Televiziunea Al Jazeera din Doha a difuzat duminică seară imagini exclusive cu talibanii care au intrat în palatul prezidențial din Kabul și s-au așezat pe locul președintelui care a fugit. Sunt înarmați, calmi, superiori – practic, au ocupat capitala Afganistanului fără ca armata națională, finanțată cu aproape 100 de miliarde de dolari de SUA și NATO, să tragă un foc de armă.

Foto: captură aljazeera.com

Vor urma analize, studii, opinii și acțiuni. Dar nimic nu poate opri senzația că 20 de ani de strădanii au fost îndepărtați ca o dungă de praf, dată la o parte cu palma, pe masa unde s-au așezat talibanii și unde trona un televizor imens, cumpărat probabil de guvernul afgan printr-o firmă de casă. Întrebarea care se pune acum e dacă societatea afgană, generațiile care au crescut în aceste decenii, femeile și tinerii, ar putea să facă ceea ce armele nu au reușit: să-și afirme existența și drepturile în anii care vin.

Și mai e ceva, un gând imposibil de oprit. 

Dacă mâine, printr-un accident istoric care acum seamănă cu o distopie, cu o ipoteză nebunească, cu o întrebare pe care ți-o pui și te faci de râs, România ar ieși din UE și din NATO, cum ar arăta imaginile de la noi? 

Cine ar fi, ce ar purta în mâini, ce intenții ar avea și ce Constituție ne-ar propune cei pe care i-am vedea în clădirile noastre oficiale? Cu un PR și marketing bun, ceea ce fac acum și talibanii, care, vorba colegei mele Andreea Archip, „arată ca niște motani la tors”, orice scenă de viață poate părea un film.

Foto: aljazeera.com

 
 

Urmărește-ne pe Google News