Parteneri stabili care până mai ieri luptau cot la cot împotriva unor dușmani reali sau imaginari au decis să se despartă. Nu toți. Unii, mai proaspeți în poveste, au ales pozițiile cu greu câștigate prin slugărnicie și compromisuri.
Principalul partid de guvernământ a rămas singurul partid de guvernământ, sprijinit în legislativ de o majoritate despre care nu știm dacă mai există. Din nou suntem în situația nefericită în care majoritatea obținută la vot se risipește în urma dezertărilor și a trădărilor de toate felurile.
De câteva săptămâni, toată lumea face calcule. Mai poate rezista Guvernul Dăncilă? Cine e dispus să o mai susțină pe candidata PSD la prezidențiale? Cine mai vrea să-și asume colaborarea cu un partid care, orice ar fi făcut, va rămâne în istorie pentru faptul că a furnizat o întreagă galerie de pușcăriași celebri?
În condițiile astea, Viorica Dăncilă, secondată de Mihai Fifor, se cramponează să rămână șefa Guvernului, deși e clar că nici măcar în propriul partid nu mai are susținere deplină. Oricum pe membrii simpli și pe activiștii din teritoriu ai PSD nu-i întreabă nimeni ce părere au. Poate de teamă să nu se stârnească un cor de huiduieli interne.
Oricum, mai este puțin timp până la prezidențiale, iar lumea este mai ocupată cu campania electorală, care n-a început oficial, dar este în plină desfășurare.
De pe garduri, blocuri, panouri și corturi ne zâmbesc mulți candidați care ne fac propuneri care mai de care mai lipsite de conținut. Mai bine ar fi onești și ar spune că nu-i interesează decât să ocupe cinci ani scaunul prezidențial, să se poată juca cu SPP-ul și să țină discursuri găunoase despre evenimente mai mult sau mai puțin importante.
Între timp, poporul privește cu relativă uimire la tot ce se întâmplă. Economia nici nu duduie, dar nici nu scârțâie încă, justiția nu a fost distrusă de încercările PSD, așa cum eram amenințați, dar senzația este că trăim într-o criză perpetuă.
Legea interzice acum cadourile electorale. Nu se mai pot da pui, găină, ulei sau cine mai știe ce. Dar niște calmante nu ne-ar prinde rău.
Foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad