Parteneri stabili care până mai ieri luptau cot la cot
împotriva unor dușmani reali sau imaginari au decis să se despartă. Nu toți.
Unii, mai proaspeți în poveste, au ales pozițiile cu greu câștigate prin
slugărnicie și compromisuri.
Principalul partid de guvernământ a rămas singurul partid de
guvernământ, sprijinit în legislativ de o majoritate despre care nu știm dacă
mai există. Din nou suntem în situația nefericită în care majoritatea obținută
la vot se risipește în urma dezertărilor și a trădărilor de toate felurile.
De câteva săptămâni, toată lumea face calcule. Mai poate
rezista Guvernul Dăncilă? Cine e dispus să o mai susțină pe candidata PSD la
prezidențiale? Cine mai vrea să-și asume colaborarea cu un partid care, orice
ar fi făcut, va rămâne în istorie pentru faptul că a furnizat o întreagă
galerie de pușcăriași celebri?
În condițiile astea, Viorica Dăncilă, secondată de Mihai
Fifor, se cramponează să rămână șefa Guvernului, deși e clar că nici măcar în
propriul partid nu mai are susținere deplină. Oricum pe membrii simpli și pe
activiștii din teritoriu ai PSD nu-i întreabă nimeni ce părere au. Poate de
teamă să nu se stârnească un cor de huiduieli interne.
Oricum, mai este puțin timp până la prezidențiale, iar lumea
este mai ocupată cu campania electorală, care n-a început oficial, dar este în
plină desfășurare.
De pe garduri, blocuri, panouri și corturi ne zâmbesc mulți candidați
care ne fac propuneri care mai de care mai lipsite de conținut. Mai bine ar fi
onești și ar spune că nu-i interesează decât să ocupe cinci ani scaunul
prezidențial, să se poată juca cu SPP-ul și să țină discursuri găunoase despre
evenimente mai mult sau mai puțin importante.
Între timp, poporul privește cu relativă uimire la tot ce se
întâmplă. Economia nici nu duduie, dar nici nu scârțâie încă, justiția nu a
fost distrusă de încercările PSD, așa cum eram amenințați, dar senzația este că
trăim într-o criză perpetuă.
Legea interzice acum cadourile electorale. Nu se mai pot da pui, găină, ulei sau cine mai știe ce. Dar niște calmante nu ne-ar prinde rău.
Foto: Inquam Photos / Adel Al-Haddad