ComenteazăDe ce evaluarea deciziilor celui mai puternic actor politic din stat în decursul a zece ani este complexă? Pentru că, așa cum stipulează Constituția României, atribuțiile președintelui se întrepătrund concomitent în majoritatea puterilor statului – președintele, de pildă, are putere asupra executivului prin atribuția privind desemnarea premierului, are putere asupra justiției, prin nominalizarea funcțiilor de top din procuratură și, în plus, putere asupra serviciilor secrete, pentru că de pixul lui depinde promovarea ofițerilor de rang înalt sau trecerea lor în rezervă.
Relația dintre președinte, serviciile secrete și cooperarea acestora cu DNA a fost una schimbătoare, modificată prin decizii CSAT, iar tema în sine merită o evaluarea separată, făcută nu de foști șefi DNA, apropiați politic de diverse personaje politice, ci de voci neutre în raport cu acești actori implicați.
Faptul că nu a existat o viziune coerentă la nivelul strategiilor de securitate ale României pentru cele două mandate ale sale, fiind diferențe majore între prima și a doua strategie, cum a fost, de pildă, fenomenul corupției, ea dispărând din categoria riscurilor la securitatea națională în al doilea mandat prezidențial, nu a făcut decât să genereze polarizare și viziuni profund diferite privind statul de drept atât în rândul clasei politice, cât și în rândul magistraților, presei sau societății civile.
Ca urmare, o analiză serioasă și relativ nepărtinitoare a celor mai importante decizii politice ale sale ar fi trebuit făcută de actori neutri, specializați în tematicile respective, care, în acești zece ani scurși, să-i fi urmărit îndeaproape mandatele în desfășurare.
O primă cauză pentru care, în timpul mandatelor sale, narațiunile reducționiste emoționale (fie că întruchipau răul politic, fie că reprezentau curentul reformist sau binele politic) au luat locul analizelor mai aproape de obiectivitate este dispariția totală a actorilor neutri care ar fi trebuit să supravegheze de pe margine jocul politic.
În ultimii zece ani, actori din societatea civilă au devenit militanți politici, unii magistrați au intrat efectiv în lupte personale de putere cu diverși politicieni sau cu ofițeri ai serviciilor secrete, jurnaliști cu mare notorietate s-au transformat în jucători politici sub acoperire.
Textul de față nu va nominaliza pe nimeni, prin aducerea în fața publicului a unor exemple concrete, pentru că intenția nu este de a pune etichete denigratoare sau a periclita reputația profesională a cuiva, ci a înțelege pe fond ce s-a întâmplat în timpul regimului Iohannis ca în următorii ani să existe o îmbunătățire a viitorului regim politic și, implicit, a democrației românești.
În esență, acest fenomen românesc de politizare excesivă a actorilor care, potrivit regulilor trasate de statul de drept, au rolul de a urmări de pe margine modul în care se desfășoară jocul politic a generat mai degrabă efecte negative, contrare democrației, nici pe departe nu a consolidat-o.
Un efect negativ îl reprezintă, de pildă, crearea unor produse hibride – crearea unor rețele ce gravitează în jurul unor cauze politice formate din jurnaliști, ONG-iști, anumiți politicieni, magistrați cu agendă politică – ce mai degrabă produc polarizare și promovează o agendă politică, în loc să livreze expertiză sau să lămurească scandaluri publice.
Există, de asemenea, personaje, pe care le-aș numi influenceri populiști de social media, care își schimbă în mod cameleonic identitatea publică. Ieri au deținut funcții politice, sau încă mai dețin, azi sunt activiști, mâine se prezintă drept jurnaliști, poimâine sunt promotori ai unor cauze umanitare, azi promovează cauza Ucrainei, mâine sunt membri de partid, iar la finalul acestor crize continue de identitate, tot ceea ce urmăresc acești influenceri populiști este diseminarea unor mesaje politice.
Mai mult, acești influenceri populiști nu acționează solitar în social media, ci susțin că aparțin la nivel de valori unor rețele formate din jurnaliști sau voci ale societății civile, tocmai pentru a-și crește credibilitatea în fața publicului, iar diseminarea mesajelor lor politice să devină mai eficientă. În fapt, ceea ce fac ei este să distrugă relevanța celei de-a patra puteri în stat, rolul tradițional al presei de a informa opinia publică și a forma curente de opinie.
În acest context haotic, revenirea la rolurile clasice, tradiționale ale actorilor indispensabili pentru consolidarea unei democrații ar fi mai mult decât benefică.
În același timp, din cauza legislației care permite politicienilor să finanțeze presa, controlul politic asupra unor instituții de presă a devenit asemănător regimurilor autoritare care ucid din fașă crearea oricărei agende independente de presă.
Viitorul președinte al României, ca actor politic neutru în raport cu partidele, indiferent cine va fi acesta, ar trebui să facă presiuni publice asupra partidelor pentru abrogarea acestei prevederi legislative privind finanțarea presei și pentru modificarea legislației care permite partidelor politice accesul la banii publici pentru organizarea perioadelor electorale.
La finalul celor zece ani de mandat, percepția generală este că Iohannis a permis serviciilor secrete să își crească în mod considerabil puterea, de unde nevoia urgentă de control civil al acestora, o reformă a lor și revenirea lor în matca democratică.
Ce înseamnă a exercita control civil democratic asupra serviciilor secrete
În ceea ce privește problema veche de sistem, relația dintre actorii politici care ajung în funcțiile cele mai înalte din stat și serviciile secrete, ea poate fi depășită prin abordarea simultană a mai multor inițiative:
- Schimbarea legislației care reglementează serviciile secrete și tot sistemul național de securitate;
- Schimbarea mindsetului dintre politicieni și conducerile serviciilor secrete;
- Profesionalizarea parlamentarilor care fac parte din comisiile de control ale serviciilor secrete (SRI, SIE, SPP);
- Încurajarea societății civile, mediului academic și presei să preia pe agenda lor de priorități și tema controlului civil asupra serviciilor.
O bază legislativă coerentă și clară pentru serviciile secrete este o condiție indispensabilă în democrație. Ea ar însemna să precizeze foarte clar atribuțiile SRI, SIE, ce metode speciale pot folosi și care sunt cele pentru controlul activității. Limitarea mandatelor directorilor numiți politic ar fi una dintre priorități.
Există în același timp o certitudine: statu-quoul actual, modul în care funcționează această simbioză dintre clasa politică și serviciile secrete, a devenit nociv democrației. Pe de o parte, politicienii cu funcțiile cele mai înalte în stat folosesc serviciile secrete pentru prezervarea puterii personale și chiar eliminarea rivalilor politici, de pe altă parte, conducerile serviciilor secrete doresc menținerea acestui statu-quo pentru că asta duce și la creșterea în exces a puterii lor.
Nicio schimbare nu va fi posibilă câtă vreme nu va fi schimbat modul în care își înțeleg rolurile și se percep între ei acești actori, clasa politică, pe de o parte, și serviciile secrete, pe de altă parte. Dacă nu va exista dorință de schimbare de paradigmă atât din interiorul serviciilor secrete, cât și din partea clasei politice, se va întâmpla în continuare ce s-a întâmplat în trecut: scandalurile politice care au în centrul lor serviciile secrete vor trece ca niște furtuni de vară și nimic pe fond nu se va rezolva.
„După terminarea Războiului Rece, în majoritatea țărilor vestice au început să apară studii în problematica intelligence – control, eficacitate etc. Asta înseamnă că atunci când apar scandaluri publice din zona asta, există grupuri de specialiști care intervin și creează dezbateri în Parlament și mass-media”, îmi explica Peter Gill, un expert britanic în problematica intelligence, recunoscut internațional pentru lucrările sale referitoare la procesul de democratizare a serviciilor secrete și pentru analizele sale comparate despre moduri de control civil asupra unui serviciu secret.
Din dorința de a menține la nesfârșit statu-quo-ul actual, la 35 de ani de la revoluție, România nu are astfel de specialiști din zona societății civile sau presă care, atunci când apar scandaluri privind serviciile secrete, să lămurească, să vină cu soluții și să dezamorseze aceste conflicte. În același timp, este mai probabil ca reforma să se întâmple când cadrele din serviciu realizează că un control eficient poate fi în beneficiul lor, mai explică Gill, pentru că astfel le va crește legitimitatea.
În opinia mea, actorii din societatea civilă și presă care s-ar putea specializa pe această temă ar trebui să îndeplinească următoarele condiții: să nu fi fost recrutați de servicii sau să fi obținut diverse avantaje profesionale în urma unor colaborări cu ele, să mențină o relație de respect și onestitate față de reprezentanții serviciilor secrete și să nu intre în lupte personale de putere cu reprezentanții serviciilor secrete.
Controlul civil înseamnă o luptă pentru menținerea și funcționarea serviciilor secrete în limitele democratice, nu o luptă pentru putere între două părți. După terminarea acestor alegeri prezidențiale și parlamentare, ar trebui să existe un început pentru rezolvarea acestei deficiențe democratice.
Alte două carențe merită abordate simultan: parlamentarii selectați a fi membri în comisiile de control trebuie să învețe (prin cursuri în străinătate, în Marea Britanie sau Statele Unite, sau cursuri organizate cu experți străini în țară) cum anume se face acest control parlamentar asupra serviciilor secrete. De cele mai multe ori, lipsa controlului civil are rațiuni simple: parlamentarii pur și simplu nu știu cum se face el.
În același timp, serviciile secrete ar trebui își crească cultura democratică în interiorul organizațiilor lor astfel încât ofițerii să ajungă singuri la concluzia că un serviciu secret expandat devine dăunător principiilor care guvernează democrația. Frâna de a nu mai recruta din presă, societate civilă sau chiar din zone sensibile, cum ar fi mediul politic sau judiciar, ar trebui să vină în principal din interiorul lor și abia apoi din partea Parlamentului, presei sau societății civile.
Relația despre serviciile secrete și presă, temă care a suscitat interesul multor jurnaliști occidentali și care în România pare a fi un codru sălbatic, merită un capitol separat, iar el poate va veni în perioada următoare.
Foto: presidency.ro
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!