organizație județeană de partid și fost senator pe listele USL, între 2012 și 2016 – ar trebui să ia măsuri pentru pacienți, în folosul și interesul lor, nu împotriva acestora.
Iată că mereu avem de învățat, iată că un ministru al sănătății, nu Ministrul Torturii și Opresiunii, este deranjat că nu mai poate lua decizii și măsuri împotriva pacienților.
Nu cere nimeni tratament preferențial, nu cerem, ca simpli cetățeni, favoritisme. Dar, totuși, ce rău le-am făcut noi, toți, acestor oameni, acestor ajunși în funcții? Cu ce i-am supărat, cu ce le-am greșit de ne urăsc atât? Și ce, oare, putem face pentru a ne arăta nu dragoste, ci doar respectul pe care ni-l datorează?