ComenteazăLui Cristian Ghinea, ministrul Investițiilor, Proiectelor, Reformelor, Modernizării, Schimbării la Față Europene și Românești îi plac provocările. Mi-l și închipui cum ar fi ca atlet. Fără performanțe notabile anterioare, coaliția de guvernare l-ar trimite, totuși, la olimpiadă, să reprezinte partidul și țara la o probă olecuță mai dificilă: săritura cu prăjina. Căci asta i-a revenit USR PLUS la negocieri.
Știind că recordul mondial al probei este, la masculin, de 6,18 metri, Cristian Ghinea ar cere ridicarea barei la 8 metri. Poate chiar puțin peste 8 metri, dar nu mult, să nu pară exagerat. Vine momentul ultimei încercări. Cristian Ghinea, echipat impecabil, își dă cu talc pe mâini, apucă prăjina și începe să fugă.
Un grup de consilieri din societatea civilă îl ajută să ducă povara prăjinii. Un alt grup de consilieri, impuși de partenerii de coaliție, îl ajută să alerge. Un antepenultim pas, un penultim pas, ultimul pas și prăjina este proptită în locașul ei. Se încovoaie, îl ridică pe ministrul olimpic la înălțime, publicul își ține răsuflarea. Cristian Ghinea se înalță, suplu și fotogenic. Eliberează prăjina și ajunge pe saltea. A ajuns la 5 metri și 3 centimetri. Dar bara nu s-a mișcat, este la locul ei, neatinsă.
Cristian Ghinea se ridică în picioare, făcând semnul victoriei cu ambele mâini, în aplauzele consilierilor și ale bulei de Facebook în care trăiește. Coboară triumfal de pe saltea și este imediat înconjurat de ziariști: „Da, nu am atins obiectivul pe care mi l-am propus, dar este normal, este o fază normală de negociere, de evaluare. Esențial este să remarcați cât de frumos și de spectaculos am ratat. Asta contează. Marcele, Ciolacule, dă-ți demisia!”.
Cristian Ghinea nu a fost prima opțiune a USR Plus pentru postul de ministru al fondurilor europene. Dragoș Pîslaru, și el europarlamentar, și el fost ministru în guvernul Cioloș, a fost primul pe listă. Avea avantajul că este economist, că are un master în economie la London School of Economics și un doctorat pe bune în economie. Dar Pîslaru a pus o condiție suplimentară, ce nu putea fi îndeplinită. Nu e momentul aici să o dezvălui. Așa a reajuns Cristian Ghinea ministru al fondurilor europene, redenumite investiții și proiecte europene.
Mandatul anterior, din 2016, nu a fost nici pe departe un succes care să recomande reconvocarea la Națională. Dar atât s-a putut, atât a avut mai bun coaliția. Nici în activitatea parlamentară desfășurată între 2016 și 2019 domnul Ghinea nu a fost vreo lumină călăuzitoare.
Putem da drept exemplu această interpelare parlamentară de mare angajament, în care ditamai deputatul se transformă în agent de circulație și interpelează un ministru cerându-i socoteală pentru modul în care parchează mașina de serviciu un angajat al unei instituții subordonate.
Când te preocupă „numele și prenumele angajatului din cadrul Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură care folosește mașina de serviciu cu ecusonul de Guvern B 53 WAP”, e greu de crezut că ai capacitatea organizatorică și intelectuală necesară pentru a gestiona proiecte atât de grele precum PNRR.
Actuala formă a PNRR (a treia) nu a fost respinsă de către UE. Dar anterioarele două, dintre care doar pentru una este responsabil Cristian Ghinea, au fost respinse. Cu huiduieli diplomatice. Și nici nu va fi respinsă ci, eventual, major rectificată. Uniunea Europeană ne-a rugat să ne gândim bine dacă vrem să ne și împrumutăm în cadrul PNRR. Cristian Ghinea a răspuns pe negândite că mergem la maxim. La împrumutul maxim, de 15 miliarde de euro. De ce? Ca să umflăm prețurile de la un document la altul? Ca să ne putem permite o marjă de eroare de 60 de milioane de euro pe proiect? Sau nu e marjă e eroare ci este, de fapt, marjă de profit?
Asta ar trebui să explice domnul Ghinea, de fapt. Alături de domnul Cîțu. De ce împrumutăm 15 miliarde de euro? Doar ca să ajungem la o sumă aproape rotundă, de 29,2 miliarde, pe care le prezentăm mereu drept „30 de miliarde”? Nu împrumutăm bani pentru cheltuieli curente, pentru plata salariilor și a pensiilor sau a alocațiilor, pentru plata ajutoarelor sociale. Este absolut corect să nu facem asta.
Dar, atunci, de ce vrem să împrumutăm bani prin PNRR pentru a acorda sute de milioane de euro ajutoare de stat unor companii private? De ce împrumutăm 15 miliarde pentru a plăti cursuri de calificare de câteva săptămâni care costă cât taxele de școlarizare pe 3-4 ani la o universitate de top 500 din străinătate?
Are domnul Ghinea informații sigure că vom câștiga, ca țară, la loterie, în următorii ani, astfel încât să putem rambursa fără probleme aceste împrumuturi nerecomandate de către UE? Dacă ăsta e planul, da, e de înțeles. Altfel, nu.
Domnul Ghinea a declarat vineri: „Dacă PNRR nu va fi aprobat de către Comisia Europeană, eu îmi dau demisia”.
E vremea să lăsăm lăudăroșeniile bombastice și politicianiste. Este clar că domnul ministru nu va clarifica vreodată de ce împrumutăm 15 miliarde. Dar ar trebui să explice foarte clar, încă de pe acum, ce înseamnă „PNRR nu va fi aprobat de către Comisia Europeană”. Din punct de vedere lexical/gramatical, enunțul domniei sale presupune ca CE să nu aprobe PNRR în exact forma trimisă pe 31 mai. Ceea ce este sigur că nu va face, deja se pregătesc modificări. Dar trecem peste asta.
Ar fi de dorit ca domnul Ghinea să fie mai precis în promisiuni și angajamente. Să ne spună la câte milioane/ sute de milioane/ miliarde refuzate de către comisia Europeană pentru PNRR consideră dânsul că este neaprobare.
Ținând cont de faptul că la prima trimitere domnul Ghinea a cerut prin PNRR 42 de miliarde din 29,2 maxim posibile, marja de eșec a domnului ministru este extrem de generoasă. Așa că o propunere corectă ar fi ca domnul ministru să demisioneze doar dacă ni se refuză fie și un singur cent din cele 14.248.020.000 de euro reprezentând granturile nerambursabile. Dacă, însă, rămânem cu granturile neatinse, dar ni se refuză integral împrumutul de 15 miliarde, propun să considerăm PNRR-ul un succes și pe domnul ministru un erou.
Foto: Hepta