Inspectorii judiciari au formulat cererea marți după-amiază, iar Secția pentru judecători a CSM va lua în discuție solicitarea miercuri, 17 aprilie, cu exact 24 de ore înainte ca judecătoarea Ioana Ancuța Popoviciu să intre în sala de ședință pentru un nou termen în dosarul de omor din culpă al lui Vlad Pascu.

Posibilitatea Inspecției Judiciare de a da jos de la prezidiu un magistrat este prevăzută de art. 52 din Legea 305/2022, care se referă la „afectarea desfășurării cu imparțialitate a procedurii disciplinare”.

Judecătoarea Ioana Ancuța Popoviciu s-a ales cu dosar disciplinar după ce a intrat în sala de judecată mestecând gumă și i-a strigat la începutul unei ședințe de judecată pe tinerii uciși în accident de Vlad Pascu.

Întreaga opinie publică s-a inflamat atunci când presa a relatat despre cele două gafe ale judecătoarei Ioana Ancuța Popoviciu, fără să se gândească nimeni la consecințele pe care le-ar avea înlăturarea din funcție a acesteia și nici precedentul pe care o asemenea decizie ar crea-o în rândurile magistraților.

În cei 18 ani de când relatez din instanțele din România am învățat nu neapărat că nu se cuvine să cioflăi ciungă în sala de judecată, ci mai degrabă că nu merită: te ridică judecătorul în picioare și îți dă amendă pentru sfidarea Curții. Cum nici judecătorii nu sunt mai presus de lege – dar nici mai prejos! -, cercetarea disciplinară a unui magistrat pentru exact același gest mi se pare absurdă.

Judecătorul care întreba unde se află „căsuța” de e-mail

Prin anul 2012, atunci când procurorii au cerut arestarea preventivă a lui Cristian Cioacă, din completul Înaltei Curți care analiza contestația acestuia făcea parte un judecător atât de bătrân, încât adormea în scaun.

Pe atunci, sala Secției penale de la Înalta Curte era cufundată într-o lumină chioară, procurorul de ședință înșira texte de lege cu liniștitoarea cadență a roților de tren, motive pentru care magistratului în etate îi pica din când în când barba-n piept și era furat pe tărâmul viselor.

Mai mult, seniorul nu le avea cu tehnologia și nici nu prea auzea, dar le potrivea. Când procurorul îl acuza pe Cristian Cioacă de faptul că a „spart căsuța de mail” a Elodiei, judecătorul l-a întrebat unde anume se află căsuța.

Atunci nu a mai cerut nimeni cercetarea disciplinară a magistratului, deși era clar că acesta avea reprezentarea că analizează o acuzație de pătrundere prin efracție, nu un acces ilegal la un sistem informatic. La fel de clar e că nici judecătoarea Ionela Ancuța Popoviciu nu a studiat temeinic dosarul înainte să-i strige pe cei decedați.

Prin anul 2015, la Tribunalul București, judecătoarea care avea de soluționat pe fond dosarul lui Sorin Oprescu s-a oprit din audierea denunțătorului pentru a exclama că și-a pierdut colierul de perle.

„Așa mi se întâmplă de fiecare dată! Și erau perle veritabile!”, s-a plâns atunci judecătoarea, trimițându-l pe un jandarm să îi caute bijuteria preferată. Omul a executat ordinul, s-a întors cu mâna goală, apoi judecătoarea și-a găsit colierul în faldurile robei, spre bucuria tuturor că procesul poate continua. Nu s-a plâns nimeni de gestul oarecum frivol al magistratului, cam din același registru cu mestecatul gumei.

Judecătoarea, promovată după ce a blamat o victimă

Alte cazuri nu sunt deloc haioase: o fostă șefă a Curții de Apel București a promovat la Înalta Curte, în ciuda faptului că l-a condamnat la 8 luni cu suspendare pe un bărbat care își violase nepoata de 13 ani, scriind negru pe alb că și victima are parte din vină, deoarece nu și-a anunțat imediat părinții.

Un ONG a strâns zeci de mii de semnături împotriva promovării acestei judecătoare la cea mai înaltă instanță din România. În zadar, judecătoarea urmează să soluționeze dosarul fostului edil al sectorului 1, Daniel Tudorache, dar și pe cel al Elenei Udrea.

Adevărul empiric e că în orice proces civil sau penal, cel puțin jumătate din părți vor fi nemulțumite de hotărâre: fie apărarea, fie acuzarea, dacă nu chiar ambele. Din acest motiv există o cale ordinară de atac și alte cinci căi extraordinare, de exercitat la instanțele superioare.

Atunci, să fie absurdă solicitarea Inspecției Judiciare de suspendare din funcție a judecătoarei Ioana Ancuța Popoviciu pentru că mesteca gumă și le-a strigat pe victimele decedate să se prezinte cu buletinul în sala de judecată?

Nu, este mai degrabă o cerere calculată și utilă. Suspendarea judecătoarei sus-numite pentru asemenea „abateri” ar crea un precedent facil pentru înlăturarea de la prezidiu a unor magistrați nedoriți, care au pe masă dosare grele, cum ar fi cele de corupție sau infracțiuni economice.

De exemplu, Marian Vanghelie a „schimbat” 8 judecători în tot atâția ani de proces, în dosarul în care a fost condamnat deja pe fond la 11 ani și 8 luni pentru foloase necuvenite de 30 de milioane de euro.

Inculpații VIP și avocații de lux abia așteaptă reîmprospătarea practicii judiciare cu privire la motivele de recuzare a unui magistrat sau pentru a bombarda Inspecția Judiciară cu plângeri disciplinare.

Rețeta e simplă: faci plângere la IJ pentru fapte închipuite și apoi ceri recuzarea magistratului, pe motiv că îți încalcă „drepturile fundamentale”. Iată câteve exemple:

Judecătorul clujean Cristi Danileț era să își piardă funcția pentru că s-a filmat în timp ce tăia un gard sau practica arte marțiale în piscină. Totul se întâmpla pe vremea asaltului PSD împotriva Justiției, din perioada 2016-2020, demers pe care judecătorul îl critica în mod deschis.

Judecătoarele Alina Guluțanu și Daniela Panioglu riscau excluderea din profesie după ce l-au condamnat pe șpăgarul Lucian Duță la 6 ani de pușcărie pentru o mită de 6,3 milioane de euro. Una dintre ele a fost acuzată că a țipat la avocați în sala de judecată, iar alta că l-ar fi discriminat pe Duță referindu-se la partenera lui de viață cu termenul „concubină”.

În fine, judecătorul Alexandru Ciprian Ghiță risca și el sancțiuni drastice, după ce l-a condamnat pe fostul vicepreședinte al ANAF, Șerban Pop, la 13 ani de pușcărie pentru o mită de 2,5 milioane de euro de la Sorin Ovidiu Vîntu. Inspecția Judiciară a solicitat CSM sancționarea judecătorului chiar la cererea inculpatului, dar a pierdut.

Astfel, e din ce în ce mai clar că solicitarea Inspecției Judiciare nu urmărește a-i „lipi guma-n păr” judecătoarei Popoviciu în mod special, ci despre a clătina scaunele magistraților, în general. 

 
 

Urmărește-ne pe Google News