Găsesc în căsuța poștală din holul blocului un pliant electoral. Nu este primul și nici ultimul care ajunge în drăguța și biata mea căsuță poștală. Este drăguță, pentru că este intactă de șapte-opt ani, de când a fost montată de administrația blocului în locul celei paradite. Este uitată, pentru că nu mai țin minte când am primit ultima scrisoare de la un amic.
S-au dus vremurile scrisorilor, amicii îmi scriu acum e-mail-uri cu diferite interese, eu le răspund cu interesele mele, firește! Am să mor și în urma mea vor rămâne numai mesaje digitale; cum să lași o asemenea „moștenire digitală”?
Dar până să mor, firmele de pompe funebre din cartier mă informează cu flyere introduse în cutia poștală despre discounturile practicate la îmbălsămare și la toate cele trebuincioase pentru o înmormântare decentă. E adevărat, ofertele bune s-au rărit, mortalitatea a crescut în pandemie, n-are rost ca antreprenor în acest domeniu să faci reduceri, dimpotrivă, crești prețurile! Și supermarketurile îmi aruncă ofertele în cutie, dar acestea mă îngheață, mi-e teamă ce prețuri vor fi la primăvară, când va veni dezghețul.
Drăguța și biata mea cutie poștală suportă orice…
Pliantul aruncat în cutia mea poștală vine de la PNL, recunosc din prima clipă sigla și culorile galben-albastru. Pe prima pagină scrie mare: “MULȚUMIM că ați ales ROMÂNIA câștigătoare!”. N-ai pentru ce să-mi mulțumești, stimate PNL! Pentru că nu înțeleg de ce “România este câștigătoare”.
În paginile de mijloc ale pliantului sunt informat că „2,6 milioane de români au ales PNL și acum au șansa la o administrație performantă…”. M-am lămurit: PNL îmi comunică bilanțul său la alegerile locale, îmi scrie și numărul de localități, orașe, municipii și județe pe care le-a câștigat. Cifrele mă lasă rece.
Îmi amintesc că am citit o declarație a ministrului Nelu Tătaru potrivit căreia “sistemul medical trebuie reformat din temelii”. În prima clipă, mintea mi s-a tulburat de furie și revoltă. M-am gândit la părinții mei, care au murit cu zile în sistemul medical descoperit abia acum de ministrul Tătaru ca fiind nereformat.
M-am gândit și la sora mea, care s-a prăpădit de infecție nosocomială, după a doua operație de cancer, într-un spital din București. Ce l-a apucat pe ministrul sănătății să spună asta: „trebuie reformat din temelii”? S-a luminat abia acum și a mărturisit în public? A trăit o revelație? A spus-o așa, la plesneală, ca să arate că este alături de popor și că știe suferințele românilor în sistemul lăsat de izbeliște, pe mâna baronilor din Medicină?
O fi fost pus de partid să spună asta? Ce valoare are faptul că un ministru al sănătății zice că sistemul medical trebuie reformat din temelii? Nicio valoare. Pentru că eu mi-am pierdut familia în sistemul nereformat (firește, ai mei nu erau nemuritori!) și sunt sigur că și eu am să crăp în același sistem!
Mă întorc la pliantul PNL… Pe paginile de mijloc mai scrie: „Am eliberat regiuni întregi din România ținute de PSD în sărăcie și fără speranțe la dezvoltare!”. Eu nu mă simt „eliberat”, ci un pion care nu contează în lupta electorală. Un pion de sacrificiu. Dar retorica mesajului îmi amintește de lupta pe care au promovat-o comuniștii pentru eliberarea poporului de sub jugul burghezo-moșieresc.
M-au târât cu „eliberarea de sub jugul burghezo-moșieresc”, cu minciunile lor, cu istoria pe care au rescris-o. Poate comparația mea este forțată, poate încurc „borcanele”, dar „eliberarea” asta vânturată de PNL îmi sună straniu în urechi! Acesta este obiectivul principal al PNL, eliberarea României de PSD?
Pe pagina a patra a pliantului, nu mai am nicio îndoială că PNL luptă pentru eliberare: „Urmează eliberarea Parlamentului de majoritatea nocivă PSD”. Îmi vine să strig, pentru că nu m-aude nimeni, ca soldații din tinerețea mea, care-și numărau zilele până la terminarea armatei: „Hai liberare! Ai, în p… mea, răbdare!”.
E urât ce-am gândit. Trebuie să am răbdare, mereu am avut răbdare, pentru că așa am fost educat: să-mi cultiv răbdarea, să am răbdare, așa mi s-a repetat și mi-a fost băgat în minte îndemnul să fiu supus și răbdător. Cu răbdare, aștept să descopăr în drăguța și biata mea cutie poștală pliantele celorlalte partide. Cu răbdare, aștept și reforma din temelii a sistemului medical. Cu răbdare, aștept să trăiesc într-o altă Românie.