Asta pentru că, pe de o parte, modul de propagare a teoriei așa-zisei „carantine climatice”, la nivel global și în România, convergența grupurilor și canalelor de comunicare ce promovează teoriile conspiraționiste, cu cele favorabile războiului din Ucraina, cu cele care promovează valorile ultraconservatoare, populiste și/sau suveraniste, precum și legăturile cu lobby-ul industriilor combustibililor fosili le documentez și le analizez de mai bine de un an, făcând parte din cercetarea doctorală legată de jurnalismul și comunicarea de mediu, aflată în lucru.

Rezultatele cercetării le-am prezentat deja într-o conferință cu caracter științific, iar un articol pe această temă este în curs de apariție – așadar, cunosc subiectul destul de bine, iar ceea ce s-a întâmplat în ultima lună și jumătate reprezintă, practic, o confirmare a concluziilor din studiul amintit. 

Pe de altă parte, blocarea celui de-al doilea proiect legislativ a survenit în momentul în care, practic, mă pregăteam să finalizez prezentul articol. De aceea, despre cel de-al doilea proiect legislativ spun doar că mesajele care vizează blocarea lui utilizează aceleași canale și rețele de comunicare precum primul proiect, confirmând, suplimentar, convergența menționată.

Ce a invocat în plen liderul AUR, George Simion

Proiectul Legii privind mobilitatea urbană durabilă este blocat de două săptămâni la Camera Deputaților, care este și cameră decizională. Adoptat cu o majoritate confortabilă în Senat, pe 6 februarie, cu 97 de voturi „pentru”, două „împotrivă” (Evdochia Aelenei și Diana Ivanovici-Șoșoacă, ambele ex-AUR) și 13 abțineri (senatorii AUR), adoptarea proiectului legislativ n-ar fi trebuit să întâmpine prea mari probleme în camera decizională, fiind inițiat de Guvern și susținut de majoritatea guvernamentală din Parlament (PSD, PNL, UDMR, minorități), dar și, în mod asumat, de USR. 

Pe 5 aprilie 2023, înaintea votului final din plenul Camerei Deputaților, președintele AUR, George Simion, a cerut, la microfon, retrimiterea proiectului legislativ la comisii pentru un raport suplimentar. 

„Este un proiect de lege care încalcă grav libertatea de mişcare şi multe alte drepturi fundamentale. E vorba de aşa-numitele «oraşe de 15 minute»; PL-x 47/2023, Proiectul de lege privind mobilitatea urbană durabilă. Am primit foarte multe mesaje în ultimele 24 de ore, din partea cetăţenilor îngrijoraţi, şi mi se pare justificată retrimiterea la comisii, pentru două săptămâni, ca să putem analiza în detaliu acest proiect de lege”, declară George Simion, conform stenogramei ședinței. 

Iar majoritatea PSD-PNL, la care s-au adăugat voturile grupului minorităților și ale deputaților neafiliați (dar cu opoziția notabilă a UDMR și abținerea USR), s-a conformat solicitării celor de la AUR.

De ce se retrimite o lege la comisii pentru „raport suplimentar”

Proiectul legislativ a fost retrimis astfel la comisii pentru un raport suplimentar – o procedură excepțională, la care se apelează în situațiile: 

  1. în care se urmărește introducerea unor amendamente de ultim moment sau, după cum arată practica,
  2. pentru a bloca adoptarea unei legi pe termen nelimitat.

Prima situație e mai des întâlnită în cazul unor proiecte sau propuneri legislative aflate în procedură de urgență, în care dezbaterile publice s-au făcut în mare grabă sau deloc – ceea ce nu este cazul proiectului Legii privind mobilitatea urbană, care, înainte de a fi trimis în Parlament, a fost făcut public pe site-ul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (MDLPA) încă de pe 16 septembrie 2022, pe 28 septembrie fiind organizată și o dezbatere la solicitarea Asociației OPTAR. Așadar, vreme de mai bine de jumătate de an, proiectul a fost discutat, s-au transmis obiecții, critici, comentarii, au fost propuse amendamente atât în comisiile de specialitate de la Senat, cât și de la Camera Deputaților, înainte de a se vota rapoartele favorabile și trimis în plen, pentru votul final.

De la „orașul de 15 minute” la „orașe-pușcării”

Conceptul „orașului de 15 minute” presupune că toate drumurile de zi cu zi ale unui locuitor ar trebui să fie făcute în doar 15 minute

Noul termen pentru depunerea și transmiterea unui raport suplimentar la plenul Camerei Deputaților este 27 aprilie, dată la care ne vom lămuri dacă s-a dorit doar depunerea unor amendamente care să facă legea mai bună ori e vorba de o frică generalizată a parlamentarilor Puterii în urma avântului luat pe rețelele sociale a unei teorii a conspirației potrivit căreia proiectul ar avea ca scop transformarea orașelor în… pușcării. 

Noua teorie conspiraționistă e o variantă a uneia mai generale, care a explodat în perioada restricțiilor generate de pandemia de COVID-19, potrivit căreia „carantina pandemică” ar fi fost pusă la cale de elitele mondiale (în frunte cu Forumul Economic Mondial) ca o „repetiție” și „pregătire a populației” pentru instituirea unei „carantine climatice” (climate lockdown, în engleză).

La sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie, teoria carantinei climatice s-a relansat ca o nouă „tulpină”, a orașelor-pușcării, cu ocazia protestelor din Oxford (reflectate de mass-media la nivel global) față de adoptarea de către autoritățile locale a principiilor „orașului de 15 minute”. 

Măsurile conceptului urbanistic, ale cărui scopuri și obiective sunt reducerea dependenței față de transportul cu mașina personală, reducerea dependenței față de combustibilii fosili, reducerea poluării, accesul facil (maximum 15-20 de minute de mers pe jos, cu bicicleta sau, cel mult, cu mijloace de transport în comun) la grădinițe, școli și licee, spații verzi, centre comunitare și/sau de petrecere a timpului liber, centre comerciale etc. (implicit câștigarea, în fiecare zi, a mai multor ore pierdute „în trafic”), sunt prezentate ca parte a conspirației „elitei globale”, de instituire a unei „carantine climatice” și pretext pentru luarea unor măsuri de control al cetățenilor și, în cele din urmă, de… transformare a orașelor în pușcării. 

Avalanșă de postări pe Facebook, înainte și după blocarea legii

La o căutare pe Facebook am găsit zeci de postări, preluări și distribuiri de articole, din săptămânile și zilele de dinainte de 5 aprilie (data blocării proiectului Legii mobilității urbane durabile în Camera Deputaților) și ulterior, care preiau această teorie a „orașelor pușcării”, cu „transformarea oamenilor în sclavi”, cu trimitere la „orașul de 15 minute” și „carantina climatică” și cu apeluri explicite de mobilizare și de contactare a parlamentarilor pentru blocarea legii. 

Nu o să reiau și să multiplic aici toate linkurile cu aberații. Dacă sunteți curioși și/sau pentru conformitate puteți căuta pe Facebook ori pe Google cu cuvintele-cheie „orașe de 15 minute” sau „orașe-pușcării”. Să nu vă surprindă nici numărul postărilor și redistribuirilor, nici faptul că dacă intrați pe paginile/profilurile celor care promovează și multiplică această teorie o să găsiți postări și cu alte consiprații, de la cele antivaccinare, la cele privitoare la Occidentul decandent care ne vrea răul, despre un alt proiect legislativ privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie, despre care se pretinde că, de fapt, ar urmări „să ne ia copiii” (PLx 145/2023), mesaje religioase, mesaje anti „sexo-marxiști”, justificări pentru războiul din Ucraina, antimigrație, antiproduse „toxice”, „otrăvitoare” din import, antiștiință ș.a.m.d.

Iată câteva dintre postările care au propagat teoria „orașelor-pușcării”:

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

De asemenea, nimic surprinzător în faptul că site-uri ca „Active News” ori „R3media”, cunoscute ca promotoare a mesajelor conspiraționiste, pro-radical ortodoxe, dar și a celor care susțin narativele lui Putin, sunt cele care „produc” pe bandă rulantă astfel de conținut, preluat și multiplicat ulterior pe rețele sociale. 

Nu mai e o noutate nici că unele filmări sunt afirmații fără nicio probă sau dovadă în favoarea lor, altele sunt reinterpretări după principiul luat în derâdere de Umberto Eco, potrivit căruia „din păr de porc se fac pensule cu care artiștii pictează în stil manierist, deci există o legătură între porci și manierism” sau că altele, pur și simplu, sunt fake-uri de manual (niște filmări cu un gard de sârmă în fața unui ansamblu imobiliar ori chiar a unei pușcării reale (!), despre care pretind că ar fi filmate „într-un oraș chinezesc transformat în pușcărie”…).

În fine, nu cred că e necesară vreo descriere suplimentară despre propaganda filorusă și, mai ales, filoputinistă a senatoarei Diana Ivanovici-Șoșoacă, ce a votat împotriva legii. Poate doar de adăugat că cel mai vocal conspiraționist de la Camera Deputaților este un personaj relativ mai puțin cunoscut, Mihai Ioan Lasca, ajuns în Parlament tot pe listele AUR, ca și Șoșoacă, de care AUR s-a dezis (formal) după ce a fost condamnat penal definitiv la doi ani de închisoare, cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe, și care mai are și un alt dosar penal, instrumentat de DIICOT, pentru constituire de grup infracțional organizat (copieri de date de la ATM-uri bancare din România, Cehia, Olanda și Germania și utilizare de carduri bancare contrafăcute).

  • Nota bene: proiectul legislativ înregistrat la Camera Deputaților cu nr. Plx 145/2023 a fost, de asemenea, retrimis la comisii, marți, 18 aprilie, după același scenariu, chit că la Senat fusese votat atât de majoritatea guvernamentală PSD-PNL-UDMR, cât și de USR. Rețele de promovare și de mobilizare și împotriva legii sunt aceleași, unele postări și comentarii referindu-se explicit la ambele proiecte.

Ce-i unește pe conspiraționiști, antivacciniști, filoputiniști, negatorii schimbărilor climatice și interesele industriei combustibililor fosili

Pentru o analiză cantitativă exhaustivă a amplorii răspândirii teoriei „orașelor-pușcării” ca tulpină a teoriei-umbrelă a „carantinei climatice”, ca teorii pe rețelele sociale și a intereselor politice și/sau financiare din spatele lor este necesar un timp mai îndelungat. Putem face însă o primă analiză de conținut, precum și a surselor care o promovează și finanțează – bazată și pe o cercetare de anul trecut despre convergența discursurilor conspiraționiste antivacciniste, cele de negare a schimbărilor climatice, cele de justificare a agresiunii Rusiei asupra Ucrainei și cele de promovare a ideologiilor populiste și/sau ultraconservatoare și a implicării marilor corporații și/sau țări din domeniul combustibililor fosili în susținerea și multiplicarea lor. 

În articolul „The Pandemic, the War and the Climate Crisis” (documentat anul trecut, prezentat în cadrul unei conferințe științifice și în curs de publicare în revista USV – Annals of philosophy, social and human disciplines) am urmărit exact această convergență. 

Una dintre primele personalități proeminente care au sesizat și au avertizat public asupra similitudinilor dintre negarea schimbărilor climatice și negarea pandemiei de COVID-9 a fost laureatul Nobel pentru economie Paul Krugman, într-un editorial din The New York Times, din august 2021. De altfel, încă din 2020, în cartea „Arguing with Zombies: Economics, Politics, and the Fight for a Better Future”, Krugman acuza că negarea schimbărilor climatice de către liderii republicanilor americani a fost și este cointeresată și în legătură directă cu industria combustibililor fosili.  

„După cum susține, pe bună dreptate (Krugman – n.a.), liderii republicani au ignorat în mod repetat consensul solid al experților privind schimbările climatice. (…) Ghicirea motivelor lor pare riscantă, dar nu total nerezonabilă. Este posibil ca ei să mintă pentru că nu vor să enerveze alegătorii cu vestea că hamburgerii și camioanele prăjesc planeta. Dar Krugman are în esență dreptate că aproape toți cei mai importanți negatori ai climei susțin consumul de combustibili fosili. Mai clar, conservatorii mint cu privire la această problemă pentru că sunt plătiți să mintă”, arată și jurnalistul economic Sebastian Mallaby, într-o analiză a cărții lui Paul Krugman. 

În editorialul din august 2021, concluzia lui Paul Krugman e și mai dură, arătând că negarea pandemiei de COVID-19 a fost prefigurată de negarea schimbărilor climatice de către republicanii americani și grupurile și rețelele lor de susținere, depășind-o chiar prin trecerea la o antiraționalitate agresivă. „Înainte ca dreapta să îmbrățișeze negarea COVID, a existat negarea schimbărilor climatice. Multe dintre atitudinile care au caracterizat răspunsul de dreapta la pandemia de coronavirus – refuzul de a recunoaște faptele, acuzațiile că oamenii de știință fac parte dintr-o vastă conspirație liberală, refuzul de a aborda criza – au fost prefigurate în dezbaterea climatică”, arată Krugman.

Negarea COVID s-a dovedit a fi chiar mai rea decât negarea schimbărilor climatice. Am trecut de la servirea cinică a intereselor corporative la o antiraționalitate agresivă și cabotină.

Paul Krugman, laureat Nobel pentru economie:

Dezvăluirile făcute de BBC și proiecte independente

Previziunile și avertismentele laureatului Nobel au fost confirmate, pe parcursul anului 2022 și de date cantitative, culese și analizate în cadrul unor proiecte independente, și/sau de investigații jurnalistice, cum a fost cea a BBC, care a dezvăluit documentele lobby-ului industriilor combustibililor fosili și ale unor țări care se bazează pe aceste industrii (ca Australia, Arabia Saudită etc.), menit să blocheze ori măcar să diminueze concluziile și deciziile reuniunii ONU COP26, de la Glasgow, din 2021. 

Aceste dezvăluiri, dar și monitorizări în cadrul unor proiecte independente care vizează dezinformarea de pe rețelele sociale și/sau din mediul online arată că discursul anti-COVID 19 a oferit „arme” și „argumente” noi negatorilor schimbărilor climatice, mergând până la propagarea, în sfera publică, a unei noi teorii conspiraționiste de succes – precum cea legată de impunerea unei așa-zise „carantine climatice” („climate lockdown”). Mai exact, carantina climatică propagă ideea (fără niciun fundament real și/sau verificabil) potrivit căreia, în viitor, am putea avea carantine „în stil COVID”, sub pretextul combaterii, atenuării și adaptării la schimbările climatice. 

Suplimentar, pe lângă noi mituri conspiraționiste de succes ori argumente noi pentru miturile vechi, negatorii schimbărilor climatice s-au ales de pe urma pandemiei și cu noi adepți: pe măsură ce efectele pandemiei au început să scadă, iar carantinele  și alte măsuri restrictive să fie ridicate, membrii mișcărilor antivacciniste și anti-lockdown, rămași fără „cauză”, au început să migreze în zona negatorilor schimbărilor climatice. 

Convergența discursului teoriilor conspirației cu cel al negatorilor schimbărilor climatice n-a apărut însă doar pentru a suplini „lipsa de ocupație” a celor dintâi (rămași fără subiect și obiect principal de activitate după diminuarea pandemiei), ci și pentru a susține o uriașă activitate de lobby menită să frâneze politicile globale de renunțare la combustibilii fosili. Nu e doar o coincidență: monitorizările au confirmat că fiecare anunț din perioada desfășurării COP26 provoca o creștere a dezinformărilor în mediul online, inclusiv prin promovare plătită substanțial, utilizând inclusiv rețelele conspiraționiștilor.

Cu mai puțin de două săptămâni înainte de începutul Conferinței ONU pentru schimbări climatice de la Glasgow (cunoscută și sub numele de COP26), BBC a făcut publice informații dintr-o scurgere uriașă de documente. 32.000 de documente transmise de guverne, companii și alte părți interesate către echipa de oameni de știință (Grupul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice/ IPCC) care s-au ocupat de elaborarea raportului ONU menit să adune cele mai bune și clare dovezi științifice privind modul de abordare al problemelor de mediu. Scopul acțiunilor de lobby a fost schimbarea raportului științific al IPCC și atenuarea ori chiar renunțarea la luarea unor măsuri de atenuare a utilizării combustibililor fosili.  (în sprijinul acestor afirmații, la final, găsiți, selectiv, câteva surse).

Epoca fricii și a ignoranței în Parlamentul României

Ce ne spun toate aceste monitorizări, investigații și analize? Că apariția noii teorii conspiraționiste a „orașelor-pușcării” aplicată orașelor care și-au propus să aplice principiile „orașului de 15 minute” (în fapt, un concept urbanistic desprins și continuator al studiilor și conceptului mai vechi, al „orașului pentru oameni, nu pentru mașini”, dezvoltat și promovat de urbanistul Jan Gehl de mai bine de jumătate de veac), care a căpătat notorietate globală după protestele din Oxford, nu este chiar o surpriză. Ci vine în continuarea și ca o variantă/tulpină nouă a teoriei conspiraționiste a „carantinei verzi”. 

Că rețele de promovare (pe social media și instituții media) sunt aceleași care promovează și antivaccinismul și alte teorii ale conspirației ori găsesc justificări războiului din Ucraina. Și că marile corporații din domeniul combustibililor fosili – „celebre” pentru efortul de a nega schimbările climatice, pentru lobby-ul de blocare a măsurilor de atenuare, respectiv de adaptare la schimbările climatice, inclusiv prin finanțarea unor politicieni – sunt cele care ar profita și de pe urma blocării trecerii la „orașele de 15 minute”.

Ce este mai grav e că aceste teorii conspiraționiste și convergența grupurilor de interese economice și/sau politice care le susțin și le promovează produc efecte nefaste. Speriați de proliferarea lor în mediul online, parlamentarii din Camera Deputaților au blocat deja, practic, două propuneri legislative doar în ultima lună – cea a mobilității urbane durabile (tratată pe larg, mai sus), respectiv cea a prevenirii separării copiilor de familie. „Argumentele” sfidează știința, logica, realitatea, asta când nu sunt, pur și simplu, minciuni sfruntate, promovate ca „adevăr”. Dacă nu ne vaccinăm și nu reacționăm la timp vom ajunge cu adevărat sclavi. Sclavi ai fricii și ai ignoranței. Nu pentru mult timp, că poluarea și distrugerile de mediu, cu toate efectele lor teribile, ne vor scurta suferința…

Surse suplimentare (selectiv):

Urmărește-ne pe Google News